ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1403/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

instanțe

Prin sentința nr. 284

din 01 iulie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.D.H., în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, a anulat hotărârea din 11 martie

2010 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantului calitatea

de beneficiar al Legii nr. 189/2000, respectiv de refugiat pe perioada 24

februarie 1944 - 06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești ce i se cuvin

potrivit prevederilor O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu

modificările ulterioare, începând cu data de 01 septembrie 2009.

În motivarea sentinței

pronunțate, instanța de fond a reținut că prin hotărârea din 11 martie 2010, emisă

de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 s-a respins cererea

formulată de contestatorul C.D.H., pe motiv că petentul nu era născut la data strămutării

părinților în altă localitate decât cea de domiciliu și nu se încadrează în situațiile

prevăzute în art. 1 Legea nr. 189/2000.

Reclamantul s-a născut

la data de 24 februarie 1944 în localitatea O., Jud. Hunedoara, localitate de refugiu

a părinților săi, aflată în România, iar potrivit actelor de la Arhivele Naționale,

părinții reclamantului C.E. și C.M. s-au refugiat în anul 1940 de la R., Jud. Mureș,

aflat sub ocupație maghiară, la O., Jud. Hunedoara.

Instanța a reținut că

problema ce trebuie dezlegată în speța de față este dacă reclamantul care s-a născut

în refugiu, din părinți refugiați, poate fi considerat astfel, în sensul Legii

nr. 189/2000 din moment ce conform susținerilor Casei Județene de Pensii Cluj, domiciliul

său a fost de la data nașterii, localitatea O..

În opinia instanței de

fond, situația specială în care s-au aflat părinții reclamantului trebuie aplicată

și copilului care s-a aflat și el în aceeași situație suportând efectele negative

ale refugiului.

Ca atare, și persoanele

născute în refugiu trebuie să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, astfel

că, soluția de respingere a cererii de către Casa Județeană de Pensii Cluj nu a

fost conformă cu spiritul legii.

pârâtă

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, care

a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii

acțiunii formulate de reclamant, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ..

Recurenta-pârâtă a susținut

că instanța de fond nu a soluționat “problema de bază” și anume, lipsa de competență

a Casei de Pensii Cluj, raportat la noul domiciliu al reclamantului, declarat în

județul Mureș.

Pe fondul cauzei, a arătat

că O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, prevede expres

și limitativ categoriile de persoane care beneficiază de drepturile compensatorii,

iar reclamantul nu se încadrează în prevederile ordonanței, întrucât nu și-a schimbat

domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu, din părinți care s-au refugiat

anterior nașterii în această localitate, astfel că nu a suferit persecuții din motive

etnice.

Intimatul-reclamant C.D.H.

a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Analizând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj,

în raport cu prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., ale O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, precum și cu jurisprudența în materie, Înalta Curtea va

respinge recursul pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Argumente de fapt și de

drept relevante

Referitor la competența

teritorială de soluționare a cauzei

Așa cum rezultă din practicaua

sentinței recurate, în ședința publică din data de 1 iulie 2010, instanța a respins

excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâtă prin întâmpinare, raportându-se

la prevederile art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004, precum și la actele depuse

în probațiune de către reclamant, așa încât, susținerea recurentului privind nesoluționarea

acestei „probleme de bază” este nefondată.

Referitor la fondul cauzei

În speță, ceea ce contestă

recurenta-pârâtă este acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999, persoanelor născute

în refugiul părinților, însă Înalta Curte apreciază ca nefondate criticile recurentei-pârâte

formulate în acest sens.

În mod constant, în practica

Instanței Supreme s-a reținut că, din interpretarea teleologică a prevederilor

art. 1 O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că

scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi reparatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945, iar copiii născuți în perioada de refugiu a părinților au

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia

ca urmare a refugiului determinat de persecuțiile din motive etnice exercitate în

localitatea de domiciliu.

Interpretarea corectă

pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 O.G. nr. 105/1999, cu modificările

și completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională

în Decizia nr. 558/2005.

Astfel,

Curtea Constituțională a reținut că „s

tabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter

reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului,

cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află

în situații identice.(...)Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază

de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează

ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice

reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”.

A admite teza recurentei-pârâte

ar însemna acceptarea aplicării unui tratament discriminatoriu între părinți și

copiii lor aflați în aceeași situație, în speță, aceea de refugiu.

Înalta Curte amintește

faptul că situația juridică a copiilor minori este identică cu aceea a părinților,

având în vedere și prevederile art. 100 C. fam., text potrivit căruia copilul minor

locuiește la părinții săi.

În continuarea argumentelor

care justifică acordarea drepturilor copiilor, născuți în timpul refugiului părinților,

se circumscriu și prevederile art. 7 Decretul 31/1954, potrivit cu care, d

repturile

copilului sunt recunoscute, de la concepțiune, însă numai dacă el se naște viu.

Reclamantul

s-a născut în perioada refugiului, așa încât situația părinților săi, de persoane

refugiate, persecutate din motive etnice, se extinde și asupra acestuia, pentru

că nu ar fi putut avea o altă situație decât cea a părinților săi care și-au schimbat

domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

Pe cale de consecință,

față de cele arătate, atâta timp cât este necontestat faptul că s-a făcut dovada

că părinții reclamantului s-au refugiat în anul 1940, din cauza persecuțiilor din

motive etnice, din localitatea de domiciliu R., Jud. Mureș, în localitatea O., Jud.

Hunedoara, unde s-a născut intimatul-reclamant la data de 24 februarie 1944, rezultă

că acesta se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 O.G. nr. 105/1999, aprobată

cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare, având dreptul de a i se acorda drepturile reparatorii legale pe perioada

cuprinsă între data nașterii și data de 6 martie 1945, prevăzută de lege.

Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare

a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 284 din 01 iulie 2010 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie

2011.