ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3722/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 15 noiembrie 2007, revizuientul C.V. în contradictoriu cu intimații SC M.C. SRL și A.I. a solicitat schimbarea deciziei comerciale nr. 349 din 21 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, și admiterea apelului, constatarea inexistenței dreptului de superficie al apelantei reclamante, obligarea apelantei – pârâte A.I. la restituirea bunurilor imobile ale societății ori a contravalorii acestora și obligarea lui C.V. să predea bunurile ce s-au aflat în depozit în spațiul proprietatea sa în starea în care acestea se află, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 322 pct. 4 și 3 C. proc. civ. Prin decizia comercială nr.178 din 22 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins cererea de revizuire, ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în ceea ce privește primul motiv de revizuire, întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., că acesta a fost formulat în termenul legal dar nu poate fi admis, întrucât, chiar dacă prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni s-a dispus neînceperea urmăririi penale constatându-se prescrisă răspunderea penală și s-a reținut că probatoriul administrat confirmă săvârșirea falsului intelectual tot nu sunt întrunite condițiile la care face referire art. 322 pct.4 teza a II-a C. proc.

civ., deoarece hotărârea instanței de apel nu s-a întemeiat exclusiv pe pretinsele înregistrări în contabilitate ci și pe alte acte pe care instanța de fond le-a analizat coroborat. În ceea ce privește motivul de revizuire, întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. referitor la faptul că prin hotărârea atacată s-a dat mai mult decât s-a cerut, Curtea a constatat că, potrivit art. 324 pct.1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și curge de la comunicarea hotărârii definitive, termen depășit față de faptul că această comunicare a avut loc la 22 iunie 2005, astfel că acest motiv nu poate fi analizat pe fond. Revizuientul a formulat recurs împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, invocând nelegalitate hotărârii pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ.. În cadrul primului motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. a arătat că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, deoarece în mod nereal s-a reținut că instanța de apel, și-ar fi bazat soluția și pe certificatul de urbanism și procesul – verbal de recepție, în afara notei contabile pretins false. Totodată, aceste acte nu fac dovada dreptului de proprietate și atât instanța de apel cât și cea de revizuire trebuie să stabilească dacă intimata face dovada realizării construcției cu facturi și nu pe baza unei note contabile false, situație care trebuia reținută și în privința procesului – verbal de recepție, infirmat de Primăria Movilița.

Prin cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a arătat că deși instanța a arătat că hotărârea nu s-a dat numai în temeiul înscrisurilor false, nu a indicat celelalte înscrisuri (probe) de natură să producă dovada existenței dreptului de proprietate asupra construcției și implicit a dreptului de superficie. Prin cel de al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că hotărârea este nelegală, deoarece deși s-a reținut tardivitatea invocării motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., instanța a respins în final cererea de revizuire, ca nefondată, cu încălcarea, astfel, a dispozițiilor art. 326 și art. 327 C. proc.

civ., – din care rezultă că fiecare capăt de cerere trebuie să primească o rezolvare separată. Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate se găsește nefondat. 1. Din cuprinsul dispozițiilor art. 322 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., rezultă că pentru a se reține incidența acestui text de lege este necesar ca hotărârea să se fi dat în temeiul înscrisului pretins fals, adică înscrisul să fi fost determinant, hotărâtor pentru pronunțarea soluției. În cauză, din observarea considerentelor hotărârii instanței de apel, rezultă că aceasta a luat în considerare probele în mod coroborat și, deci, acest lucru a fost corect reținut de instanța de revizuire, făcându-se referiri exprese la conținutul certificatului de urbanism, autorizației de construcție și a procesului – verbal de recepție, inclusiv a înregistrărilor în contabilitate și la fisc a imobilului și nu numai a acestor din urmă acte pretins a fi false.

Cât privește valoarea juridică a tuturor acestor acte în sensul nedovedirii dreptului de proprietate, acest aspect excede competenței instanței de revizuire, în această fază de judecată, recurenta reinterpretând de fapt probele ceea ce nu poate avea loc decât în urma retractării hotărârii dacă s-ar fi constatat îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, ceea ce nu se poate reține din considerentele deja arătate, încât nu se poate admite că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. 2. Înscrisurile la care face trimitere recurenta în cadrul motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., constituie chiar probele la care aceasta face referire în cadrul primului motiv, încât nu se poate reține incidența acestui motiv de recurs care vizează denaturarea conținutului actelor juridice ce fac obiectul judecății și nicidecum a probelor.

3. Cererea de revizuire a fost respinsă ca neîntemeiată, în mod corect chiar dacă unul dintre motivele de revizuire invocate a primit o rezolvare pe cale de excepție, deoarece motivele de revizuire nu se confundă cu capetele de cerere distincte ale unei cereri de chemare în judecată, ci ele au fost formulate în cadrul aceleiași cereri de revizuire, cu caracter unitar, așa cum a reținut și instanța de apel, soluția dată pe fond celuilalt motiv de revizuire neputând conduce decât la pronunțarea unei hotărâri în sensul deja arătat. În consecință, recursul este nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul C.V., împotriva deciziei Curții de Apel București nr.178 din 22 aprilie 2008, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2008.