ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1403/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 284 din 01 iulie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.D.H., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, a anulat hotărârea din 11 martie 2010 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, respectiv de refugiat pe perioada 24 februarie 1944 - 06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești ce i se cuvin potrivit prevederilor O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 septembrie 2009. În motivarea sentinței pronunțate, instanța de fond a reținut că prin hotărârea din 11 martie 2010, emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 s-a respins cererea formulată de contestatorul C.D.H., pe motiv că petentul nu era născut la data strămutării părinților în altă localitate decât cea de domiciliu și nu se încadrează în situațiile prevăzute în art. 1 Legea nr. 189/2000. Reclamantul s-a născut la data de 24 februarie 1944 în localitatea O., Jud. Hunedoara, localitate de refugiu a părinților săi, aflată în România, iar potrivit actelor de la Arhivele Naționale, părinții reclamantului C.E.

și C.M. s-au refugiat în anul 1940 de la R., Jud. Mureș, aflat sub ocupație maghiară, la O., Jud. Hunedoara. Instanța a reținut că problema ce trebuie dezlegată în speța de față este dacă reclamantul care s-a născut în refugiu, din părinți refugiați, poate fi considerat astfel, în sensul Legii nr. 189/2000 din moment ce conform susținerilor Casei Județene de Pensii Cluj, domiciliul său a fost de la data nașterii, localitatea O.. În opinia instanței de fond, situația specială în care s-au aflat părinții reclamantului trebuie aplicată și copilului care s-a aflat și el în aceeași situație suportând efectele negative ale refugiului. Ca atare, și persoanele născute în refugiu trebuie să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, astfel că, soluția de respingere a cererii de către Casa Județeană de Pensii Cluj nu a fost conformă cu spiritul legii.

2. Recursul declarat de pârâtă Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.. Recurenta-pârâtă a susținut că instanța de fond nu a soluționat “problema de bază” și anume, lipsa de competență a Casei de Pensii Cluj, raportat la noul domiciliu al reclamantului, declarat în județul Mureș. Pe fondul cauzei, a arătat că O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, prevede expres și limitativ categoriile de persoane care beneficiază de drepturile compensatorii, iar reclamantul nu se încadrează în prevederile ordonanței, întrucât nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii în această localitate, astfel că nu a suferit persecuții din motive etnice.

3. Apărările intimatului-reclamant Intimatul-reclamant C.D.H. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj, în raport cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, precum și cu jurisprudența în materie, Înalta Curtea va respinge recursul pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Argumente de fapt și de drept relevante Referitor la competența teritorială de soluționare a cauzei Așa cum rezultă din practicaua sentinței recurate, în ședința publică din data de 1 iulie 2010, instanța a respins excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâtă prin întâmpinare, raportându-se la prevederile art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004, precum și la actele depuse în probațiune de către reclamant, așa încât, susținerea recurentului privind nesoluționarea acestei „probleme de bază” este nefondată. Referitor la fondul cauzei În speță, ceea ce contestă recurenta-pârâtă este acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999, persoanelor născute în refugiul părinților, însă Înalta Curte apreciază ca nefondate criticile recurentei-pârâte formulate în acest sens.

În mod constant, în practica Instanței Supreme s-a reținut că, din interpretarea teleologică a prevederilor art. 1 O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi reparatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, iar copiii născuți în perioada de refugiu a părinților au suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia ca urmare a refugiului determinat de persecuțiile din motive etnice exercitate în localitatea de domiciliu. Interpretarea corectă pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 558/2005. Astfel, Curtea Constituțională a reținut că „s tabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice.(...)Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”.

A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea aplicării unui tratament discriminatoriu între părinți și copiii lor aflați în aceeași situație, în speță, aceea de refugiu. Înalta Curte amintește faptul că situația juridică a copiilor minori este identică cu aceea a părinților, având în vedere și prevederile art. 100 C. fam., text potrivit căruia copilul minor locuiește la părinții săi. În continuarea argumentelor care justifică acordarea drepturilor copiilor, născuți în timpul refugiului părinților, se circumscriu și prevederile art. 7 Decretul 31/1954, potrivit cu care, d repturile copilului sunt recunoscute, de la concepțiune, însă numai dacă el se naște viu.

Reclamantul s-a născut în perioada refugiului, așa încât situația părinților săi, de persoane refugiate, persecutate din motive etnice, se extinde și asupra acestuia, pentru că nu ar fi putut avea o altă situație decât cea a părinților săi care și-au schimbat domiciliul în altă localitate, din motive etnice. Pe cale de consecință, față de cele arătate, atâta timp cât este necontestat faptul că s-a făcut dovada că părinții reclamantului s-au refugiat în anul 1940, din cauza persecuțiilor din motive etnice, din localitatea de domiciliu R., Jud. Mureș, în localitatea O., Jud. Hunedoara, unde s-a născut intimatul-reclamant la data de 24 februarie 1944, rezultă că acesta se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 O.G.

nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, având dreptul de a i se acorda drepturile reparatorii legale pe perioada cuprinsă între data nașterii și data de 6 martie 1945, prevăzută de lege. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 284 din 01 iulie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2011.