ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 157/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 157/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra excepției lipsei calității de reprezentant a
semnatarului recursului;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 273
din 19 decembrie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția
comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea
formulată de reclamanta
SC S. SA Ploiești, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Prahova și A.F.P.
Brazi, prin care solicita anularea deciziei nr. l 118 din 20 decembrie 2007
privind
obligațiile
de plată neachitate Ia bugetul statului impuse reclamantei de către pârâte.
Împotriva acestei soluții, considerând-o
netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta SC S. SA Ploiești,
cererea având aplicată ștampila societății și fiind semnată de administratorul
acesteia.
Recursul a fost
exercitat de o persoană fără calitate.
Din probele administrate în cauză se reține
că față de SC S. SA
Ploiești, prin sentința
nr. 895 din 10 septembrie 2008 a Tribunalului Prahova, în baza
Legii nr.
85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței,
dizolvarea societății și ridicarea dreptului de administrare, lichidator
judiciar fiind
numit E.I. I.P.U.R.L.
Ploiești, căreia îi revin, spre îndeplinire, atribuțiile
art. 25 din
aceeași lege.
Conform prevederilor
Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, „toate
actele, operațiunile și plățile
efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt
nule” [(art. 46 alin. (l)] și „deschiderea procedurii
ridică debitorului dreptul de administrare, constând în dreptul de a-și conduce
activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea”
[(art. 47 alin. (l)].
De asemenea, art. 3
pct. 30 din aceeași lege, stabilește că „mandatul administratorilor
statutari încetează de la data ridicării
dreptului de administrare sau de la data desemnării administratorului special”.
Prin această dispoziție
legală se instituie, așadar, un mandat al lichidatorului, în sensul
dispozițiilor art. 67 alin. (l) C. proc. civ., potrivit cărora părțile
pot să exercite drepturile procedurale prin
mandatar.
Recursul societății
comerciale reclamante a fost formulat de fostul administrator
al acesteia, la data de 30 ianuarie 2009,
când, urmare sentinței nr. 895 din 10 septembrie 2008 a Tribunalului Prahova și
potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate, persoana respectivă nu mai
avea calitatea de reprezentant al societății aflate în procedura insolvenței.
Conform dispozițiilor
art. 83 alin. (l) C. proc. civ., aplicabile
și în recurs, potrivit art. 298
coroborat cu art. 316 din același cod, când cererea este
făcută prin mandatar, se va
alătura procura în original sau în copie legalizată.
Cum la cererea de
recurs nu a fost atașat, potrivit art. 83 alin. (l) C. proc. civ.
, un act din care să rezulte mandatul acordat
administratorului
societății recurente, în
vederea exercitării căii de atac, iar un astfel de act nu a fost
depus la dosar nici ulterior, constatându-se
întemeiată excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului recursului,
urmează ca recursul să fie respins ca fiind
exercitat de o persoană fără
calitatea de reprezentant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția
invocată de intimata D.G.F.P.
Prahova.
Respinge recursul
declarat de reclamanta SC S. SA Ploiești împotriva
sentinței nr. 273 din 19
decembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială,
de contencios
administrativ și fiscal, ca fiind declarat de o persoană ce nu îndeplinea
calitatea de reprezentant al societății
recurente.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 ianuarie 2010.