ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1528/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la data de 15 noiembrie 2010, reclamanta T.M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 27.048 din data de 10 august 2010 emisă de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei să-i recunoască calitatea de refugiat pentru perioada 16 iulie 1943 – 6 martie 1945 și acordarea drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 105/1999 și Legea nr. 189/2000, deoarece familia sa s-a refugiat din motive etnice, imediat după cedarea Ardealului de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena din localitatea Viișoara în localitatea Nyirad din Ungaria.

2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 52 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta T.M. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și, în consecință, a dispus anularea hotărârii nr. 27.048 din 10 august 2010 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 16 iulie 1942 – 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 martie 2010. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea înregistrată la data de 17 februarie 2010 sub nr. 81.086, reclamanta T.M.

a solicitat pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune acte de stare civilă, precum și declarațiile martorilor B.A. și B.I., autentificate la notarul public. Prin hotărârea nr. 27.048 din data de 10 august 2010, pârâta a respins cererea reclamantei, apreciind că nu se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000. Coroborând dispozițiile legale cu prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 instanța de fond a reținut că sunt beneficiari ai dispozițiilor legale arătate și copiii minori ai persoanelor refugiate, în înțelesul legii, născute în refugiu, întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu au afectat implicit și pe copiii lor minori.

Instanța de fond a reținut că scopul, avut în vedere de legiuitor la emiterea O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 189/2000, este acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice. Se poate aprecia deci că legiuitorul a avut în vedere întreg teritoriul României sub aspect geografic, în care au intrat, în egală măsură, atât teritoriile cedate temporar, cât și cele păstrate în continuare de Statul Român. În același context, trebuie privit și termenul de „regimuri instaurate” întrucât, în egală măsură, el privește regimurile instaurate în teritoriile cedate cât și în cele păstrate în continuare sub administrarea Statului Român.

Utilizarea termenilor „persoană, cetățean român”, în contextul general al titlului actului normativ incident în cauză, a reținut instanța că duce la concluzia că legiuitorul a avut în vedere pe toți cetățenii români, indiferent de etnia lor, care, aflați pe teritoriul Statului Român, fie în teritoriile cedate, fie în cele păstrate în continuare sub administrația românească și care au avut de suferit o persecuție pe motive etnice, au fost nevoiți să părăsească localitatea de domiciliu, în sensul dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999. Instanța de primă jurisdicție a apreciat că mențiunea făcută de pârâtă în sensul că reclamanta s-a refugiat în Ungaria este nefondată.

Fiind dovedită imposibilitatea probațiunii prin înscrisuri cu caracter oficial, instanța de fond în virtutea principiului rolului activ, a dispus audierea martorilor ale căror declarații autentificate au fost depuse la dosar, pentru a se lămuri chestiuni legate de starea de fapt cu privire la refugiu și s-a constatat că declarațiile martorilor sunt pertinente, având legătură cu obiectul cauzei și relatând fapte pe care le-au cunoscut direct, pentru că au fost implicați personal. 3. Recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond cu privire la perioada de acordare a drepturilor, arătând că această perioadă a fost greșit reținută de instanța de fond.

Pe fondul cauzei a apreciat că reclamanta nu a suferit persecuții din motive etnice, întrucât a fost născută pe un teritoriu liber și, de altfel, categoriile de persoane ce beneficiază de aceste drepturi sunt în mod expres și limitativ prevăzute de lege, iar reclamanta nu se încadrează în aceste categorii. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G.

nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral. Înalta Curte a reținut că instanța de fond a făcut o interpretare corectă a dispozițiilor legale și a probelor administrate în cauză, motiv pentru care sentința instanței de fond va fi menținută cu privire la soluția de admitere a acțiunii reclamantei, însă perioada de început avută în vedere pentru acordarea drepturilor nu este stabilită corect.

Astfel, perioada pentru care se acordă drepturile începe odată cu data nașterii reclamantei, respectiv 16 iulie 1943 și în acest sens se va modifica hotărârea instanței de fond. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată numai cu privire la perioada pentru care se acordă drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, respectiv de la 16 iulie 1943 - 6 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 52 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj – secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată numai cu privire la perioada pentru care se acordă drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, respectiv de la 16 iulie 1943 - 6 martie 1945. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2012.