ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1726/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 29 august 2003, reclamantul M.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 11068 din 22 iulie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, fiind persoană născută în timpul refugiului părinților săi, la data de 28 decembrie 1943, în localitatea Alba Iulia, județul Alba. Prin sentința civilă nr. 1236 din 16 octombrie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ supus controlului jurisdicțional și a obligat pe pârâtă să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, reținând că reclamantul a dovedit situația de refugiați ai părinților săi, și că, minor fiind, reclamantul a avut această situație.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâta, susținând că reclamantul nu are calitate de refugiat, nefiind printre persoanele prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000 și ale H.G. nr. 127/2002. S-a mai precizat că în sentință sunt invocate dispozițiile art. 100 C. fam. și ale art. 8 și 14 din Decretul nr. 31/1954, acte normative care nu au legătură cu acțiunea. Verificând cauza în funcție de motivele de recurs, formulate în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate. Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului. Cum reclamantul s-a născut la data de 28 decembrie 1943, în Alba Iulia, localitate în care se refugiaseră părinții săi, din satul Braisor, comuna Sancrai, Huedin, județul Cluj, curtea de apel a apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000; aceasta este concludentă cauzei.

Cât privește invocarea în considerentele sentinței, a dispozițiilor art. 100 C. fam., ale art. 14 alin. (1) și ale art. 8 din Decretul nr. 31/1954, acte normative în vigoare la data emiterii Legii nr. 189/2000, aceasta nu este concludentă cauzei. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1236 din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2004.