ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2929/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 14493/3 din 15 aprilie 2008, reclamantul S.V.D., în contradictoriu cu pârâta SC M.V.A.I. SRL a solicitat instanței anularea hotărârii A.G.A. nr. 2/2008 prin care a fost adoptată situația financiară a societății. Reclamantul a susținut că situația financiară pentru anul 2007 nu corespunde situației reale, unele operațiuni privind imobilele fiind greșit înregistrate sau neînregistrate, că au fost înregistrate cheltuieli inexistente iar profitul a fost diminuat în mod fraudulos în detrimentul asociatului minoritar. Reclamantul a arătat că a solicitat să i se pună la dispoziție situațiile financiare ale societății pentru a le putea discuta cu un specialist, dar, prin notificarea din 7 martie 2008, a fost reconvocat pentru ședința A.G.A.

din data de 25 martie 2008, precizându-i-se că toate documentele financiar contabile ale societății se află la sediul acesteia și îi vor fi aduse la dispoziție în cadrul A.G.A., că deși i-a comunicat asociatului majoritar că această modalitate este insuficientă și a revenit cu solicitarea documentelor, A.G.A. a avut loc în absența sa și fără a-i fi puse la dispoziție documentele. A mai precizat reclamantul că cu prilejul unei adunări ulterioare reclamantul a luat cunoștință de conținutul hotărârii și de o parte din documentele contabile ale societății, aflând cu această ocazie că acestea erau confuze și nu reflectau realitatea.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 7344 din 12 iunie 2008, a respins acțiunea reclamantului, reținând, în esență, că instanța nu poate analiza decât legalitatea adoptării hotărârii și nu oportunitatea măsurilor adoptate sau realitatea situației înscrise în contabilitatea societății, pentru aceasta din urmă existând alte modalități procedurale. A mai reținut instanța că, referitor la considerentele cererii de chemare în judecată, acestea cuprind, în cea mai mare parte, aspecte legate de modul de întocmire a documentelor contabile, care nu pot constitui motiv de nulitate a hotărârii A.G.A.

Referitor la susținerea reclamantului privind informarea asociatului pentru a se asigura un vot în cunoștință de cauză, instanța de fond a constatat că, la momentul comunicării celei de-a doua convocări, reclamantului i s-a adus la cunoștință faptul că documentele contabile se găsesc la sediul societății și îi vor fi prezentate în cadrul adunării, dar acesta a refuzat această modalitate și nu s-a prezentat la adunare. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, se susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra probelor solicitate de reclamant, că instanța fondului a interpretat greșit și dispozițiile articolului 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 deoarece prin sintagma „încălcarea legii” legiuitorul a avut în vedere încălcarea oricărui act normativ, iar nu exclusiv a Legii nr. 31/1990 și a considerat că nici prezentarea situațiilor financiare și a documentelor contabile exclusiv în cadrul adunării nu este o conduită conformă cu legea, în raport de articolul 117 2 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 51 din 2 februarie 2009, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului instanța de control judiciar constatând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond sub aspectul criticilor apelantului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate. Recurentul își subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și vizează următoarele aspecte ce vor fi prezentate și analizate în enumerarea dată de parte. 1. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: - instanța de apel (ca și instanța fondului de altfel) nu cercetează fondul pricinii din perspectiva principalului argument pentru care s-a solicitat anularea Hotărârii A.G.A. în cauză: înregistrările contabile aprobate nu corespund realității, fiind înregistrate plăți fictive pentru diminuarea profitului și dividendelor, refuzând să administreze proba cu înscrisurile care au stat la baza Hotărârii A.G.A.

atacate, expertiza contabilă și interogatoriul, singurele mijloace de probă care puteau dovedi adevărul sau neadevărul celor reținute în Hotărârea A.G.A. atacată cu privire la situațiile financiare ale societății. - recurentului i-a fost împiedicat în mod abuziv accesul la documentele în cauză, care au fost solicitate în mod expres prin Comunicările din 27 februarie 2008 și 18 martie 2008, lovindu-se de refuzul asociatului majoritar acesta pretinzând că actele s-ar afla la firma care asigura contabilitatea. 2. art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.: - motivarea instanței de apel este incompletă, contradictorie și străină de natura pricinii, întrucât reține faptul că la termenul de administrare de probe reclamantul nu s-a prezentat pentru a susține oral cererea de probatorii, fără însă a observa faptul că acesta a criticat împrejurarea că respectivele probe au fost solicitate prin însăși acțiunea, iar instanța fondului nu s-a pronunțat în nici un fel asupra lor, în sensul admiterii sau respingerii. 3. art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.: - în mod eronat instanța de control judiciar a reținut că încălcarea unor norme fiscale ar fi fost invocată direct în apel întrucât la punctul 9 din acțiune reclamantul a criticat faptul că situația financiară nu corespunde realității.

4. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: - în mod greșit consideră instanța de apel faptul că art. 117 2 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 ar fi fost respectat prin simpla afirmație că documentele urmau a-i fi puse la dispoziție reclamantului în cadrul ședinței A.G.A. În dezvoltarea acestei critici, recurentul precizează că art. 117 2 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 prevede că: situațiile financiare anuale, raportul anual al consiliului de administrație, respectiv raportul directorului și cel al consiliului de supraveghere, precum și propunerea cu privire la distribuirea de dividende se pun la dispoziția acționarilor la sediul societății, de la data convocării adunării generale. La cerere, acționarilor li se vor elibera copii de pe aceste documente, astfel că refuzul societății de a-i pune la dispoziție documentația contabilă anterior ședinței este nelegal.

5. art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.: - instanța de apel dă o greșită interpretare atât procesului –verbal din 10 aprilie 2008, cât și adresei din 11 aprilie 2008. - instanța în mod eronat prezumă că dacă reclamantul s-ar fi prezentat la sediul societății i-ar fi fost puse la dispoziție documentele în cauză. Arată recurentul că, dacă se făcea o corectă aplicare a art. 1199 C. civ., care definește prezumția drept consecința ce magistratul trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, faptul cunoscut este refuzul de a i se pune la dispoziție documentele aferente anului 2007. 6. - în mod greșit consideră instanța de apel că nu se poate reține reaua credință a asociatului majoritar în condițiile art. 136 1 din Legea nr. 31/1990, față de refuzul acestuia de a i se pune la dispoziție documentele în cauză anterior ședinței.

Recurentul conchide în sensul admiterii recursului astfel cum a fost formulat, modificării deciziei în sensul admiterii apelului și schimbării în tot a sentinței pe fond și admiterii acțiunii, în principal, iar în subsidiar solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta punctual. Înainte de a trece la examinarea criticilor aduse deciziei atacate, trebuie menționat faptul că Înalta Curte va lua în considerare numai acele motive care vizează nelegalitatea hotărârii recurate, urmând a elimina din analiză aspectele de netemeinicie invocate de recurent (situații de fapt, probe).

Decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, punctual motivată în fapt și în drept în raport de limitele învestirii și de mijloacele de probă administrate în cauză ș care nu pot forma obiectul examenului de nelegalitate în această fază procesuală. Recurentul nu dovedește în ce constă vătămarea suferită, prin nediscutarea cererii sale de probatorii odată ce a înțeles să nu se prezinte în fața instanței pentru a și-o susține, împrejurare consemnată în practicaua hotărârii instanței de fond. Instanța este suverană în a aprecia pertinența și utilitatea probelor fiind ținută totodată să respecte principiul disponibilității, astfel că nu se poate imputa instanțelor pronunțarea unor hotărâri în lipsa administrării unor probe cerute de reclamant dar nesusținute de acesta și considerate nepertinente de instanțe.

Motivarea deciziei recurate este completă, răspunde tuturor motivelor invocate de apelantul-reclamant, nu este în nici un fel străină de natura pricinii și reține corect, referindu-se la practicaua sentinței apelate, că apelantul nu s-a prezentat pentru a-și susține cererea de probatorii. Instanța de apel nu a reținut faptul că apelantul ar fi invocat pentru prima dată încălcarea unor norme fiscale, ci că, apelantul – reclamant nu a precizat care sunt textele legale încălcate de evocata hotărâre A.G.A., recurentul făcând o regretabilă confuzie sub acest aspect. Criticile de la pct. 4 și 5 din cererea de recurs sunt de asemenea nefondate întrucât recurentului-reclamant nu i-a fost refuzat dreptul la informare, aspect corect reținut de instanța de apel față de faptul că reclamantului i-au fost puse la dispoziție documentele contabile la sediul societății.

De asemenea, recurentului-reclamant nu i-a fost încălcat nici dreptul derivat din art. 117 2 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, neprezentarea acestuia la sediul societății neputând fi invocat ca argument în susținerea criticilor privind încălcarea evocatelor drepturi legale. Așa fiind, nici ultima critică formulată de recurent cea privind reaua – credință a acționarului majoritar în condițiile art. 136 1 din Legea nr. 31/1990 nu poate fi primită odată ce recurentului-reclamant i-a fost pe deplin respectat dreptul la o corectă și reală informare, aspect corect reținut și amplu argumentat de instanța de control judiciar. Așa fiind, în considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.V.D. împotriva deciziei nr. 51 din 2 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.