ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8751/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26

noiembrie 2003, reclamantul M.A. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 11448

din 15 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, și obligarea

pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, a susținut că

are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate,

fiind născut în refugiu și că această situație a dovedit-o cu actele pe care le-a

prezentat pârâtei.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1540 din 15

decembrie 2003, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Instanța a reținut că, în cauză, s-a

dovedit statutul de refugiați a părinților reclamantului, astfel că și acesta,

minor fiind, a avut aceeași situație, potrivit dispozițiilor art. 100 C. fam.

și art. 14 alin. (1) și art. 8 din Decretul nr. 31/1954, minorul având același domiciliu,

cu cel al părinților săi.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta, susținând, în esență, că reclamantul nu are calitatea de

refugiat, nefiind printre persoanele prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000

și ale H.G. nr. 127/2002.

S-a mai precizat că în sentință sunt

invocate dispozițiile art. 100 C. fam. și ale art. 14 și 8 din Decretul nr. 31/1954,

acte normative care nu au legătură cu acțiunea.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română

care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit

persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002, au fost

asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

Textele legale au avut în vedere

persecuția din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în

perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și

morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor,

indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.

Cum reclamantul s-a născut la 21 mai

1942, în localitatea Deva, unde părinții săi s-au refugiat din orașul Dej, curtea

de apel a apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Cât privește invocarea în

considerentele sentinței, a dispozițiilor art. 100 C. fam., ale art. 14 alin. (1)

și art. 8 din Decretul nr. 31/1954, acte normative în vigoare la data emiterii

Legii nr. 189/2000, aceasta nu este concludentă cauzei.

În consecință, pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1540 din 15

decembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 decembrie 2004.