ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.10.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6258/2007

HOTĂRÂRE
02.10.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6258/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtei P.L.F., la

liberă circulație în Elveția, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

Prin sentința nr. 180/C din 13

februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția civilă, a fost respinsă

acțiunea.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.

103/2006 A din 17 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția

civilă mixtă.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației

și Internelor susținând, în esență, că decizia a fost dată cu aplicarea greșită

a legii deoarece, în temeiul art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005,

acțiunea trebuia admisă așa cum a fost formulată.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Prin Legea nr. 248/2005 a fost

reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă

circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o

perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele

categorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a

fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între

România și acel stat;

b) cu privire la persoana a cărei

prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar

urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după

caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

Rezultă, din dispoziția legală

enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la

liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în

funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.

Aplicarea prevederilor art. 38 din

Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2

din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului

Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.

Potrivit acestor reglementări, orice

persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile

de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se

referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice,

prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru

protejarea libertăților altora.

Pentru aplicarea unor măsuri de

restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare

dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să

respecte principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual

al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și

suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

Din actele dosarului rezultă doar că

pârâta a fost returnată, la data de 5 mai 2006 din Elveția, pentru ședere

ilegală.

Nu a fost depusă la dosar nici o

dovadă că pârâta prin activitatea pe care a desfășurat-o sau urma să o

desfășoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau,

după caz, relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost

returnată.

Nu s-a dovedit nici că pârâta, prin

comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală, actuală și

suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

În raport cu înscrisurile existente

în dosar, instanța de apel, a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005

atunci când a confirmat sentința primei instanțe prin care a fost respinsă

cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 103/A din 17

aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 2 octombrie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-10-02
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6254/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului C.E., la liberă circulație, în statele Uniunii Europen
ÎCCJ 2007-10-02
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6262/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtei R.I., la liberă circulație în statele Uniunii Europene,
ÎCCJ 2008-02-05
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 680/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtei V.N., la libera circulație în Belgia, pentru o perioadă
ÎCCJ 2007-12-10
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8309/2007
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele: Adresându-se Tribunalului Bihor, la 15 noiembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor a cerut, în temeiul Legii nr. 248/2005,
ÎCCJ 2007-09-17
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5742/2007
Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene, pen
Sursă