ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4504/2012

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

Cluj reclamanta P.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, anularea hotărârii din 11 octombrie 2011 emisă de pârâtă, prin

care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000.

Acțiunea a fost

motivată prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de pârâtă este

netemeinică și nelegală și se impune anularea acesteia, având în vedere că în

ciuda probatoriului administrat aceasta a refuzat recunoașterea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Reclamanta a mai

arătat în motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate și din

declarațiile martorilor audiați pârâta trebuia să rețină calitatea sa de

persoană care este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr.

189/2000, întrucât a fost născută în perioada de refugiu.

Pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea

contestației promovată de reclamantă și menținerea actului administrativ atacat,

învederând faptul că solicitanta nu era născută la data strămutării părinților,

deci nu avea domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate decât

cea de domiciliu, așa cum prevede art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă

nr. 687/2011 din 21 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta

P.A. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și, în consecință, a

dispus anularea hotărârii din 11 octombrie 2011 emisă de pârâtă și a obligat

pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 12

ianuarie 1945-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute Legea

nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2011.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că

prin cererea înregistrată

la data de 19 aprilie 2011 reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului

de refugiat, cu consecința acordării drepturilor prevăzute în cuprinsul Legii

nr. 189/2000, depunând în probațiune act de stare civilă, declarații ale unor martori

autentificate de către notarul public și că din actele de stare civilă rezultă că

reclamanta s-a născut în perioada în care părinții s-au aflat în refugiu, respectiv

la 12 ianuarie 1945.

Instanța a reținut că

atât în fața organului administrativ, cât și în instanță, pentru dovedirea refugiului,

reclamanta a depus declarații autentificate ale martorilor N.R. și B.A., constatând,

în analiza probei testimoniale administrate, că declarațiile martorilor sunt pertinente

, având legătură cu obiectul cauzei, că mărturia testimonială este concludentă în

cauză, martorii arătând detalii ale refugiului familiei reclamantei, relatând fapte

pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal.

Instanța a apreciat că

se poate așadar constata din acte că în cauză s-a dovedit că părăsirea domiciliului

de către familia reclamantei s-a datorat persecuțiilor etnice, or, în aceste circumstanțe,

câtă vreme din acte rezultă refugierea și de vreme ce legea nu exclude copiii care

s-au refugiat împreună cu părinții, sau au fost născuți în aceea perioadă, aceștia

suportând consecințele nefavorabile rezultate dintr-o atare situație, excluderea

reclamantei de la beneficiul acordat de lege este nelegală.

Instanța a obligat pârâta

să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 12 ianuarie 1945-6

martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești ce i se cuvin potrivit prevederilor

O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând

cu data de 1 februarie 2011.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs atât reclamanta P.A., cât și pârâta Casa Județeană de Pensii

Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs

formulate în cauză, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a arătat că data de acordare

a drepturilor este greșită, cea corectă fiind data de 1 decembrie 2010, aceasta

fiind data de întâi a lunii următoare depunerii actelor, cererea datând din 29 noiembrie

2010.

Recurenta-pârâtă solicită

să se modifice sentința nr. 687/2011 și să se respingă acțiunea introdusă, cu consecința

menținerii actului administrativ atacat.

Recurenta-reclamantă P.A.,

în recursul declarat, solicită să se modifice sentința recurată în sensul de a se

avea în vedere, pe lângă perioada de refugiu 12 ianuarie 1945-6 martie 1945 și perioada

concepției de 9 luni, în temeiul art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul declarat de reclamanta P.A. este nefondat, urmând a fi

respins, iar recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj este fondat,

în limita considerentelor în continuare arătate.

Potrivit art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de

către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până

la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Prin persoană care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care

a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate

din motive etnice.

Din conținutul textului

de lege sus menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate

ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți

în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților

refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum în cauză s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada de refugiu

a părinților săi, respectiv la data de 12 ianuarie 1945, în mod corect instanța

de fond a apreciat că aceasta a suportat consecințele nefavorabile ale refugiului

și este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În speță nu prezintă relevanță

perioada cuprinsă între data la care reclamanta a fost concepută și data nașterii

acesteia, întrucât drepturile recunoscute în favoarea reclamantei se acordă, potrivit

art. 5 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu începere de la

data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.

Cum în speță cererea formulată

de reclamantă a fost înregistrată la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000

la data de 19 aprilie 2011, drepturile recunoscute în favoarea acesteia urmează

a fi acordate începând cu data de 1 mai 2011 și nu cu data de 1 februarie 2011,

astfel cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul declarat de reclamanta P.A., ca nefondat și va admite

recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, va modifica sentința

atacată, în sensul că drepturile bănești se acordă începând cu data de 1 mai 2011

și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.A. împotriva sentinței civile nr. 687/2011 din 21 noiembrie 2011 a Curții de

Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 687/2011 din 21

noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că drepturile bănești se acordă începând cu data de 1 mai 2011.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 noiembrie

2012.