ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8752/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26

noiembrie 2003, reclamanta A.M. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 11663

din 29 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea

pârâtei să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, a susținut că

are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate,

fiind născută în refugiu și că această situație a dovedit-o cu actele pe care le-a

prezentat pârâtei.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1538 din 15

decembrie 2003, astfel cum a fost rectificată prin încheierea din 8 ianuarie 2004,

a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a obligat pârâta, să

emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de

refugiată în perioada 19 februarie 1944 - 6 martie 1945, începând cu 1

septembrie 2003.

Instanța a reținut că, în cauză, s-a

dovedit situația de refugiați a părinților reclamantei, astfel că și aceasta,

minoră fiind, a avut aceeași situație. potrivit dispozițiilor art. 100 C. fam.

și art. 14 alin. (1) și art. 8 din Decretul nr. 31/1954, minorul având același

domiciliu, cu cel al părinților săi.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta, reținând, în esență, că reclamanta nu are calitatea de

refugiată, nefiind printre persoanele prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000

și ale H.G. nr. 127/2002.

S-a mai precizat că în sentință sunt

invocate dispozițiile art. 100 C. fam. și ale art. 14 și 8 din Decretul nr. 31/1954,

acte normative care nu au legătură cu acțiunea.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română

care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit

persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002, au fost

asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

Textele legale au avut în vedere

persecuția din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în

perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și

morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor,

indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.

Cum reclamanta s-a născut la 19

februarie 1944, în localitatea Petroșani, județul Hunedoara, unde părinții săi

s-au refugiat din comuna Deda, județul Mureș, curtea de apel a apreciat în mod

corect că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Cât privește invocarea în considerentele

sentinței, a dispozițiilor art. 100 C. fam., ale art. 14 alin. (1) și art. 8

din Decretul nr. 31/1954, acte normative în vigoare la data emiterii Legii nr. 189/2000,

aceasta nu este concludentă cauzei.

În consecință, pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de

casare de ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 306 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1538 din 15

decembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 decembrie 2004.