ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1907/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 10624 din 8 iulie 2003 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictor cu pârâta SC C.M.E. SA având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii nr. 6 din 15 decembrie 2000 a adunării generale ordinare a acționarilor societății pârâte. Pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut că reclamanta nu a probat cazul de nulitate absolută la care referă art. 132 din LSC față de împrejurarea că hotărârea A.G.A. nr. 6 din 15 decembrie 2000 fiindu-i comunicată la 20 decembrie 2000 a luat cunoștință de conținutul acesteia.

Cu privire la dispozițiile art. 145 din LSC instanța de fond a reținut că acestea nu sunt incidente în speță și că nu s-a probat interesul contrar al pârâtei față de cel al societății în situația concretă vizând majorarea capitalului social cu investiția efectuată iar acționarul SC C.M.E.I.E. SRL nu este un subiect al conflictului de interese în sensul Legii nr. 161/2003. Curtea de Apel București prin decizia nr. 495 din 19 noiembrie 2009 a respins apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. ca nefondat.

Criticile apelantei cu privire la nedesemnarea unui expert pentru evaluarea aportului în natură de către adunarea generală a acționarilor, aprobarea raportului de expertiză tehnică și evaluare în contra interesului societății și incidența art. 145 din LSC au fost înlăturate de instanța de apel, care a apreciat că: - din coroborarea probelor administrate rezultă că pentru înregistrarea în registrul comerțului a investiției a fost convocată o adunare generală în care s-a aprobat expertul evaluator al investiției fiind desemnat ca expert evaluator SC E.P.L.B. iar în ședința din 15 decembrie 2000 s-a aprobat raportul de expertiză tehnică întocmit de către acesta; - prin decizia nr. 2090 din 30 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat irevocabil că investiția a fost efectiv realizată din surse proprii și atrase de către cumpărătoarea SC C.M.E.I.E.

SRL, așa încât hotărârea A.G.A. nr. 6 din 15 decembrie 2000 este corectă sub aspectul majorării capitalului social; - dispozițiile art. 145 din LSC nu sunt incidente în speță, neavând legătură cu adunările generale ale acționarilor ci cu modul de funcționare a Consiliului de administrație; - în speță nu există un interes contrar societății al acționarului majoritar și oricum sancțiunea în caz că ar exista nu este nulitatea hotărârii astfel adoptate ci răspunderea pentru daunele cauzate societății. În contra deciziei menționate a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

în a cărui dezvoltare invocă criticile care urmează: - încălcarea dispozițiilor art. 125, art. 126 și art. 145 precum și ale art. 210, art. 211 din LSC întrucât nu s-au respectat etapele prevăzute pentru validitatea adunării generale de majorare capital prin aport în natură datorită faptului că raportul de expertiză tehnică și evaluarea aportului în natură se bazează pe documente fictive și au ca rezultat o supraevaluare a bunurilor supuse expertizării; - instanța de apel a apreciat greșit probele de la dosar cu privire la interesul contrar al pârâtei față de cel al societății și ar fi trebuit să constate incidența în cauză a prevederilor art. 145 din LSC. Intimata SC C.M.E. SA a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării se invocă cunoașterea de către recurentă a Hotărârii A.G.A. din 27 octombrie 2000 de desemnare a expertului evaluator și care face dovada respectării etapelor majorării de capital; interesul contrar societății nu a fost dovedit iar art. 145 din LSC nu are incidență în cauză. Recursul nu este fondat. 1. Cu privire la încălcarea prevederilor art. 2010 din Legea nr. 31/1990 care reglementează procedura majorării de capital social prin aport în natură, respectiv a etapelor majorării se constată că această procedură a fost respectată. Prin hotărârea adunării generale din 27 octombrie 2000 a fost desemnat expertul evaluator iar prin hotărârea a cărei nulitate se solicită s-a dispus majorarea capitalului social.

2. Articolele art. 125 din Legea nr. 31/1990 reglementează situațiile în care administratorii nu pot vota în baza acțiunilor, pe care le posedă, fără incidență în speță, iar art. 126 din LSC reglementează contrarietatea de interese dintre acționar și societate raportat la situația supusă votului. Cu privire la acest aspect al contrarietății de interese instanța de apel a constatat în baza probelor administrate inexistența ei constatare care nu poate forma obiectul controlului în recurs care este limitat conform art. 304 C. proc. civ. numai la nelegalitatea hotărârii atacate.

Cât privește însă sancțiunea pentru ipoteza participării acționarului aflat în stare de contrarietate la deliberare, în mod corect instanța de apel a reținut că aceasta nu este nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate ci răspunderea pentru daunele produse societății dacă fără votul respectivului acționar nu s-ar fi obținut majoritatea cerută într-o corectă aplicare a prevederilor art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în forma în vigoare la acea dată. Articolul 211 din Legea nr. 31/1990 reglementează exercițiul dreptului de preferință, fără relevanță în cauza de față, neregăsindu-se în dezvoltarea criticilor iar art. 145 din lege în vigoare la data adoptării hotărârii a cărei anulare se solicită reglementa situațiile de neparticipare la vot a administratorului și a căror încălcare sunt și ele sancționate tot patrimonial pentru daunele cauzate societății iar nu cu nulitatea absolută a respectivei hotărâri astfel adoptate.

Așa fiind, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru considerentele mai sus expuse, va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată. Se va respinge în raport de prevederile art. 274 C. proc. civ. și cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, la dosar nefiind depuse dovezi în susținerea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 495 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 25 mai 2010.