ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9971/2009

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei

civile de față, Înalta Curte reține următoarele:

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă

167 din 7 septembrie 2004, a respins

acțiunea

formulată de reclamanta U.N.C.C.C., în contradictoriu cu pârâții comuna

Ștefănești, prin

primar și Consiliul

local al comunei Ștefănești, prin care a solicitat anularea dispoziției nr.

115/2003 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001.

Decizia nr. 255 din

17 noiembrie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă

și asigurări sociale, pronunțat în apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței arătate, a fost casată

de Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin

decizia nr. 8303 din 7 decembrie 2007, cu trimiterea cauzei spre

rejudecarea apelului cu motivarea că din

„expertiza tehnică efectuată în apel

rezultă

că terenurile revendicate de reclamantă sunt amplasate pe teritoriu

administrativ al orașului Ștefănești (o parte,

care „aparține domeniului

public",

aflându-se în „administrarea Muzeului Viticulturii și Pomiculturii Golești),

precum și pe raza comunei Călinești, iar în anul 1990 erau incluse

în

patrimoniul fostelor C.A.P. Ștefănești și C.A.P. Călinești; că expertul

tehnic nu a precizat dacă terenurile de 4000 mp

și 3000 mp, aflate în

administrarea muzeului erau incluse în anul 1990

în patrimoniul fostei C.A.P. Ștefănești și nici modul în care au ajuns în

detenția instituției

menționate;

"Concluzionează Înalta Curte că "pârâta nu s-a conformat

dispozițiilor

art. 25-26 (în prezent art. 27-28 din Legea nr. 10/2001 și, totodată să

clarifice situația juridică a celor două terenuri aflate în administrarea

muzeului pentru a nu o priva pe reclamantă de acordarea unor eventuale măsuri

reparatorii... ".

După casare, Curtea

de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale și pentru cauze cu minori și

de familie, prin decizia nr. 53/A din 2 martie 2009,

a admis apelul reclamantei, a schimbat sentința și, drept consecință, a dispus

anularea dispoziției nr.

115/2003 emisă de Primăria Comunei Ștefănești și obligă la identificarea

unității/persoanelor fizice deținătoare

ale terenurilor în suprafețe de 16,8 ha, 1 ha și 7000 mp identificate prin

rapoartele de expertiză tehnică întocmite în fond și în apel de expert M.L. și

la înaintarea documentației aferente spre competentă soluționare, potrivit art.

27 din

Legea nr. 10/2001; au fost obligați

pârâții la 1200 lei cheltuieli de judecată

către contestatoare,

contestația formulată în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Călinești.

In considerentele deciziei se arată că,

potrivit raportului de

expertiză tehnică

judiciară în specialitatea cadastru-topografie, terenul de

4000 mp ce a făcut obiectul donației nr. 552 din 29

septembrie 1943 și terenul de 3000

mp

ce a făcut obiectul actului de donație nr. 94 din 11 aprilie 1944 se află

situate

în incinta Muzeului Viticulturii și Pomiculturii Golești și fac

parte din

suprafața totală de 5,52 ha

aflate în proprietatea Ministerului Culturii și

Cultelor.

In ce privește

diferența de 16,8 ha ce a făcut obiectul actului de

donație nr. 1850 din 23 iulie 1943, identificată în

intravilanul satului Golești,

între drumul

comunal și canalul de preluare a apelor de suprafață și aflat la

1 ianuarie 1990 în patrimoniul C.A.P. Ștefănești,

acesta s-ar afla în posesia unor persoane fizice cărora li s-a reconstituit

dreptul de proprietate în temeiul

Legii nr. 18/1991.

Conform art. 27 din

Legea nr. 10/2001, persoana juridică notificată,

în situația în care deține doar o parte din

imobilele solicitate, va comunica persoanei îndreptățite toate datele privind

persoana fizică sau juridică

deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat anexat la

comunicare și

copii

de pe actele de transfer ale actelor de proprietate, dispoziții imperative ce

nu au fost respectate de Primarul comunei Ștefănești.

Împotriva deciziei a

declarat recurs Consiliul local Ștefănești și

Primarul orașului Ștefănești, criticând-o pentru

nelegalitate în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la dispozițiile

art. 22 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 și art. 28 alin. (3) din

același act

normativ.

Prin dezvoltarea

motivelor de recurs, se arată că reclamanta avea

obligația să facă câte o notificare pentru fiecare imobil în parte, cu

menționarea valorii estimate a imobilului.

Notificarea nr. 529 din 30 iulie 2001

nu

respectă dispozițiile imperative ale Legii nr. 10/2001, așa încât nu poate

fi anulată o decizie emisă în faza unei notificări

neconforme.

Se mai arată că

reclamanta avea posibilitatea, conform alin. (3) al art.

28, să cheme în judecată Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice în

termen de 90 de zile, dacă nu a primit comunicarea

primăriei.

Recurenții consideră

că au fost obligați nelegal la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu

sunt deținătorii terenurilor solicitate.

Totodată, se invocă

lipsa calității procesual pasive a Consiliului local

al orașului Ștefănești.

Intimata, prin întâmpinarea formulată,

solicită respingerea

recursului cu motivarea

că Înalta Curte a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a

Consiliului Local Ștefănești, și că primăria s-a considerat unitate

deținătoare.

Analizând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate, a

probatoriilor administrate în toate etapele

procesuale și a dispozițiilor legale

incidente

în cauză, Înalta Curte reține cele ce succed.

Primarul comunei (în prezent oraș)

Ștefănești, județul Argeș,

investit cu

soluționarea notificării transmisă de intimat cu privire la terenul

în

suprafață totală de 185.000 mp și ferma agricolă situată în satul

Golești, comuna Ștefănești, județul Argeș, apreciind

calitatea de entitate

deținătoare a

imobilelor notificate a emis dispoziția nr. 115 din 15 mai 2003.

In motivarea

dispoziției se arată că, pe de o parte, sunt aplicabile dispozițiile art. 8

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar pe de altă parte, că în situația în care

se solicită despăgubiri bănești, notificarea se adresează

prefecturii în raza căreia se

află sau s-a aflat imobilul preluat abuziv.

Pe parcursul

procesului, ca de altfel și prin motivele de recurs, arată

că este unitate deținătoare a terenurilor notificate.

In atare situație,

astfel cum a reținut și instanța de apel, recurentul

avea obligația de a comunica

contestatoarei-intimate toate datele privind persoana fizică sau juridică

deținătoare, astfel cum impune dispozițiile art.

27 din Legea nr. 10/2001.

Recurentul, cu

încălcarea dispozițiilor sus-menționate, a soluționat notificarea reținând

incidența dispozițiilor art. 8 din legea de reparație, ce

exclude incidența Legii nr. 10/2001

asupra terenurilor al căror regim este

reglementat

de legile fondului funciar.

Drept urmare, invocarea în recurs a

pretinselor iregularități a

notificării

transmise sunt lipsite de relevanță câtă vreme recurentul avea

obligația de a transmite ațele de identificare ale

deținătorului terenului și nu

de a soluționa notificarea în fond.

Criticile

referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din lege, în sensul

că intimata-contestatoare avea posibilitatea de a chema în judecată

Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, nu are incidență în cauză

întrucât dispozițiile invocate își găsesc

aplicabilitatea doar în situația în care

nu a fost identificată unitatea deținătoare, ipoteză ce

nu se verifică în speța

de față.

Cum recurentul a încălcat dispozițiile

imperative ale legii de

reparație, instanța

de apel, admițând contestația, a aplicat corespunzător

dispozițiile art. 274 C. proc. civ. întrucât

unitatea administrativ-

teritorială, prin primar, a căzut în pretenții.

Consiliul local

Ștefănești invocă lipsa calității sale procesuale față de

dispozițiile art. 28 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 conform cărora, în situația în care nu se cunoaște

deținătorul bunului solicitat, notificarea se trimite

primăriei în a cărei rază se

află imobilul și nu Consiliului local al primăriei.

Susținerea nu poate

fi primită față de statuările din decizia nr. 8303 din 7 decembrie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție și din încheierea de

dezbateri de la 5 decembrie 2007

ce face parte integrantă din decizia de casare.

Pentru cele ce

preced, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Res

pinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții

Consiliul Local

Ștefănești

și Primarul Municipiului Ștefănești împotriva deciziei nr. 53/A

din 2 martie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția

civilă, pentru cauze

privind conflicte de

muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și

de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 8 decembrie 2010.