ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2242/2010

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Reclamanții C.D.G.F. și C.D., au chemat în judecată pe pârâtele B.R.D. G.S.G. SA, SC M.T. SRL și Biroul Notarial C.Șt. și asociații și au solicitat constatarea nulității absolute contractelor de ipotecă, încheiate pentru terenul în suprafață de 5200 m.p. și a tuturor actelor și obligațiilor subsecvente pentru împrumutul acordat pârâtei SC M.T. SRL precum și radierea ipotecii din cartea funciară. Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 9699 din 16 septembrie 2008, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, considerând aplicabile dispozițiile art. 3 pct. 11 C. com.

și art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Tribunalul astfel investit, prin sentința comercială nr. 476 din 17 februarie 2009, a respins excepția lipsei calității procesuale active și lipsei de interes a reclamanților și pe fond a respins acțiunea și cererea pârâtei B.R.D., sucursala Iași, de acordare a cheltuielilor de judecată. Instanța de fond a reținut că reclamanta C.D. este titulara dreptului de proprietate a terenului ipotecat iar soțul său are independența procesuală a coparticipantului. Pe fond, a reținut că prin procură specială, reclamanta a împuternicit pe soțul ei să o reprezinte la orice bancă pentru contractarea unui credit cu garanție ipotecară, acordând garanție pentru contractul de credit încheiat de Societatea bancară cu pârâta SC M.T.

SRL. Evocarea viciului consimțământului a fost considerată nefondată întrucât el a fost dat generic fără a condiționa ca împrumutul să fie pentru sine sau pentru altul. Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 114 din 7 decembrie 2009, a respins apelul reclamantei C.D., considerând că prin procura specială acordată soțului său, și-a manifestat voința ca acesta să poată încheia un contract de credit dar și un contract de ipotecă cu garanție imobiliară, fără a specifica dacă aceste operațiuni le poate contracta pentru sine sau pentru altul. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. Recurenta susține că instanța de apel a trecut cu ușurință peste proba cu martori, prin care se încalcă a se dovedi că niciodată nu a consimțit la semnarea de către soțul său a unui contract de ipotecă, pentru un terț, în condițiile în care textul procurii era reclamator. Mai susține recurenta că decizia atacată a fost motivată contradictoriu concluzionând că procura generală așa cum a fost acordată îmbracă forma unei procuri speciale. Dacă procura ar fi exprimat clar voința de a garanta împrumutul unui terț, aceste mențiuni trebuiau expres prevăzute. Din textul procurii rezultă că operațiunilor ce puteau fi întreprinse erau de contractarea a unui împrumut în nume propriu și garantarea acelui împrumut, instanțele interpretând greșit conjuncția „și”.

Intenția recurentei se susține că a fost de a fi semnat un contract de împrumut în favoarea sa nu a unui terț. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune: Prin procura specială încheiată la data de 10 mai 2006, autentificată de B.N.P. S.B., reclamanta a împuternicit pe soțul său să o reprezinte în fața oricărei bănci, persoane juridice sau persoane fizice, pentru contractarea unui credit, semnarea contractului de credit și de ipotecă cu garanție imobiliară, garantând împrumutul acordat cu teren de categoria arabil în suprafață de 2500 m.p. La data de 24 septembrie 2009, după încheierea contractului de credit între B.R.D., sucursala Iași și SC M.T. SRL, garantat cu ipotecă asupra terenului de 2500 m.p.

de către soțul reclamantei, în baza împuternicirii, aceasta a revocat mandatul. Încercarea de a face dovada cu martori în contra sau peste ceea ce cuprinde un act scris, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării actului, s-a lovit de prohibiția dispusă de prevederile art. 1191 alin. (2) C. civ., astfel că în mod nejustificat recurenta critică decizia atacată în raport de dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. Interpretarea voinței reale a părților nu se poate face decât ținând seama de prevederile art. 977 – art. 985 C. civ., nicidecum prin probă testimonială solicitată.

În aceeași măsură, regulile de interpretare a convențiilor, conduc la concluzia stabilită de instanțele de fond: prin mandatul special, încheiat astfel cum dispune art. 1535 C. civ., pentru o afacere sau pentru oarecare anume afacere, reclamanta a împuternicit pe soțul să poată ipoteca cu „garanție imobiliară” terenul în suprafață de 2500 m.p. fără a distinge dacă semnarea contractului de credit și a contractului de garanție este personal sau pentru o terță persoană. Astfel, sensul în care este interpretată o clauză primitoare de mai multe înțelesuri este acela ce poate avea efect. Nu se poate susține așadar că mandatul era general, câtă vreme împuternicirea a fost dată cu operațiunea de contractare a unui credit și de ipotecare cu garanție imobiliară a terenului de 2500 m.p.

și nici că acesta a fost încheiat pentru propriul contract de credit, atât timp cât nu s-a menționat expres o asemenea intenție. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 114 din 7 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.D. împotriva deciziei nr. 114 din 7 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială. Obligă recurenta la 1.155,83 lei cheltuieli de judecată către intimata B.R.D. – G.S.G., sucursala Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.