ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1568/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul A.M.C. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Sibiu, solicitând anularea Hotărârii nr. 2251 din 29 aprilie 2009 emisă de pârâtă și s ă se constate că reclamantul are calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamantul susține că părinții săi au calitatea de refugiați și a dovedit că s-a născut în perioada refugiului acestora. Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 68 din 1 septembrie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 2251 din 29 aprilie 2009 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde reclamantului drepturile cuvenite în calitate de beneficiar al O.G.

nr. 105/1999 pentru perioada 22 septembrie 1942 – 6 martie 1945. Totodată, a obligat pârâta la 80 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că un aspect necontestat în cauză îl constituie împrejurarea că părinții reclamantului au fost refugiați din Târgu Mureș, respectiv din Transilvania de Nord, sosind în Sibiu la data de 18 septembrie 1940, fapt ce rezultă din fișa nr. 1276 din 30 octombrie 1940, întocmită de Comisariatul General al Refugiaților.

Reclamantul, născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-au suferit și ceilalți membrii ai familiei sale din cauza persecuțiilor etnice exercitate, astfel că pârâta va fi obligată să-i acorde drepturile cuvenite pentru perioada 22 septembrie 1942 – 6 martie 1945. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond a extins nejustificat cadrul legislativ conturat de actul normativ în discuție și la acele persoane care nu au fost născute la momentul exercitării persecuției așa cum este cazul reclamantului.

Astfel, la momentul producerii faptului nașterii, intimatul se găsea pe un teritoriu sigur, raportat la posibilitatea de exercitare asupra lui a vreunei persecuții de natură etnică și, prin urmare nu se justifică acordarea drepturilor prevăzute de lege. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Prin Normele de aplicare a ordonanței aprobate prin H.G.

nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. Cum strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și până la data retrocedării pământului românesc. În speță, reclamantul născut la data de 29 septembrie 1942 în timpul refugiului părinților săi, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-au suferit și ceilalți membri ai familiei sale din cauza persecuțiilor etnice exercitate asupra lor, astfel că pe bună dreptate instanța de fond i-a recunoscut calitatea de beneficiar al O.G.

nr. 105/1999 pentru perioada 22 septembrie 1942 – 6 martie 1945. Interpretarea dată de instanță este legală și nu adaugă la lege. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 168/F/CA din 1 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2010.