ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1041/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința nr. 955 din 21 iunie 2007, Tribunalul București, secția a IV a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C.C. și a respins acțiunea acestuia ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. A admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamantul C.D.V. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin primar general. A anulat dispoziția nr. 3951 din 24 februarie 2005, emisă de Primarul general al municipiului București în soluționarea dosarului întocmit în baza notificării nr. 1970/2001, formulată de reclamant. A obligat pârâtul să emită dispoziție motivată prin care să propună reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentul nr. 1, situat în București, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. N 1676 din 2 iunie 1997, încheiat între C.G.M.B.

și B.O., compus din cameră nr. 1 și WC nr. 3 din anexa nr. 3, la parter, bucătărie nr. 2 și debara nr. 5 din anexa 2, la subsol, oficiu nr. 4, culoar nr. 5 și vestibul nr. 6 din anexa 3, constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale.

A obligat pârâtul să emită dispoziție motivată, prin care să restituie reclamantului în natură terenul în suprafață de 197,24 mp, cu aceeași adresă, cu excepția suprafeței de 51,48 mp teren, situat sub construcție, care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare, precum și construcția reprezentând apartamentul nr. 2, compus din bucătărie nr. 2 din anexa 3, la parter, debara nr. 3 din anexa 2 la subsol, toate încăperile de la etajul 1 și pod, culoar nr. 4, pivniță nr. 1 din anexa nr. 2, la subsol, oficiu nr. 4, culoar nr. 5 și vestibul nr. 6 din anexa 3. Prin decizia nr. 171 din 5 martie 2008, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul București, prin primar general.

A admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București. Instanța de apel a reținut că imobilul în litigiu a aparținut numitului C.N., de la care a fost preluat conform art. III din Decretul nr. 218/1960, iar reclamanții sunt moștenitorii legali ai autorului lor, formulând în termen cererea de restituire în natură a imobilului. După rejudecare, prin sentința nr. 1594/F din 15 octombrie 2008, Tribunalul București, secția a V a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanți, a anulat dispoziția nr. 3951 din 24 februarie 2005 și a obligat pârâtul să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri pentru apartamentul nr. 1 din București (și teren de sub construcție – 51,48 mp) și dispoziție de restituire pentru restul imobilului (apartamentul nr. 2, nevândut și restul de teren, în suprafață totală de 197,24 mp).

Tribunalul a reținut că imobilul a fost preluat de la proprietarul C.N., în baza decretului nr. 218/1960. Chiar dacă la dosar nu s-a depus actul de proprietate, dovada dreptului de proprietate a fost făcută prin actul de preluare. Tribunalul a mai reținut că preluarea imobilului a fost abuzivă, fiind aplicabile dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 și că parte din imobil a fost înstrăinată. Prin decizia nr. 93A din 12 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a IX a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins excepția de tardivitate a declarării apelului. A respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul București, prin primar general. Instanța de apel a reținut că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 23 pct. 1 lit. d) din H.G.

nr. 250/2007, reținându-se că dovada dreptului de proprietate s-a făcut prin sentința civilă nr. 983 din 26 martie 1969 a Judecătoriei sectorului 3 București, precum și prin adresa nr. 901971 din 19 noiembrie 2001, prin care s-a comunicat că, în anul 1952, C.N. și-a deschis rol fiscal. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Municipiul București, prin primar general. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia este nelegală, deoarece a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 21-22 din Legea nr. 10/2001. Astfel, reclamanții nu au depus titlul de proprietate și nu au dovedit dreptul de proprietate al autorului lor. Recurentul a mai arătat că imobilul nu a fost preluat abuziv și nu face obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece a fost preluat în temeiul Decretului nr. 218/1960, prin hotărâre judecătorească.

Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Recurentul susține că imobilul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece a fost preluat în temeiul Decretului nr. 218/1960. Această critică, însă, este formulată omisso medio , deoarece, deoarece Municipiul București nu a invocat în apelul declarat împotriva sentinței pronunțate de tribunal aspecte legate de inaplicabilitatea Legii nr. 10/2001. Prin urmare, nu se poate analiza direct în recurs aplicabilitatea legii speciale de restituire.

Cât privește critica referitoare la dovedirea dreptului de proprietate, Înalta Curte reține că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. Chiar dacă reclamanții nu au depus titlul de proprietate al autorului lor, ei beneficiază de prezumția instituită de art. 23 din Legea nr. 10/2001, deoarece pârâtul – recurent nu a făcut dovada că imobilul a aparținut altei persoane decât autorul reclamanților, iar prin sentința civilă nr. 983 din 26 martie 1969 a Judecătoriei sectorului 3 București, s-a constatat că N.C.

a fost proprietarul imobilului solicitat. Față de cele arătate, recursul pârâtului se va privi ca nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primar general împotriva deciziei nr. 93/A din 12 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IX a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2010.