ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 588/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 3 aprilie 2009 pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, reclamantul G.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Târgu-Mureș, anularea Hotărârii nr. 5066 din 20 februarie 2009 și obligarea pârâtei la recunoașterea calității de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Prin Sentința nr. 98 din 23 iunie 2009, Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins acțiunea formulată de reclamantul G.G. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul nu a dovedit în nici un fel că ar fi avut statutul de refugiat din motive etnice, nefiind îndrituit să beneficieze de prevederile legii.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul G.G., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate. Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Prin „persoană strămutată” în altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”. Or, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu rezultă faptul că reclamantul ar fi fost refugiat și că acest lucru s-ar fi datorat unor motive etnice, așa cum prevede Legea nr. 189/2000. După cum s-a reținut și prin sentința atacată, recurentul nu a depus înscrisuri doveditoare în susținerea cererii sale de recunoaștere a calității de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. După cum menționează chiar recurentul-reclamant în contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 5066 din 20 februarie 2009, emisă de Casa Județeană de Pensii Târgu-Mureș acesta a plecat de bună voie în Ungaria, la sfatul părinților săi.

Locul unde acesta și-a efectuat studiile este irelevant în ceea ce privește verificarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Situația relevată nu atrage incidența prevederilor O.U.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât acest act normativ a vizat acordarea de măsuri reparatorii exclusiv persoanelor persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945. În concluzie, rezultă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.G. împotriva sentinței nr. 98 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.