ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 24/2011

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.C. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 2579 din 4 ianuarie 2010, emisă de către pârâtă, și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că s-a născut la 04 ianuarie 1944 în localitatea Scrind-Frăsinet, unde se refugiaseră părinții săi de teama persecuțiilor din motive etnice, considerându-se, la rândul său, refugiat.

Prin sentința civilă nr. 199 din 5 mai 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea hotărârii nr. 2579 din 4 ianuarie 2010 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 04 ianuarie 1944 – 06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.U.G. nr. 105/1999, aprobată Legea nr. 189/2000, începând cu data de 01 decembrie 2009. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin hotărârea contestată a fost respinsă cererea reclamantului P.C. de stabilire a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, în considerarea că reclamantul nu era născut la data persecuției părinților, deci nu avea domiciliu de unde să fie strămutat și ca atare nu sunt întrunite cerințele art. 1 din Legea 189/2000.

Prima instanță a apreciat în cauză s-a dovedit că părăsirea domiciliului de către părinții reclamantului s-a datorat persecuțiilor etnice, și devreme ce legea nu exclude copii care s-au refugiat împreună cu părinții, aceștia suportând consecințele nefavorabile rezultate dintr-o atare situație, excluderea reclamantului de la beneficiul acordat de lege este nelegală. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât, din actele depuse în cauză rezultă faptul că reclamantul s-a născut în localitatea de refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii în această localitate și nu a suferit persecuții pe motive etnice, fiind născut pe un teritoriu liber. Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a-l admite, pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

În cauză, se reține că în mod eronat prima instanță a stabilit că reclamantul s-a născut în perioada în care părinții săi erau refugiați în localitatea Scrind-Frăsinet, probele pe care și-a întemeiat soluția instanța de fond nefiind concludente și chiar contradictorii. Astfel, deși declarațiile martorilor depuse la dosar arată că părinții reclamantului s-au refugiat din localitatea Rogojel, județul Cluj, în localitatea Scrind-Frăsinet, în aprilie 1941, iar reclamantul s-ar fi născut în timpul refugiului, în anul 1944, întorcându-se apoi împreună cu familia sa în localitatea Rogojel în luna martie 1945, certificatul de naștere și actul de identitate al reclamantului (filele 3 și 4 din dosarul de fond) indică data și locul nașterii acestuia ca fiind 04 ianuarie 1944, localitatea Rogojel, adică localitatea de origine a părinților săi.

În aceste condiții, după examinarea ansamblului înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și compararea conținutului acestora, Înalta Curte constată că nu se poate stabili cu certitudine faptul că reclamantul s-ar fi născut în refugiu sau că ar fi fost strămutat împreună cu părinții săi, din localitatea Rogojel, județul Cluj, în localitatea Scrind-Frăsinet. Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că reclamantul nu a dovedit calitatea sa de persoană beneficiară a drepturilor reglementate de Legea nr. 189/2000 și constată că recursul pârâtei este fondat, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și al art. 20 din Legea nr. 554/2004, acesta va fi admis ca atare, cu consecința casării hotărârii atacate și respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 199 din data de 5 mai 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și respinge acțiunea reclamantului P.C., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2011.