ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9971/2009

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față, Înalta Curte reține următoarele: Tribunalul Argeș, prin sentința civilă 167 din 7 septembrie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamanta U.N.C.C.C., în contradictoriu cu pârâții comuna Ștefănești, prin primar și Consiliul local al comunei Ștefănești, prin care a solicitat anularea dispoziției nr. 115/2003 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001.

Decizia nr. 255 din 17 noiembrie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțat în apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței arătate, a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 8303 din 7 decembrie 2007, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului cu motivarea că din „expertiza tehnică efectuată în apel rezultă că terenurile revendicate de reclamantă sunt amplasate pe teritoriu administrativ al orașului Ștefănești (o parte, care „aparține domeniului public", aflându-se în „administrarea Muzeului Viticulturii și Pomiculturii Golești), precum și pe raza comunei Călinești, iar în anul 1990 erau incluse în patrimoniul fostelor C.A.P.

Ștefănești și C.A.P. Călinești; că expertul tehnic nu a precizat dacă terenurile de 4000 mp și 3000 mp, aflate în administrarea muzeului erau incluse în anul 1990 în patrimoniul fostei C.A.P. Ștefănești și nici modul în care au ajuns în detenția instituției menționate; "Concluzionează Înalta Curte că "pârâta nu s-a conformat dispozițiilor art. 25-26 (în prezent art. 27-28 din Legea nr. 10/2001 și, totodată să clarifice situația juridică a celor două terenuri aflate în administrarea muzeului pentru a nu o priva pe reclamantă de acordarea unor eventuale măsuri reparatorii...

". După casare, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 53/A din 2 martie 2009, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentința și, drept consecință, a dispus anularea dispoziției nr. 115/2003 emisă de Primăria Comunei Ștefănești și obligă la identificarea unității/persoanelor fizice deținătoare ale terenurilor în suprafețe de 16,8 ha, 1 ha și 7000 mp identificate prin rapoartele de expertiză tehnică întocmite în fond și în apel de expert M.L. și la înaintarea documentației aferente spre competentă soluționare, potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001; au fost obligați pârâții la 1200 lei cheltuieli de judecată către contestatoare, contestația formulată în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Călinești.

In considerentele deciziei se arată că, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea cadastru-topografie, terenul de 4000 mp ce a făcut obiectul donației nr. 552 din 29 septembrie 1943 și terenul de 3000 mp ce a făcut obiectul actului de donație nr. 94 din 11 aprilie 1944 se află situate în incinta Muzeului Viticulturii și Pomiculturii Golești și fac parte din suprafața totală de 5,52 ha aflate în proprietatea Ministerului Culturii și Cultelor. In ce privește diferența de 16,8 ha ce a făcut obiectul actului de donație nr. 1850 din 23 iulie 1943, identificată în intravilanul satului Golești, între drumul comunal și canalul de preluare a apelor de suprafață și aflat la 1 ianuarie 1990 în patrimoniul C.A.P.

Ștefănești, acesta s-ar afla în posesia unor persoane fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991. Conform art. 27 din Legea nr. 10/2001, persoana juridică notificată, în situația în care deține doar o parte din imobilele solicitate, va comunica persoanei îndreptățite toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat anexat la comunicare și copii de pe actele de transfer ale actelor de proprietate, dispoziții imperative ce nu au fost respectate de Primarul comunei Ștefănești. Împotriva deciziei a declarat recurs Consiliul local Ștefănești și Primarul orașului Ștefănești, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., cu referire la dispozițiile art. 22 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 și art. 28 alin. (3) din același act normativ. Prin dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că reclamanta avea obligația să facă câte o notificare pentru fiecare imobil în parte, cu menționarea valorii estimate a imobilului. Notificarea nr. 529 din 30 iulie 2001 nu respectă dispozițiile imperative ale Legii nr. 10/2001, așa încât nu poate fi anulată o decizie emisă în faza unei notificări neconforme. Se mai arată că reclamanta avea posibilitatea, conform alin. (3) al art. 28, să cheme în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în termen de 90 de zile, dacă nu a primit comunicarea primăriei.

Recurenții consideră că au fost obligați nelegal la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu sunt deținătorii terenurilor solicitate. Totodată, se invocă lipsa calității procesual pasive a Consiliului local al orașului Ștefănești. Intimata, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului cu motivarea că Înalta Curte a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Ștefănești, și că primăria s-a considerat unitate deținătoare. Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte reține cele ce succed.

Primarul comunei (în prezent oraș) Ștefănești, județul Argeș, investit cu soluționarea notificării transmisă de intimat cu privire la terenul în suprafață totală de 185.000 mp și ferma agricolă situată în satul Golești, comuna Ștefănești, județul Argeș, apreciind calitatea de entitate deținătoare a imobilelor notificate a emis dispoziția nr. 115 din 15 mai 2003. In motivarea dispoziției se arată că, pe de o parte, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar pe de altă parte, că în situația în care se solicită despăgubiri bănești, notificarea se adresează prefecturii în raza căreia se află sau s-a aflat imobilul preluat abuziv. Pe parcursul procesului, ca de altfel și prin motivele de recurs, arată că este unitate deținătoare a terenurilor notificate.

In atare situație, astfel cum a reținut și instanța de apel, recurentul avea obligația de a comunica contestatoarei-intimate toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare, astfel cum impune dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001. Recurentul, cu încălcarea dispozițiilor sus-menționate, a soluționat notificarea reținând incidența dispozițiilor art. 8 din legea de reparație, ce exclude incidența Legii nr. 10/2001 asupra terenurilor al căror regim este reglementat de legile fondului funciar. Drept urmare, invocarea în recurs a pretinselor iregularități a notificării transmise sunt lipsite de relevanță câtă vreme recurentul avea obligația de a transmite ațele de identificare ale deținătorului terenului și nu de a soluționa notificarea în fond.

Criticile referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din lege, în sensul că intimata-contestatoare avea posibilitatea de a chema în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are incidență în cauză întrucât dispozițiile invocate își găsesc aplicabilitatea doar în situația în care nu a fost identificată unitatea deținătoare, ipoteză ce nu se verifică în speța de față. Cum recurentul a încălcat dispozițiile imperative ale legii de reparație, instanța de apel, admițând contestația, a aplicat corespunzător dispozițiile art. 274 C. proc. civ. întrucât unitatea administrativ- teritorială, prin primar, a căzut în pretenții. Consiliul local Ștefănești invocă lipsa calității sale procesuale față de dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 conform cărora, în situația în care nu se cunoaște deținătorul bunului solicitat, notificarea se trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul și nu Consiliului local al primăriei.

Susținerea nu poate fi primită față de statuările din decizia nr. 8303 din 7 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și din încheierea de dezbateri de la 5 decembrie 2007 ce face parte integrantă din decizia de casare. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Res pinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Consiliul Local Ștefănești și Primarul Municipiului Ștefănești împotriva deciziei nr. 53/A din 2 martie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2010.