ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2294/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 329 din 24 martie 2009

Tribunalul Suceava, prin judecător sindic desemnat, a respins cererea de

atragere a răspunderii materiale a membrilor fostei conduceri a SC P. SA

Fălticeni și obiecțiile la raportul final formulat de

Asociația Ș., aprobând aportul lichidatorului.

Împotriva sentinței a declarat

recurs D.G.F.P. a Județului Suceava și Asociația Ș.

Fălticeni.

În cursul judecării cauzei în

recurs Asociația Ș. a invocat excepția de nelegalitate a

Ordinului nr. 267 din 10 aprilie 2003 a M.A.A.P. raportat la Legea nr. 192/2001

în aplicarea căreia a fost adoptat.

Prin decizia nr. 1529 din 8 octombrie

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a disjuns soluționarea excepției de

nelegalitate a recursurilor, a respins excepția de nelegalitate și a

dispus suspendarea recursurilor până la rămânerea irevocabilă a

soluției pronunțată cu privire la excepția de nelegalitate.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs Asociația Ș. Rădășeni, criticile

vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7,

8 și 9 C. proc. civ.

Se susține că

instanța a avut în vedere prevederi inexistente în articolele de lege pe

care se bazează Ordonanța nr. 267 din 10 aprilie 2002, examinarea

legalității acestui act s-a făcut numai prin raportare la

cererea de atragere a răspunderii, fiind ignorate obiecțiile cu

privire la faptul că nu toate bunurile au fost lichidate și că

raportul lichidatorului este incomplet.

Recursul este inadmisibil.

Instanța de contencios

administrativ investită cu soluționarea excepției de

nelegalitate are de verificat concordanța actului administrativ supus

analizei cu actele normative cu forță juridică superioară

în temeiul și în executarea cărora a fost emis ținând seama de

principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat

de art. 1 alin. (5) din Constituție.

Este adevărat că

excepția de nelegalitate poate fi invocată oricând în cadrul unui

proces, atât în fața primei instanțe, cât și în fața

instanțelor de control judiciar, deci în orice fază procesuală.

În speță, în cadrul

recursului declarat împotriva sentinței nr. 329 din 24 martie 2009,

instanța de apel, a constatat că soluționarea fondului

litigiului nu este condiționată de legalitatea/nelegalitatea

Ordinului nr. 267 din 10 aprilie 2003 a M.A.A.P.

Această soluție a pornit

de la conținutul acestui ordin, care aprobă preluarea de către

CN A.F.P. de la A.D.S., a amenajărilor piscicole cu dotările și

construcțiile aferente și terenurile pe care acestea sunt amplasate,

motivat de faptul că, și dacă acest ordin nu ar fi fost emis,

Legea nr. 192/2001 stabilea implicit trecerea acestor bunuri în patrimoniul CN

A.F.P., situație în care eventuala constatare a nelegalității

ordinului în discuție nu are niciun efect asupra cererii de atragere a

răspunderii foștilor administratori.

Așadar, soluția de

respingere a excepției de nelegalitate pentru motivul că de actul

administrativ contestat în procedura prevăzută de art. 4 din Legea

contenciosului administrativ nu depinde soluționarea litigiului de fond

este o măsură interlocutorie care nu suspendă cursul

judecății și care potrivit art. 299 alin. (2) cu referire la art.

282 alin. (2) C. proc. civ., poate fi atacată doar odată cu fondul,

iar nu separat cu recurs în temeiul art. 4 alin. (3).

Față de cele arătate,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de creditoarea Asociația Ș. Rădășeni,

județul Suceava, împotriva deciziei nr. 1529 din 8 octombrie 2009 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 17 iunie 2010.