ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 24/2011

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.C.

a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea

hotărârii nr. 2579 din 4 ianuarie 2010, emisă de către pârâtă, și acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii sale, reclamantul

a arătat că s-a născut la 04 ianuarie 1944 în localitatea Scrind-Frăsinet, unde

se refugiaseră părinții săi de teama persecuțiilor din motive etnice, considerându-se,

la rândul său, refugiat.

Prin sentința civilă nr. 199 din 5

mai 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea hotărârii nr. 2579

din 4 ianuarie 2010 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pe care a

obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 04

ianuarie 1944 – 06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.U.G.

nr. 105/1999, aprobată Legea nr. 189/2000, începând cu data de 01 decembrie 2009.

Pentru a dispune astfel, instanța de

fond a reținut că prin hotărârea contestată a fost respinsă cererea

reclamantului P.C. de stabilire a calității de beneficiar al Legii nr.

189/2000, în considerarea că reclamantul nu era născut la data persecuției

părinților, deci nu avea domiciliu de unde să fie strămutat și ca atare nu sunt

întrunite cerințele art. 1 din Legea 189/2000.

Prima instanță a apreciat în cauză

s-a dovedit că părăsirea domiciliului de către părinții reclamantului s-a

datorat persecuțiilor etnice, și devreme ce legea nu exclude copii care s-au

refugiat împreună cu părinții, aceștia suportând consecințele nefavorabile

rezultate dintr-o atare situație, excluderea reclamantului de la beneficiul

acordat de lege este nelegală.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj,

solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în

sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, pentru motive

încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În cuprinsul motivelor de recurs,

pârâta a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât, din

actele depuse în cauză rezultă faptul că reclamantul s-a născut în localitatea

de refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii în această

localitate și nu a suferit persecuții pe motive etnice, fiind născut pe un

teritoriu liber.

Examinând cauza

în raport de actele și lucrările

dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este fondat și urmează a-l admite, pentru considerentele

ce urmează.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean român,

care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind

strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

În cauză, se reține că în mod eronat

prima instanță a stabilit că reclamantul s-a născut în perioada în care

părinții săi erau refugiați în localitatea Scrind-Frăsinet, probele pe care

și-a întemeiat soluția instanța de fond nefiind concludente și chiar

contradictorii.

Astfel, deși declarațiile martorilor

depuse la dosar arată că părinții reclamantului s-au refugiat din localitatea

Rogojel, județul Cluj, în localitatea Scrind-Frăsinet, în aprilie 1941, iar

reclamantul s-ar fi născut în timpul refugiului, în anul 1944, întorcându-se

apoi împreună cu familia sa în localitatea Rogojel în luna martie 1945,

certificatul de naștere și actul de identitate al reclamantului (filele 3 și 4

din dosarul de fond) indică data și locul nașterii acestuia ca fiind 04

ianuarie 1944, localitatea Rogojel, adică localitatea de origine a părinților

săi.

În aceste condiții, după examinarea ansamblului

înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și compararea conținutului acestora, Înalta

Curte constată că nu se poate stabili cu certitudine faptul că reclamantul s-ar

fi născut în refugiu sau că ar fi fost strămutat împreună cu părinții săi, din

localitatea Rogojel, județul Cluj, în localitatea Scrind-Frăsinet.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte apreciază că reclamantul nu a dovedit calitatea sa de persoană

beneficiară a drepturilor reglementate de Legea nr. 189/2000 și constată că

recursul pârâtei este fondat, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și al art. 20 din Legea nr. 554/2004, acesta va fi admis ca atare, cu

consecința casării hotărârii atacate și respingerii acțiunii reclamantului ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 199 din data de 5 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și

respinge acțiunea reclamantului P.C., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 ianuarie 2011.