ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3017/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată la 1 august 2005 petiționara Societatea Civilă Profesională de avocați W.D.A. a solicitat tragerea la răspundere penală a avocaților M.V.M. și S.A. din cadrul Baroului București, pentru sustragerea mai multor documente din sediul societății aparținând unor clienți ai societății la data de 19 iulie 2005. Urmare acestei sesizări, la 1 august 2005 organele Poliției Sectorului 1 București au depistat-o pe M.V.M. având asupra sa un înscris original și mai multe documente în fotocopie redactate în limba română și limba engleză. La rândul său avocatul S.A. a formulat la 1 august 2005 plângere penală împotriva numiților W.G.P.

și D.F. pentru că i-au interzis accesul în sediul societății și au refuzat restituirea obiectelor personale și a documentelor pe care le-a elaborat în perioada în care a fost avocat colaborator în cadrul societății. Prin rezoluția nr. 10056/P/2005 din 2 mai 2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de avocații M.V.M. și S.A. în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea reclamată prevăzută de art. 208 alin. (1) și (2) C. pen. Această soluție a fost infirmată prin rezoluția nr. 1557/II-1/2006 din 10 iulie 2006 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București cauza fiind restituită la organele de poliție pentru completarea actelor premergătoare.

Ulterior, soluționarea cauzei a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București care, prin rezoluția nr. 740/P/2007 din 2 octombrie 2009 a dispus în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de S.V.M. (fostă M.) și S.A. pentru infracțiunea reclamată prevăzută de art. 208 alin. (1) și (2) C. pen. și față de D.F. și W.G.P. pentru infracțiunea prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. Pentru a dispune astfel, parchetul a considerat că pe plan subiectiv numiții S.V.M. și S.A. nu au preluat documente de la petiționară în scopul însușirii pe nedrept ci în vederea desfășurării activității de consultanță și asistență juridică, lipsind astfel latura subiectivă a infracțiunii.

Tot astfel, s-a apreciat că lipsește intenția de săvârșire de către numiții D.F. și W.G.P. a infracțiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., întrucât nu au fost identificate și individualizate obiectele și înscrisurile pretins reținute. Prin rezoluția nr. 1707/II/2/2009 din 9 noiembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost respinsă plângerea petiționarei W.O.A. - S.C.P.A. (fosta W.D.A. - S.C.P.A.) împotriva soluției de netrimitere în judecată, cu motivarea că în absența intenției de însușire pe nedrept a documentelor, nu se poate dispune trimiterea în judecată pentru furt a celor doi avocați și că astfel soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.

În contra rezoluției de netrimitere în judecată, petiționara W.O.A. - S.C.P.A. a formulat în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., plângere care a fost respinsă prin sentința penală nr. 21/ F din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a considerat că rezoluția atacată este legală și temeinică și că, lipsind scopul însușirii pe nedrept al unor documente - preluate în vederea formulării unor acțiuni în justiție ori pentru pregătirea apărării în cauze aflate pe rolul instanțelor, - cei doi avocați nu pot fi trimiși în judecată pentru infracțiunea de furt. S-a mai considerat că neînțelegerile dintre părți privind încălcarea clauzelor contractului de colaborare pot fi soluționate într-un eventual litigiu civil.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal petiționara W.O.A. S.C.P.A. care nu a depus la dosar motive scrise de casare și nici nu și-a trimis reprezentantul legal în instanță pentru susținerea recursului. Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele, în baza art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea consideră neîntemeiat recursul declarat. Din analiza actelor premergătoare efectuate se constată că înscrisurile reclamate de petiționară ca fiind sustrase au fost luate de avocații S.V.M. și S.A. în vederea desfășurării activității de consultanță și asistență juridică stabilită prin contractul de colaborare încheiat între părți, nerezultând indicii temeinice că respectivele documente au fost luate în scopul însușirii pe nedrept.

Totodată, se mai constată că neînțelegerile dintre părți privind încălcarea unor clauze din contractul de colaborare încheiat de acestea, pot fi soluționate pe cale civilă, neputându-se reține infracțiunea de furt. Mai este de menționat că avocații reclamați aveau acces la baza de date a societății petiționare, puteau obține copii ale documentelor pe care urmau să le folosească în cadrul activităților de consultanță, asistență ori reprezentare în justiție. În consecință, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt, lipsind intenția de însușire pe nedrept a documentelor, în mod justificat prin sentința atacată a fost menținută rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de avocații S.V.M.

și S.A. Față de considerentele ce preced, nerezultând existența unor aspecte de fapt și de drept care să conducă la casarea hotărârii, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiționară cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat. Totodată, potrivit art. 193 alin. (6) C. proc. pen. se va dispune obligarea petiționarei, care are culpă procesuală în declararea prezentului recurs, la plata către intimata S.V.M. a sumei de 1000 lei reprezentând onorariul de avocat conform contractului de asistență juridică și delegației avocatului aflate în dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara W.O.A. S.C.P.A. împotriva sentinței penale nr. 21/ F din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, precum și la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către intimata S.V.M. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 septembrie 2010.