ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1726/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 29 august

2003, reclamantul M.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 11068 din 22 iulie

2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i

recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, fiind persoană născută în timpul refugiului părinților

săi, la data de 28 decembrie 1943, în localitatea Alba Iulia, județul Alba.

Prin sentința civilă nr. 1236 din 16

octombrie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ supus controlului

jurisdicțional și a obligat pe pârâtă să recunoască reclamantului, calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, reținând că reclamantul a dovedit situația de

refugiați ai părinților săi, și că, minor fiind, reclamantul a avut această

situație.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen, pârâta, susținând că reclamantul nu are calitate de

refugiat, nefiind printre persoanele prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000

și ale H.G. nr. 127/2002. S-a mai precizat că în sentință sunt invocate

dispozițiile art. 100 C. fam. și ale art. 8 și 14 din Decretul nr. 31/1954,

acte normative care nu au legătură cu acțiunea.

Verificând cauza în funcție de

motivele de recurs, formulate în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română

care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit

persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor

strămutate, și cele refugiate.

Textele legale au avut în vedere

persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie

română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de

refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale,

vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că

au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.

Cum reclamantul s-a născut la data

de 28 decembrie 1943, în Alba Iulia, localitate în care se refugiaseră părinții

săi, din satul Braisor, comuna Sancrai, Huedin, județul Cluj, curtea de apel a

apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000;

aceasta este concludentă cauzei.

Cât privește invocarea în

considerentele sentinței, a dispozițiilor art. 100 C. fam., ale art. 14 alin. (1) și ale art. 8 din Decretul nr. 31/1954, acte normative în vigoare

la data emiterii Legii nr. 189/2000, aceasta nu este concludentă cauzei.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de

ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1236 din 16 octombrie

2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 mai 2004.