ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1027/2010

Asupra

recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința nr. 501/C din 26 august

2008, Tribunalul Neamț, secția civilă, a admis excepția lipsei calității

procesuale active a contestatorului F.R. și a respins contestația formulată de

acesta ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

A admis contestația formulată de F.C.M.

în contradictoriu cu Primarul municipiului Piatra Neamț.

A anulat în totalitate dispoziția nr. 855

din 18 mai 2005, emisă de pârât și a constatat calitatea de persoană

îndreptățită a contestatoarei de a solicita retrocedarea terenului în suprafață

de 721 mp, situat în intravilanul municipiului Piatra Neamț, și a

construcțiilor aferente, două corpuri de case pentru locuință.

A obligat pârâtul să dispună prin

dispoziție motivată retrocedarea în natură a suprafeței de 281 mp teren, iar

pentru diferența de 440 mp teren și pentru construcțiile demolate, să propună,

în temeiul art. 16 alin. (2) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și să

înainteze întreaga documentație privind cererea contestatoarei de acordare de

despăgubiri bănești Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că F.R. nu are calitate procesuală activă, deoarece nu a formulat

notificare și nu a mandatat-o pe sora sa, F.C.M. să transmită notificare în

numele său.

Tribunalul a mai reținut că

reclamanta este persoană îndreptățită, deoarece este moștenitoarea bunicilor

săi, F.G. și F.F., care au fost proprietarii imobilului expropriat.

Din suprafața de teren expropriată,

este liberă de construcții doar suprafața de teren de 281 mp, pentru restul

terenului și construcțiile demolate, reclamanta având dreptul la despăgubiri,

potrivit legii speciale.

Prin decizia nr. 7 din 26 ianuarie

2009, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de

muncă, asigurări sociale, a respins apelul declarat de pârâtul Primarul

municipiului Piatra Neamț și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de

judecată.

Instanța de apel a reținut că

terenul pentru care s-a dispus restituirea în natură nu este amenajat ca spațiu

verde, fiind un loc viran, pârâtul emițând autorizație unei terțe persoane, în

vederea amenajării unui chioșc.

De asemenea, locul de joacă este în

paragină, degradat și nu s-a dovedit afectarea rețelelor electrice subterane.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs Primarul municipiului Piatra Neamț.

Invocând dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia este nelegală, deoarece,

conform raportului de expertiză, terenul este ocupat de parcare, spațiu verde

și loc pentru joacă.

Amenajarea spațiilor verzi, potrivit

legii, trebuie înțeleasă din perspectiva oferirii posibilității amenajării de

către autoritățile locale, iar locul de joacă urmează a fi modernizat.

A mai arătat recurentul, că prin

restituirea terenului nu se mai asigură accesul la parcare și necesarul de

spațiul verde pentru fiecare persoană.

Criticile formulate permit

încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu

sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, imobilul în litigiu a fost

expropriat prin Decretele de expropriere nr. 164/1967 și 153/1981.

Imobilul fiind expropriat, în cauză

sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată, care

în alin. (3) prevăd că, în cazul în care construcțiile expropriate au fost

integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă

terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a

părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi,

autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate

publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se

prin echivalent.

Contrar susținerilor recurentului,

din probele administrate în cauză nu rezultă că terenul pentru care s-a dispus

restituirea ar fi afectat de spații verzi. Fotografiile depuse la dosar de

pârât demonstrează că terenul este liber și, de altfel, cu privire la acest

aspect, pârâtul susține că amenajarea spațiilor verzi, potrivit legii, trebuie

înțeleasă din perspectiva oferirii posibilității amenajării de către

autoritățile locale, fără a indica cu certitudine care este suprafața ocupată

de spații verzi și în ce constă acestea.

Prin urmare, în mod corect ambele

instanțe au constatat că amenajările de utilitate publică trebuie să existe la

data notificării și soluționării acesteia, nefiind suficientă intenția de

amenajare.

În ceea ce privește spațiul de

joacă, recurentul confirmă constatările instanței că acestea sunt lăsate în

paragină, deoarece susține că urmează a le moderniza.

De asemenea, pârâtul nu a dovedit

prin nici un mijloc de probă că se împiedică accesul la parcarea din zonă și că

nu s-au respectat spațiile de protecție ale blocurilor de locuințe.

Față de cele arătate, recursul

declarat de pârât se va privi ca nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul

municipiului Piatra Neamț, prin primar, împotriva deciziei nr. 7 din 26 ianuarie

2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, pentru cauze cu minori, familie,

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18

februarie 2010.