ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4039/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

Cluj reclamantul C.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 27262 din 2 septembrie 2010, obligarea

acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și, totodată, să-i

acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 27 februarie

1943 - 6 martie 1945.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că la data la care s-a născut, părinții săi C.A. și C.M. erau

refugiați din Tg. Mureș în localitatea O.M., județul Alba.

În susținerea acțiunii,

reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare

civilă și declarațiile autentificate ale unor martori.

Pârâta, prin întâmpinare,

a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă

nr. 433 din 16 noiembrie 2010 Curtea de Apel Cluj, a admis acțiunea, a anulat hotărârea

nr. 27262 din 2 septembrie 2010 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantului

calitatea de persoană refugiată, în perioada 27 februarie 1943-6 martie 1945 și,

totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada, prin

probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 lit.

c) Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a părinților săi.

Împotriva hotărârii instanței

de fond pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a declarat recurs criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs

se susține că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) Legea

nr. 189/2000, deoarece reclamantul nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în

localitatea de refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii în această

localitate. De asemenea, reclamantul nu a suferit persecuții din motive etnice,

fiind născut pe un teritoriu liber.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente, precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Potrivit art. 1 O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice,

aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care

a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate

din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit

să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit

art. 6 O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui

act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute

la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente,

iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut

de lege.

Intimatul-reclamant și-a

dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și

a celei cu martori.

Așadar, înscrisurile și

declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii,

respectă cerințele prevăzute de lege.

Cum în cauză s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu

a părinților săi, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta, începând cu

data nașterii sale, 27 februarie 1943, a suportat consecințele morale și materiale

ale refugiului și este îndreptățit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/2000, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 433 din 16 noiembrie 2011 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 septembrie

2011.