ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2523/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, anularea hotărârii nr. 5239 din 11 octombrie 2010 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 modificată, deoarece împreună cu familia a fost obligat să se refugieze din localitatea Bărboși, în Comuna Minai Viteazu, în luna septembrie 1941, datorită regimului instaurat și s-a reîntors în data de 6 martie 1945. În susținerea acțiunii reclamantul a depus în copie, mai multe înscrisuri printre care acte de stare civilă și declarațiile autentificate ale unor martori.

Prin sentința civilă nr. 136 din 26 mai 2011 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat hotărârea nr. 5239 din 11 octombrie 2010 și a constatat că reclamantul este beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul împreună cu părinții lui a fost obligat să se refugieze în urma ocupării Ardealului de Nord, suferind împreună cu aceștia privațiunile datorate prigoanei din motive etnice, situație în care se poate aprecia că reclamantului i se poate recunoaște calitatea de refugiat pentru perioada 6 septembrie 1941 - 6 martie 1945 și poate fi beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, aceste drepturi urmând să-i fie acordate începând cu data de 1 octombrie 2010. Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș a declarat recurs. În motivarea recursului se arată că reclamantul a anexat cererii doar acte neoficiale, respectiv declarații de martori care nu pot constitui dovezi ale persecuției etnice, din acestea nerezultând situația de persoană strămutată din cauza persecuțiilor etnice la care a fost supus în sensul prevăzut de Legea nr. 189/2000. Recurenta susține că din actele depuse nu rezultă într-adevăr faptul că reclamantul ar fi fost refugiat și că acest lucru s-ar fi datorat unor motive etnice, așa cum prevede Legea nr. 189/2000.

Dispozițiile legii nr. 189/2000 acordă drepturi numai persoanelor persecutate și ca urmare refugiate din motive etnice. În acest sens comisia a respins cererea considerând ca nu s-a făcut dovada că reclamantul s-a aflat în situația prevăzută de Legea nr. 189/2000. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice. Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Intimatul-reclamant a încercat să-și dovedească calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei testimoniale. Simpla mutare a reclamantului dintr-o localitate în alta, nu poate fi considerată refugiu cauzat de persecuții etnice. Or, simplele declarații ale martorilor din care rezultă că aceștia cunosc situația reclamantului, nu pot fi luate în considerare. Așadar, înscrisurile și declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, nu respectă cerințele prevăzute de lege și nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă. În cauză, intimatul-reclamant a plecat din localitatea Bărboși, în localitatea Turda, ambele localități aflându-se în teritoriile administrate de România și nu în teritoriile cedate ca urmare a Dictatului de la Viena.

Situația creată pentru reclamant și familie, s-a datorat evenimentelor politico-militare existente la aceea vreme, însă legiuitorul nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii și acestei categorii de persoane. Față de dispozițiile legale menționate, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent, fără a stabili în mod neechivoc adevărul cu privire la starea de fapt invocată de reclamant instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală. Așa fiind, cum intimatul-reclamant nu a făcut dovada în nici un fel că ar fi fost refugiat și că acest lucru ar fi fost consecința unor persecuții din motive etnice, în mod greșit, instanța de fond, a admis acțiunea. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 136 din 26 mai 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul C.A., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 mai 2012.