ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3017/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

plângerea formulată la 1 august 2005 petiționara Societatea Civilă Profesională

de avocați

W.D.A. a

solicitat tragerea la răspundere penală a avocaților M.V.M. și S.A. din cadrul

Baroului București, pentru sustragerea mai multor documente din sediul

societății aparținând unor clienți ai societății la data de 19 iulie 2005.

Urmare acestei sesizări, la 1 august 2005 organele Poliției

Sectorului 1 București au depistat-o pe M.V.M. având asupra sa un înscris

original și mai multe documente în fotocopie redactate în limba română și limba

engleză.

La rândul său avocatul S.A. a formulat la 1 august 2005

plângere penală împotriva numiților W.G.P. și D.F. pentru că i-au interzis

accesul în sediul societății și au refuzat restituirea obiectelor personale și

a documentelor pe care le-a elaborat în perioada în care a fost avocat

colaborator în cadrul societății.

Prin rezoluția nr. 10056/P/2005 din 2 mai 2006 Parchetul de

pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, a confirmat propunerea de

neîncepere a urmăririi penale față de avocații M.V.M. și S.A. în baza art. 228 alin.

(6) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea reclamată

prevăzută de art. 208 alin. (1) și (2) C. pen.

Această soluție a fost infirmată prin rezoluția nr. 1557/II-1/2006

din 10 iulie 2006 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria

Sectorului 1 București cauza fiind restituită la organele de poliție pentru

completarea actelor premergătoare.

Ulterior, soluționarea cauzei a fost declinată în favoarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București care, prin rezoluția nr. 740/P/2007

din 2 octombrie 2009 a dispus în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de S.V.M. (fostă M.) și S.A.

pentru infracțiunea reclamată prevăzută de art. 208 alin. (1) și (2) C. pen. și

față de D.F. și W.G.P. pentru infracțiunea prevăzută de art. 213 alin. (1) C.

pen.

Pentru a dispune astfel,

parchetul a considerat că pe plan subiectiv numiții

S.V.M. și S.A. nu au preluat

documente de la petiționară în scopul însușirii pe nedrept ci în vederea desfășurării

activității de consultanță și asistență juridică, lipsind astfel latura

subiectivă a infracțiunii.

Tot astfel, s-a apreciat că lipsește intenția de săvârșire

de către numiții D.F. și W.G.P. a infracțiunii de abuz de încredere prevăzută

de art. 213 C. pen., întrucât nu au fost identificate și individualizate obiectele

și înscrisurile pretins reținute.

Prin rezoluția nr. 1707/II/2/2009 din 9 noiembrie 2009 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost

respinsă plângerea petiționarei W.O.A. - S.C.P.A. (fosta W.D.A. - S.C.P.A.) împotriva

soluției de netrimitere în judecată, cu motivarea că în absența intenției de

însușire pe nedrept a documentelor, nu se poate dispune trimiterea în judecată

pentru furt a celor doi avocați și că astfel soluția de neîncepere a urmăririi

penale este legală și temeinică.

În contra rezoluției de netrimitere în judecată, petiționara

W.O.A. - S.C.P.A. a formulat în baza art. 278

1

alin. (1) C. proc.

pen., plângere care a fost respinsă prin sentința penală nr. 21/ F din 26

ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a

considerat că rezoluția atacată este legală și temeinică și că, lipsind scopul

însușirii pe nedrept al unor documente - preluate în vederea formulării unor

acțiuni în justiție ori pentru pregătirea apărării în cauze aflate pe rolul

instanțelor, - cei doi avocați nu pot fi trimiși în judecată pentru infracțiunea

de furt.

S-a mai considerat că neînțelegerile dintre părți privind

încălcarea clauzelor contractului de colaborare pot fi soluționate într-un

eventual litigiu civil.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal

petiționara W.O.A. S.C.P.A. care nu a depus la dosar motive scrise de casare și

nici nu și-a trimis reprezentantul legal în instanță pentru susținerea

recursului.

Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele, în baza art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea consideră neîntemeiat recursul

declarat.

Din analiza actelor premergătoare efectuate se constată că

înscrisurile reclamate de petiționară ca fiind sustrase au fost luate de

avocații S.V.M. și S.A. în vederea desfășurării activității de consultanță și

asistență juridică stabilită prin contractul de colaborare încheiat între

părți, nerezultând indicii temeinice că respectivele documente au fost luate în

scopul însușirii pe nedrept.

Totodată, se mai constată că neînțelegerile dintre părți

privind încălcarea unor clauze din contractul de colaborare încheiat de

acestea, pot fi soluționate pe cale civilă, neputându-se reține infracțiunea de

furt.

Mai este de menționat că avocații reclamați aveau acces la

baza de date a societății petiționare, puteau obține copii ale documentelor pe

care urmau să le folosească în cadrul activităților de consultanță, asistență

ori reprezentare în justiție.

În consecință, nefiind întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de furt, lipsind intenția de însușire pe nedrept a documentelor,

în mod justificat prin sentința atacată a fost menținută rezoluția procurorului

de neîncepere a urmăririi penale față de avocații S.V.M. și S.A.

Față de considerentele ce preced, nerezultând existența unor

aspecte de fapt și de drept care să conducă la casarea hotărârii, Curtea, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiționară cu obligarea

acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, potrivit art. 193 alin. (6) C. proc. pen. se va

dispune obligarea petiționarei, care are culpă procesuală în declararea

prezentului recurs, la plata către intimata S.V.M. a sumei de 1000 lei

reprezentând onorariul de avocat conform contractului de asistență juridică și

delegației avocatului aflate în dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara W.O.A.

S.C.P.A. împotriva sentinței penale nr. 21/ F din 26 ianuarie 2010 a Curții de

Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei

cheltuieli judiciare către stat, precum și la plata sumei de 1000 lei

cheltuieli judiciare către intimata S.V.M.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

septembrie 2010.