ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1558/2010

Deliberând asupra recursurilor civile

de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă sub nr.

4999/62 la 29 mai 2009, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat

suspendarea exercitării dreptului pârâtului A.L.C. la liberă circulație, în

Austria pentru o perioadă de cel mult 5 ani.

Reclamanta a arătat că pârâtul a fost

returnat din Austria la 5 octombrie 2007, în baza Acordului de readmisie

încheiat între România și această țară, ratificat prin O.U.G. nr. 188/2001,

aprobată prin Legea nr. 134/2002.'

La data de 8 noiembrie 2007,

Tribunalul Brașov prin sentința civilă nr. 495/ S din 8 noiembrie 2007, a admis

cererea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte, a dispus restrângerea

exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație pe teritoriul Austriei pe

o perioadă de 2 ani, ulterior acestei hotărâri, la 1 mai 2009 pârâtul fiind,din

nou, returnat din Austria în baza Acordului de readmisie, încheiat între cele

două țări, înlăuntrul termenului în care s-a dispus restrângerea dreptului său,

fiind arestat de autoritățile acestui stat, la 25 aprilie 2009, astfel cum

rezultă din declarația sa, fila 3 dosar fond, întrucât a condus un autovehicul

fără permis, pe teritoriul Austriei.

Conduita infracțională a acestuia a

constat în conducerea fără permis, faptă pentru care a fost arestat de

autoritățile austriece și apoi, returnat.

Prin sentința nr. 207/ D din 6 august

2009,Tribunalul Brașov, secția civilă, a respins acțiunea, reținând în esență

că, deși prin sentința civilă nr. 495/ S din 8 noiembrie 2007,Tribunalul Brașov,

secția civilă, a dispus restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului

în Austria, reclamanta nu a făcut dovada rămânerii definitive a sentinței

invocată în susținerea acțiunii sale, motivele retumării din Austria nefiind

dovedite cu înscrisuri care să provină de la Statul Austriac și, care să

permită instanței de judecată să aprecieze dacă comportamentul pârâtului a

reprezentat o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui

interes fundamental al societății.

Împotriva sentinței Tribunalul Brașov

au declarat apel, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte și Ministerul

Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, ambii criticând-o pentru

nelegalitate, întrucât instanța de fond nu a aplicat dispozițiile art. 40 lit.

d), art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei

circulații a cetățenilor români în străinătate.

Apelanți au susținut critici potrivit

cu care, relativ la aplicarea art. 38 din Legea nr. 248/2005,coroborat cu

prevederile Directivei nr. 2004/38/ CE a Parlamentului European din 29 aprilie

2004 se constată că returnarea pârâtului s-a făcut, nu exclusiv în baza

acordului de readmisie, ci urmare faptului particular, concret al speței, al

arestării pentru conducere fără permis, împrejurare care, conform legislației

române constituie infracțiune, ori săvârșirea unei infracțiuni reprezintă o

chestiune gravă, ce afectează ordinea și siguranța publică, în lumina

legislației comunitare mai sus indicate.

Declarația dată de pârât de la Poliția

de frontieră menționează măsura preventivă ce i s-a aplicat de către

autoritățile judiciare austriece și totodată motivul aplicării acesteia, ambii

apelanți învederând că, în speță, comiterea unei infracțiuni, sancționată prin

luarea unei măsuri preventive privative de libertate este de natură a afecta

atât ordinea, cât și siguranța publică, în sensul normei comunitare, sentința

tribunalului fiind nelegală în raport de cele expuse.

Prin Decizia nr. 102/ AP din 17

septembrie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelurile

declarate de Direcția Generală de Pașapoarte și Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brașov, menținând soluția și motivarea instanței de fond, potrivit

cu care prima instanță a stabilit corect faptele care au determinat returnarea

pârâtului, apreciind că, prin comportamentul său, conducerea fără permis a unei

unei autovehicul pe teritoriul unui alt stat,nu constituie - contrar celor

susținute în motivele de apel- o amenințare a ordinii și siguranței publice și

nu s-a dovedit existența unei amenințări reale, prezente și suficient de grave

la adresa unui interes fundamental al societății.

Împotriva deciziei Curții de Apel

Brașov au declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte și

Ministerul Public - Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Brașov, invocând

critici comune, încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susținând în esență, că instanțele au făcută o aplicare greșită a art. 38 și 39

din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei cirulații a cetățenilor români

în străinătate, raportat la infracțiunea săvârșită de pârât, au ignorat

dispozițiile art. 40 din același act normativ, cât și cuprinsul legislației

comunitare, respctiv art. 27 din Directiva nr. 2004/38/ CE.

În ceea ce privește motivarea eronată

a instanțelor, potrivit căreia Direcția Generală de Pașapoarte, în calitate de

reclamantă nu a făcut dovada rămânerii definitive a sentinței instanței de

fond, nr. 495/ S din 8 noiembrie 2007, recurenții au arătat că, în considerarea

prevederilor art. 39 alin. (6) din Legea nr. 248/2005 "exercitarea căilor

de atac prevăzute la alin. (4) și (5) ale aceluiași articol nu suspendă

executarea hotărârii instanței", astfel încât pârâtul avea obligația de a

nu intra pe teritoriul Austriei, deoarece dreptul la liberă circulație pe

teritoriul acestei țări, îi fusese restrâns prin sentința civilă mai sus

amintită.

Recursurile sunt fondate și urmează a

fi admise pentru consideretele ce succed.

Prin Legea nr. 248/2005 a fost

reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Potrivit art. 38 din aceast act normativ, restrângerea exercitării dreptului la

liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o

perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele

categorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a fost

returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România

și acel stat;

b) cu privire la persoana a cărei

prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar

urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după

caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

Rezultă, din dispoziția legală enunțată,

că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă

circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în funcție

de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini, apreciind de la caz la caz.

Restrângerea, suspendarea dreptului

oricărui cetățean la libera circulație sunt cazuri de excepție, prevăzute

expres de lege și reglementate stric de legiuitor.

Aplicarea prevederilor art. 38 din

Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2

din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului

Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.

Potrivit acestor reglementări, orice

persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile

de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se

referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice,

prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru

protejarea libertăților altora. Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a

dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare dintr-un stat

membru al Uniunii Europene este necesar a fi respectat principiul proportionalitătii

întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză care trebuie să

reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes

fundamental al societății.

Potrivit art. 40 lit. d) din Legea nr.

248/2005, incident în cauză, exercitarea de către o persoană a dreptului la

liberă circulație în străinătate se suspendă, in următoarele condiții:

a) este învinuită sau inculpată într-o

cauză penală și a fost dispusă instituirea unei măsuri preventive în condițiile

C. proc. pen.,

b) a fost conadamnată și are de

executat o pedeapsă privativă de libertate ceste internată într-un centru de

reeducare sau într-un institut medical - educativ, în condițiile legii penale,

d) nu a respectat măsura restrângerii

dreptului la liberă circulație în străinătate, dispusă în condițiile prezentei

legi.

În acest sens este de observat că

instanțele de fond și apel au pronunțat soluții nelegale.întrucât prin sentința

nr. 495/ S din 8 noiembrie 2007 a Tribunalului Brașov, secția civilă, i s-a

restrâns pârâtului A.L.C., exercitarea dreptului la liberă circulație în

Austria pentru o perioadă de 2 ani, de la pronunțarea hotărârii, aceasta fiind

executorie de drept.

În atare situație, cum conduita

infracțională a pârâtului a persistat, se constată de Înalta Curte că se impune

casarea hotărârilor pronunțate, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 314 C. proc.

civ. și, pe fond .admiterea acțiunii formulată de reclamanta Direcția Generală

de Pașapoarte, în sensul suspendării exercitării dreptului pârâtului la liberă

circulație, pe o perioadă de 3 ani, pentru ca prin activitatea sa să nu aducă

atingere ordinii publice, securității publice și în vederea prevenirii faptelor

penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte și de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Brașov.

Casează Decizia nr. 102/ Ap din 17

septembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și

sentința nr. 207/ D din 6 august 2009 a Tribunalului Brașov, secția civilă.

Admite acțiunea și dispune suspendarea

exercitării dreptului pârâtului A.L.C. la liberă circulație în Austria, pe o

perioadă de 3 ani, cu începere de la data pronunțării prezentei decizii.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședința

publică,astăzi 9 martie 2010.