ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1568/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul A.M.C. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Sibiu, solicitând

anularea Hotărârii nr. 2251 din 29 aprilie 2009

emisă de pârâtă și s

ă se constate că

reclamantul are calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999 aprobată prin

Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamantul susține că părinții săi au calitatea de

refugiați și a dovedit că s-a născut în perioada refugiului

acestora.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

68 din 1 septembrie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamant,

dispunând anularea Hotărârii nr. 2251 din 29 aprilie 2009 emisă de

pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde reclamantului

drepturile cuvenite în calitate de beneficiar al O.G. nr. 105/1999 pentru

perioada 22 septembrie 1942 – 6 martie 1945.

Totodată, a obligat pârâta la

80 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că un aspect necontestat

în cauză îl constituie împrejurarea că părinții

reclamantului au fost refugiați din Târgu Mureș, respectiv din

Transilvania de Nord, sosind în Sibiu la data de 18 septembrie 1940, fapt ce

rezultă din fișa nr. 1276 din 30 octombrie 1940, întocmită de

Comisariatul General al Refugiaților.

Reclamantul, născut ulterior

datei la care părinții săi au fost nevoiți să se

refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-au suferit și ceilalți

membrii ai familiei sale din cauza persecuțiilor etnice exercitate, astfel

că pârâta va fi obligată să-i acorde drepturile cuvenite pentru

perioada 22 septembrie 1942 – 6 martie 1945.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Sibiu, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în

esență, că instanța de fond a extins nejustificat cadrul

legislativ conturat de actul normativ în discuție și la acele

persoane care nu au fost născute la momentul exercitării persecuției

așa cum este cazul reclamantului.

Astfel, la momentul producerii

faptului nașterii, intimatul se găsea pe un teritoriu sigur, raportat

la posibilitatea de exercitare asupra lui a vreunei persecuții de

natură etnică și, prin urmare nu se justifică acordarea

drepturilor prevăzute de lege.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost

strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor

strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate

și cele expulzate, refugiate precum și cele care au făcut

obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea

de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuție

etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod

legal instanța a apreciat că și copilul născut în

localitatea în care părinții au fost strămutați are

același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii

lui și până la data retrocedării pământului românesc.

În speță, reclamantul

născut la data de 29 septembrie 1942 în timpul refugiului

părinților săi, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-au suferit și ceilalți

membri ai familiei sale din cauza persecuțiilor etnice exercitate asupra

lor, astfel că pe bună dreptate instanța de fond i-a recunoscut

calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999 pentru perioada 22 septembrie 1942

– 6 martie 1945.

Interpretarea dată de

instanță este legală și nu adaugă la lege.

În consecință,

soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul

se privește ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ.,

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 168/F/CA

din 1 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal , ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 martie 2010.