ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1791/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta B.G.

a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Sibiu, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu aceasta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea, ca nelegală, a hotărârii nr. 1746 din 14 ianuarie 2004 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri, prin care să se constate că în perioada 20 ianuarie 1942 - 6 martie 1945 s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și să-i fie acordate drepturile prevăzute de art. 2, 4 și 5 din același act normativ, cu începere din 14 noiembrie 2003. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că familia sa a fost strămutată, începând cu data de 6 septembrie 1940, din localitatea Târgu Mureș, în localitatea Curtea de Argeș, iar apoi la Blaj, unde reclamanta s-a născut la 20 ianuarie 1942 și unde au rămas, în calitate de refugiați, până în iunie 1942. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 50 din 10 martie 2004, a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 1746 din 14 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să stabilească calitatea reclamantei, de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile cuvenite.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta, fiind născută în perioada cât părinții săi se aflau în refugiu, are statut de refugiat, de la data nașterii și până la 6 martie 1945. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Sibiu, susținând în esență, că petenta nu poate beneficia de prevederile legii, întrucât s-a născut în anul 1942, iar refugiul părinților a avut loc în anul 1940, instanța neputând extinde cadrul legislativ conturat de actul normativ în discuție, la acele persoane care nu au fost născute pe teritoriul cedat. Recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele șase situații enumerate. Din interpretarea acestor prevederi rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Ceea ce reglementează legea, este, deci, stabilirea, determinarea situației de obligare să își părăsească domiciliul, de către regimul instaurat după septembrie 1940. Nu se poate susține că, dacă în timpul refugiului s-a născut un copil, acesta nu beneficiază de drepturile părinților, pentru că este evident că și minorul a avut de îndurat aceleași suferințe și neajunsuri, ca părinții săi, obligați să își părăsească domiciliul. În raport cu aceste considerente, reclamanta a făcut dovada că a fost născută în timpul refugiului, astfel că sentința atacată este temeinică și legală, făcându-se o judicioasă și corectă aplicare a Legii nr. 189/2000. Examinând și din oficiu, hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Sibiu împotriva sentinței civile nr. 50 din 10 martie 2004, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2005.