ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8309/2007

Deliberând asupra recursului de

față, reține următoarele:

Adresându-se Tribunalului Bihor, la

15 noiembrie 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul

Administrației și Internelor a cerut, în temeiul Legii nr. 248/2005,

restrângerea exercitării dreptului pârâtului S.F.C. la liberă circulație în

Italia pentru o perioadă de cel mult trei ani.

În cuprinsul cererii s-a arătat că,

la data de 2 august 2006, pârâtul a fost returnat din Italia în baza acordului

de readmisie încheiat de această țară cu România.

Soluționând litigiul în primă

instanță, Tribunalul Bihor, secția civilă, prin sentința nr. 344/C din 22

martie 2007, a respins cererea formulată de reclamantă cu motivarea că nu se

justifică, în cauză, restrângerea exercitării dreptului fundamental la liberă

circulație.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, prin decizia nr. 350/A din 11 iulie 2007, a respins ca nefondat apelul

formulat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului Bihor, cu aceeași

motivare dezvoltată și prin considerentele hotărârii primei instanțe.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta susținând că, în baza art. 38 din Legea nr.

248/2005, se impunea restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă

circulație.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Prin Legea nr. 248/2005 a fost

reglementat regimul juridic al liberei circulații a cetățenilor români în

străinătate.

Potrivit art. 38 din această lege,

restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a

cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani

numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a

fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între

România și acel stat;

b) cu privire la persoana a cărei

prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar

urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după

caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

Rezultă, din dispoziția legală

enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la

liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite în

funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.

Aplicarea prevederilor art. 38 din

Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2

din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului

Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004. Potrivit acestor reglementări, orice

persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile

de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se

referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice,

prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru

protejarea libertăților altora.

Pentru aplicarea unor măsuri de

restrângere a dreptului fundamental la liberă circulație ori chiar de expulzare

dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să

respecte principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual

al persoanei în cauză, care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală

și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

Din actele dosarului rezultă că pârâtul

a fost returnat, la data de 2 august 2006 din Italia, în baza acordului de

readmisie încheiat de această țară cu România.

Nu a fost depusă la dosar nici o

dovadă că pârâtul, prin activitatea pe care a desfășurat-o sau urma să o

desfășoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau,

după caz, relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost

returnat.

Nu s-a dovedit nici că pârâtul, prin

comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală, actuală și suficient

de gravă pentru un interes fundamental al societății.

În raport cu înscrisurile existente

în dosar, instanța de apel a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005

atunci când a confirmat sentința primei instanțe prin care a fost respinsă

cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 350/A din 11 iulie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie

2007.