ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2929/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 14493/3 din 15

aprilie 2008, reclamantul S.V.D., în contradictoriu cu pârâta SC M.V.A.I. SRL a

solicitat instanței anularea hotărârii A.G.A. nr. 2/2008 prin care a fost adoptată

situația financiară a societății.

Reclamantul a susținut că

situația financiară pentru anul 2007 nu corespunde situației reale, unele

operațiuni privind imobilele fiind greșit înregistrate sau neînregistrate, că

au fost înregistrate cheltuieli inexistente iar profitul a fost diminuat în mod

fraudulos în detrimentul asociatului minoritar.

Reclamantul a arătat că a

solicitat să i se pună la dispoziție situațiile financiare ale societății

pentru a le putea discuta cu un specialist, dar, prin notificarea din 7 martie

2008, a fost reconvocat pentru ședința A.G.A. din data de 25 martie 2008,

precizându-i-se că toate documentele financiar contabile ale societății se află

la sediul acesteia și îi vor fi aduse la dispoziție în cadrul A.G.A., că deși

i-a comunicat asociatului majoritar că această modalitate este insuficientă și

a revenit cu solicitarea documentelor, A.G.A. a avut loc în absența sa și fără

a-i fi puse la dispoziție documentele.

A mai precizat reclamantul

că cu prilejul unei adunări ulterioare reclamantul a luat cunoștință de

conținutul hotărârii și de o parte din documentele contabile ale societății,

aflând cu această ocazie că acestea erau confuze și nu reflectau realitatea.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința nr. 7344 din 12 iunie 2008, a respins acțiunea

reclamantului, reținând, în esență, că instanța nu poate analiza decât

legalitatea adoptării hotărârii și nu oportunitatea măsurilor adoptate sau

realitatea situației înscrise în contabilitatea societății, pentru aceasta din

urmă existând alte modalități procedurale. A mai reținut instanța că, referitor

la considerentele cererii de chemare în judecată, acestea cuprind, în cea mai

mare parte, aspecte legate de modul de întocmire a documentelor contabile, care

nu pot constitui motiv de nulitate a hotărârii A.G.A.

Referitor la susținerea

reclamantului privind informarea asociatului pentru a se asigura un vot în

cunoștință de cauză, instanța de fond a constatat că, la momentul comunicării

celei de-a doua convocări, reclamantului i s-a adus la cunoștință faptul că

documentele contabile se găsesc la sediul societății și îi vor fi prezentate în

cadrul adunării, dar acesta a refuzat această modalitate și nu s-a prezentat la

adunare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, se

susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra probelor solicitate de

reclamant, că instanța fondului a interpretat greșit și dispozițiile

articolului 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 deoarece prin sintagma

„încălcarea legii” legiuitorul a avut în vedere încălcarea oricărui act

normativ, iar nu exclusiv a Legii nr. 31/1990 și a considerat că nici

prezentarea situațiilor financiare și a documentelor contabile exclusiv în

cadrul adunării nu este o conduită conformă cu legea, în raport de articolul

117

2

alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, prin decizia nr. 51 din 2 februarie 2009, a respins,

ca nefondat, apelul reclamantului instanța de control judiciar constatând

legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond sub aspectul criticilor

apelantului.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate.

Recurentul își subsumează

criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ. și vizează următoarele aspecte ce vor fi prezentate și analizate în

enumerarea dată de parte.

civ.:

- instanța de apel (ca și

instanța fondului de altfel) nu cercetează fondul pricinii din perspectiva

principalului argument pentru care s-a solicitat anularea Hotărârii A.G.A. în

cauză: înregistrările contabile aprobate nu corespund realității, fiind

înregistrate plăți fictive pentru diminuarea profitului și dividendelor,

refuzând să administreze proba cu înscrisurile care au stat la baza Hotărârii

A.G.A. atacate, expertiza contabilă și interogatoriul, singurele mijloace de

probă care puteau dovedi adevărul sau neadevărul celor reținute în Hotărârea

A.G.A. atacată cu privire la situațiile financiare ale societății.

- recurentului i-a fost

împiedicat în mod abuziv accesul la documentele în cauză, care au fost

solicitate în mod expres prin Comunicările din 27 februarie 2008 și 18 martie

2008, lovindu-se de refuzul asociatului majoritar acesta pretinzând că actele

s-ar afla la firma care asigura contabilitatea.

civ.:

- motivarea instanței de

apel este incompletă, contradictorie și străină de natura pricinii, întrucât

reține faptul că la termenul de administrare de probe reclamantul nu s-a

prezentat pentru a susține oral cererea de probatorii, fără însă a observa

faptul că acesta a criticat împrejurarea că respectivele probe au fost

solicitate prin însăși acțiunea, iar instanța fondului nu s-a pronunțat în nici

un fel asupra lor, în sensul admiterii sau respingerii.

proc. civ.:

- în mod eronat instanța de

control judiciar a reținut că încălcarea unor norme fiscale ar fi fost invocată

direct în apel întrucât la punctul 9 din acțiune reclamantul a criticat faptul

că situația financiară nu corespunde realității.

civ.:

- în mod greșit consideră

instanța de apel faptul că art. 117

2

alin. (1) din Legea nr. 31/1990

ar fi fost respectat prin simpla afirmație că documentele urmau a-i fi puse la

dispoziție reclamantului în cadrul ședinței A.G.A. În dezvoltarea acestei

critici, recurentul precizează că art. 117

2

alin. (1) din Legea nr. 31/1990

prevede că: situațiile financiare anuale, raportul anual al consiliului de

administrație, respectiv raportul directorului și cel al consiliului de

supraveghere, precum și propunerea cu privire la distribuirea de dividende se

pun la dispoziția acționarilor la sediul societății, de la data convocării

adunării generale. La cerere, acționarilor li se vor elibera copii de pe aceste

documente, astfel că refuzul societății de a-i pune la dispoziție documentația

contabilă anterior ședinței este nelegal.

proc. civ.:

- instanța de apel dă o

greșită interpretare atât procesului –verbal din 10 aprilie 2008, cât și

adresei din 11 aprilie 2008.

- instanța în mod eronat

prezumă că dacă reclamantul s-ar fi prezentat la sediul societății i-ar fi fost

puse la dispoziție documentele în cauză. Arată recurentul că, dacă se făcea o

corectă aplicare a art. 1199 C. civ., care definește prezumția drept consecința

ce magistratul trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, faptul

cunoscut este refuzul de a i se pune la dispoziție documentele aferente anului

2007.

instanța de apel că nu se poate reține reaua credință a asociatului majoritar

în condițiile art. 136

1

din Legea nr. 31/1990, față de refuzul

acestuia de a i se pune la dispoziție documentele în cauză anterior ședinței.

Recurentul conchide în

sensul admiterii recursului astfel cum a fost formulat, modificării deciziei în

sensul admiterii apelului și schimbării în tot a sentinței pe fond și admiterii

acțiunii, în principal, iar în subsidiar solicită admiterea recursului, casarea

deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Înalta Curte, examinând

decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este

nefondat pentru motivele ce se vor arăta punctual.

Înainte de a trece la

examinarea criticilor aduse deciziei atacate, trebuie menționat faptul că

Înalta Curte va lua în considerare numai acele motive care vizează

nelegalitatea hotărârii recurate, urmând a elimina din analiză aspectele de

netemeinicie invocate de recurent (situații de fapt, probe).

Decizia recurată a fost

pronunțată cu aplicarea corectă a legii, punctual motivată în fapt și în drept

în raport de limitele învestirii și de mijloacele de probă administrate în

cauză ș care nu pot forma obiectul examenului de nelegalitate în această fază

procesuală.

Recurentul nu dovedește în

ce constă vătămarea suferită, prin nediscutarea cererii sale de probatorii

odată ce a înțeles să nu se prezinte în fața instanței pentru a și-o susține,

împrejurare consemnată în practicaua hotărârii instanței de fond.

Instanța este suverană în a

aprecia pertinența și utilitatea probelor fiind ținută totodată să respecte

principiul disponibilității, astfel că nu se poate imputa instanțelor

pronunțarea unor hotărâri în lipsa administrării unor probe cerute de reclamant

dar nesusținute de acesta și considerate nepertinente de instanțe.

Motivarea deciziei recurate

este completă, răspunde tuturor motivelor invocate de apelantul-reclamant, nu

este în nici un fel străină de natura pricinii și reține corect, referindu-se

la practicaua sentinței apelate, că apelantul nu s-a prezentat pentru a-și

susține cererea de probatorii.

Instanța de apel nu a

reținut faptul că apelantul ar fi invocat pentru prima dată încălcarea unor

norme fiscale, ci că, apelantul – reclamant nu a precizat care sunt textele

legale încălcate de evocata hotărâre A.G.A., recurentul făcând o regretabilă

confuzie sub acest aspect.

Criticile de la pct. 4 și 5

din cererea de recurs sunt de asemenea nefondate întrucât

recurentului-reclamant nu i-a fost refuzat dreptul la informare, aspect corect

reținut de instanța de apel față de faptul că reclamantului i-au fost puse la

dispoziție documentele contabile la sediul societății.

De asemenea,

recurentului-reclamant nu i-a fost încălcat nici dreptul derivat din art. 117

2

alin. (1) din Legea nr. 31/1990, neprezentarea acestuia la sediul societății

neputând fi invocat ca argument în susținerea criticilor privind încălcarea

evocatelor drepturi legale.

Așa fiind, nici ultima

critică formulată de recurent cea privind reaua – credință a acționarului

majoritar în condițiile art. 136

1

din Legea nr. 31/1990 nu poate fi

primită odată ce recurentului-reclamant i-a fost pe deplin respectat dreptul la

o corectă și reală informare, aspect corect reținut și amplu argumentat de

instanța de control judiciar.

Așa fiind, în considerarea

celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul S.V.D. împotriva deciziei nr. 51 din 2

februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2009.