ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1294/2018

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

- nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr. x/2011 de către BNP K., încheiat între reclamanta A. și pârâta B. S.A. prin Sucursala Sibiu - B. S.A. București, având ca obiect construcții industriale și edilitare reprezentând restaurantul M., situat în Sibiu, str. x, nr. 32, înregistrat în CF Sibiu x nr. top x, aflat în proprietatea reclamantei, orice alte ameliorațiuni, extinderi, servituți, drept de acces, create în favoarea imobilului, orice alte construcții edificate pe terenurile imobilului;

- anularea încheierii de carte funciară nr. x/04.08.2011 cu privire la intabularea dreptului de ipotecă în valoare de 1.000.000 euro în favoarea pârâtei B., înscris la poziția C2 în CF x Sibiu nr. top x și a interdicției de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, alipire, demolare, restructurare, amenajare, construire, în favoarea pârâtei B., înscrisă la poziția B5 în CF x Sibiu nr. top x;

- nulitatea absolută parțială a contractului de credit încheiat la data de 03.08.2011 între reclamantă și pârâții de rang 1-7 cu privire la capitolul 13 "Garanții și polițe de asigurare", nulitatea absolută parțială a anexei lit. f) la contractul de credit, nulitatea absolută parțială a actului adițional nr. x, nulitatea absolută parțială nr. x cu privire la art. 4 ultimul aliniat;

- nulitatea absolută parțială a contractului de cesiune de creanță încheiat la data de 14.03.2014, având ca obiect creanța în valoare de 791.151,13 euro între pârâta de rang 1 B., în calitate de cedent și pârâții de rang 4, E. și F., în calitate de cesionari cu privire la art. 1.2 alin. (4) privind ipoteca imobiliară de prim rang asupra imobilului construcții industrial și edilitare reprezentând restaurantul M., situat în Sibiu, str. x, nr. 32, înregistrate în CF Sibiu x nr. top x;

- anularea încheierii de notare a contractului de cesiune de creanță încheiat la data de 14.03.2014 înscris la poziția C4 în CF x Sibiu nr. top x.

În argumentarea acestei soluții, s-a reținut că, semnatarul contractului de ipotecă nr. x din 04.08.2011 era N., președintele societății cooperative, persoana care asigura conducerea activității curente a societății și care aducea la îndeplinire hotărârile adunării generale și deciziile consiliului de administrație, motiv pentru care s-a constatat că încheierea contractului de ipotecă s-a făcut cu respectarea prevederilor legale și de către o persoană care avea mandat acordat prin hotărârea adunării generale extraordinare, adoptată cu 100% din voturi pentru ipotecarea imobilului, hotărâre ce a fost publicată atât în Monitorul Oficial, cât și în Registrul Comerțului, și nu a fost atacată.

Tribunalul a arătat că, în situația în care A., l-ar fi mandatat pe președintele consiliului de administrație prin hotărârea nr. 2/06.08.2009, în baza unui mandat condiționat, iar aceasta și-ar fi depășit mandatul, nulitatea care ar afecta actele încheiate de acesta nu este nulitatea absolută, ci nulitatea relativă.

S-a mai avut în vedere că, din însuși conținutul hotărârii AGA invocate, rezultă că nu a existat o limitare a mandatului de a contracta, în sensul semnării contractului de ipotecă și a celui de creditare, ci doar s-au stabilit condiții de îndeplinit, ulterior încheierii contractului.

Astfel, în cauză, nu este incidentă nulitatea, ca și sancțiune a actului juridic civil pentru nerespectarea condițiilor actului juridic, act juridic ce a fost încheiat în condiții de validitate, cu un mandat valid acordat reprezentantului reclamantei.

Faptul că nu s-au respectat condițiile privind înlocuirea garanției oferite de reclamanta A. cu alt imobil sau suma de bani de către pârâta S.C. C. S.R.L. sunt împrejurări ulterioare încheierii contractelor de ipotecă și de credit a căror neîndeplinire nu ar fi atras nulitatea convențiilor din litigiu pentru că vizau nerespectarea unor condiții impuse ulterior încheierii celor doua acte juridice.

Referitor la pârâții E. și F., cumpărători ai creanței deținute de B. S.A. împotriva pârâtei S.C. C. S.R.L. inclusiv a garanțiilor asociate creanței, potrivit Contractului de Cesiune de Creanță autentificat de BNP O. din București sub nr. x din 14.03.2014, s-a reținut că reclamanta nu poate opune creditorilor E și F. sau B. S.A. faptul că președintele A., N. nu avea capacitatea de a încheia în numele și pentru A. acte juridice de dispoziție, întrucât acesta nu a fost mandatat să încheie acte juridice pur și simplu, ci doar condiționat, conform mandatului special condiționat, deoarece Hotărârea A. nr. 4/08.06.2011, publicată în Monitorul Oficial al României, partea a VII-a Nr. 26/09.08.2011 nu cuprindea această cerință.

Împotriva sentinței civile nr. 1091 din 24 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat apel reclamanta A. și pârâții F. și E..

S-a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr. x/2011 de Notarul Public K., încheiat între reclamanta A. și pârâta B. S.A., prin Sucursala Sibiu, asupra imobilului - construcții industriale și edilitare reprezentând Restaurantul M. situat în Sibiu, str. x, nr. 32, Jud. Sibiu, înregistrat în CF nr. x Sibiu, nr. top x, aflat în proprietatea reclamantei, orice ameliorațiuni, extinderi, servituți, drept de acces, create în favoarea imobilului arătat, orice alte construcții edificate pe terenul aferent imobilului.

S-a dispus anularea încheierii de carte funciară nr. x/04.08.2011 cu privire la intabularea dreptului de ipotecă în valoare de 1.000.000 euro în favoarea pârâtei B. S.A. înscris sub C2 în CF x Sibiu, nr. top x și a interdicției de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, alipire, demolare, restructurare, amenajare și construire, înscrisă în favoarea aceleiași pârâte sub B5 în CF nr. x Sibiu, nr. top x.

S-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de credit nr. x din 03.08.2011 și a Anexei nr. 3 la acesta, precum și a Actelor adiționale nr. 1/21.11.2011 și nr. 2/06.08.2013 la contractul de credit menționat, în partea referitoare la imobilul mai sus descris.

S-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de cesiune de creanță autentificat prin încheierea nr. 460/14.03.2014 a Notarului Public O. din București cu privire la garanția reprezentată de ipoteca imobiliară de prim rang asupra imobilului arătat.

S-a dispus anularea încheierii de notare a contractului de cesiune de creanță anterior menționat, înscris la C4 în CF nr. x Sibiu, nr. top x.

De asemenea, s-a respins apelul declarat de pârâții E. și F. împotriva aceleiași sentințe și au fost obligați pârâții B. S.A., E. și F., să plătească reclamantei A. suma de 56.611 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în fond și în apel.

Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a interpretat greșit probele administrate în cauză și a făcut o aplicarea greșită a legii.

Sub acest aspect, s-a apreciat că nu se poate face abstracție de prima hotărâre, respectiv Hotărârea AGEA A. nr. 2/6.08.2009, deoarece atât aceasta cât și Hotărârea AGEA A. nr. 4/8.06.2011 urmăresc același scop, respectiv garantarea creditului contractat de S.C. C. S.R.L. pentru efectuarea de investiții și amenajări la Restaurantul M. din Sibiu.

S-a mai constatat că nu a existat voința socială a A. în privința garantării creditului contractat de pârâta S.C. C. S.R.L., situație în care nu a existat un consimțământ valabil al societății la încheierea contractului de credit nr. x din 3 august 2011 și a contractului de ipotecă autentificat de BNP K. sub nr. x din 4 august 2011, încheiate între B. S.A. și A. în vederea garantării creditului contractat de S.C. C. S.R.L. pentru suma de 1.000.000 euro cu dobânda și accesoriile aferente, precum și că președintele Consiliului de Administrație, N., a acționat în lipsa voinței societății la încheierea contractului de ipotecă cu creditorul B. S.A., prin Sucursala Sibiu.

Instanța de apel a reținut că, în fapt, prin invocarea de către reclamantă a lipsei capacității de a contracta a președintelui A., în numele reclamantei, se înțelege că aceasta reclamă contractarea în lipsa condițiilor angajate, în lipsa acordului său, care nu a fost decât condiționat, iar condițiile nu au fost îndeplinite.

În aceste împrejurări, nu s-a putut aprecia astfel cum greșit a reținut tribunalul că, în speță, există doar o depășire a limitelor mandatului exercitat de către președintele N., mandatul acestuia la încheierea contractului de ipotecă fiind acela de a semna ipotecarea bunului cu condiția asigurării garanției, lipsind mandatarea pentru modalitatea în care s-a realizat angajarea voinței societății a lipsit în fapt acordul, respectiv consimțământul.

Prin urmare, instanța de apel a aplicat prevederile art. 948 C. civ. în ceea ce privește existența consimțământului ca și condiție esențială de valabilitate a actului juridic și art. 55 din Legea nr. 31/1990 referitoare la reprezentarea în raporturile cu terții, fiind admisă acțiunea reclamantei.

Prin încheierea nr. 76 din 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă s-a admis cererea formulată de intimata-pârâtă B. S.A. și, în consecință, s-a dispus lămurirea dispozitivului deciziei nr. 504/2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, în sensul că obligația de plată a cheltuielilor de judecată stabilită în sarcina pârâților să fie suportată în cotă de 1/2 parte de către B. și în cotă de 1/2 parte de către E. și F..

Totodată, s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimații E. și F..

Recurentele-pârâte B. S.A. București și B. S.A. Sucursala Sibiu au solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curții de Apel Alba Iulia, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea recursului, pârâtele au susținut că au fost încălcate și aplicate greșit prevederile art. 41 lit. h), art. 55 alin. (2) și (4), art. 65 din Legea nr. 1/2005, art. 53 și 54 din Statutul Cooperației, art. 948 C. civ. și cele ale art. 55 din Legea nr. 31/1990.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susținut că instanța de apel a analizat și interpretat greșit formarea și exprimarea voinței sociale. În mod concret, s-a reținut că nu a existat voința socială a reclamantei A. în privința garantării creditului contractat de pârâta S.C. C. S.R.L., situație în care nu a existat un consimțământ valabil al părții care s-a obligat la încheierea contractului de credit nr. x din 3 august 2011 și a contractului de ipotecă autentificat de BNP K. sub nr. x din 4 august 2011, încheiate între B. S.A. și A. în vederea garantării creditului contractat de S.C. C. S.R.L. pentru suma de 1.000.000 euro + dobânda și accesorii.

Recurentele-pârâte apreciază că în cadrul A. nr. 4 din 6 august 2011, membrii cooperatori și-au exprimat în mod clar, neechivoc și necondiționat voința de a ipoteca imobilul proprietatea societății cooperative pentru creditul ce urma să fie contractat de S.C. C. S.R.L.

S-a mai arătat că, voința socială a fost diferită cu ocazia luării celor două hotărâri A. din 6 august 2009 și 8 iunie 2011, în sensul că membrii cooperatori au analizat și decis diferit în privința condițiilor de garantare a creditelor S.C. C. S.R.L.

Instanța de apel a reținut în mod greșit faptul că nu se poate face abstracție de prima hotărâre, ambele urmărind același scop, de garantare a creditului contractat de S.C. C. S.R.L., pentru efectuarea unor investiții și amenajări la Restaurantul M. din Sibiu.

De asemenea, eronat s-a reținut că din analiza procesului-verbal din 8 iunie 2011 se constată că membrii cooperativei nu au intenționat niciodată acceptarea constituirii ipotecii fără acordarea garanției din partea pârâtei S.C. C. S.R.L.

Sub acest aspect, recurentele-pârâte subliniază că cele două contracte de credit sunt acte juridice distincte, încheiate în condiții diferite, instanța de apel interpretând greșit conținutul procesului-verbal din 8 iunie 2011.

A. a analizat în detaliu condițiile în care se poate ipoteca din nou imobilul pentru creditul acordat pârâtei S.C. C. S.R.L., iar în data de 8 iunie 2011 organul de deliberare și decizie al societății cooperative meșteșugărești și-a exprimat în mod clar și necondiționat voința socială cu privire la ipotecarea imobilului în discuție.

Astfel, au fost respectate toate dispozițiile legale și statutare privitoare la exprimarea voinței societății, prevăzute de art. 41 lit. h), art. 55 alin. (2) și (4), art. 65 din Legea nr. 1/2005 și art. 53 și 54 din Statutul A..

S-a mai susținut de către recurentele-pârâte că voința socială a existat și a fost respectată cu ocazia semnării contractelor de credit și de ipotecă din anul 2011, chiar și în situația în care, potrivit celor reținute de instanța de apel, nu se poate face abstracție de prima hotărâre, respectiv de hotărârea A. nr. 2 din 6 august 2009.

Referitor la critica vizând încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 948 C. civ. în ceea ce privește existența consimțământului ca și condiție esențială de valabilitate a actului juridic și art. 55 din Legea nr. 31/1990 referitoare la reprezentarea în raporturile cu terții, recurentele-pârâte au susținut că instanța de apel printr-o interpretare eronată, a reținut că organul de deliberare și decizie al A. ar fi aprobat garantarea creditului contractat de pârâta S.C. C. S.R.L. de la B., în situația în care ar fi fost îndeplinite condițiile menționate în Hotărârea din 6 august 2009 și că, în analiza celei de-a doua hotărâri nu se poate face abstracție de voința socială exprimată în cadrul primei hotărâri.

S-a mai susținut de către recurentele-pârâte că, este esențial faptul că membrii cooperatori au decis cu unanimitate de voturi încheierea contractelor de credit și de ipotecă, că cele două hotărâri care cuprind voința socială a A. trebuie analizate independent una de cealaltă și că voința exprimată de membrii cooperatori a fost aceea de a se încheia contractul de ipotecă cu B..

Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru constatarea nulității absolute în temeiul art. 948 C. civ.

Mai mult, sentința penală nr. 34 din 18 martie 2015 a Tribunalului Hunedoara, modificată în parte de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, prin decizia nr. 629/A/2015, nu are legătură cu speța dedusă judecății, deoarece această hotărâre a vizat o altă situație.

În concluzie, recurentele-pârâte apreciază că a existat consimțământ valabil exprimat la încheierea contractului, nefiind în situația unei nulități absolute parțiale a contractului de credit nr. x din 3 august 2011 și a Anexei nr. 3 la contract, precum și a actelor adiționale nr. 1 din 21 noiembrie 2011 și nr. 2 din 6 august 2013.

De asemenea, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat sub nr. x din 4 august 2011 de BNP K., neputându-se constata nulitatea absolută a actelor subsecvente.

Prin cererea de completarea a motivelor de recurs, formulată la data de 20 ianuarie 2017, recurenta-pârâtă B. S.A. a solicitat obligarea intimatei-reclamante A. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 19.257,83 RON și onorariul avocațial.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs și pârâții E. și F.:

Recurenții-pârâți E. și F. și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare unei alte instanțe de același grad, având în vedere unele raporturi neprincipiale la nivelul Curții de Apel Alba Iulia.

După prezentarea situației de fapt, în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a susținut că au fost interpretate și aplicate greșit dispozițiile art. 41 lit. h), art. 44 alin. (1) teza a II-a, art. 55 alin. (2) și (4) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației.

Astfel, instanța de apel ignorând atât textele legale aplicabile cât și situația de fapt referitoare la voința membrilor cooperatori, a stabilit în mod greșit existența unei legături între cele două hotărâri AGEA, nr. 2/2009 și nr. 4/2011.

Aceste hotărâri sunt distincte, reprezintă rezultatul a două manifestări de voință distincte, au fost adoptate în scopuri diferite - în vederea garantării unor credite distincte - prima ipotecă fiind radiată la momentul plății primului credit, iar cea de a doua ipotecă fiind cerută expres ca și garanție de B..

De asemenea, nu se pot extinde efectele sau condițiile adoptate prin Hotărârea nr. 2/2009 și asupra Hotărârii nr. 4/2011, deoarece au ca obiect raporturi juridice distincte, scopul adoptării acestora fiind diferit.

Instanța de apel a reținut în mod greșit faptul că prin prima hotărâre, respectiv Hotărârea nr. 2/2009, s-au stabilit condițiile de ipotecare a bunului imobil și pentru viitor, respectiv pentru contractul încheiat în anul 2011 cu B. și nu doar pentru ipotecarea imobilului de către P. deoarece orice condiții restrictive sau interdicții, pentru a produce efecte trebuie să fie prevăzute expres, acestea nu se subînțeleg prin raportare la situații anterioare.

Pentru părțile raportului juridic născut prin contractarea celui de al doilea credit erau opozabile exclusiv documentele prezentate pentru contractarea acestui credit și nu poate fi opozabile documentele încheiate anterior pentru un alt scop și între alte părți.

Președintele Consiliului de Administrație A. în mod corect și cu respectarea prevederilor art. 55 alin. (2) și (4) din Legea nr. 1/2005 a procedat la semnarea în mod valabil a contractului de credit nr. x din 3 august 2011 și a contractului de ipotecă nr. 873 din 4 august 2011, acționând în baza unui mandat valabil, deplin, fără limitări.

Invocând aplicarea greșită a prevederilor art. 977 și art. 948 C. civ. coroborate cu regulile și legislația bancară, recurenții susțin că instanța de apel a făcut o confuzie între termenii de refinanțare și restructurare, ignorând înțelesul acestora.

Părțile nu au procedat numai la schimbarea societății bancare, în vederea obținerii de către pârâta S.C. C. S.R.L. a unor condiții mai avantajoase, ci au procedat la închiderea raporturilor juridice cu P. prin acoperirea creditului inițial și implicit stingerea garanțiilor și deschiderea unor noi raporturi juridice cu B. și instituirea unor noi garanții, neexistând nicio legătură între cele două operațiuni, între cele două credite, aceasta interpretare nefiind susținută de situația de fapt și de intenția reală a părților.

Dispozițiile art. 65 alin. (1) din Legea nr. 1/2005 și prevederile art. 54 din Actul constitutiv al A. au fost interpretate greșit de instanța de apel, deoarece în cauză, prin ipotecarea imobilului, nu a fost efectuată o înstrăinare sau o transmitere a dreptului de folosință asupra imobilului, neexistând identitate între cele două operațiuni juridice.

De asemenea a interpretat greșit conținutul procesului-verbal al ședinței A. din 8 iunie 2011 din analiza căruia se poate sesiza faptul că prin nicio susținere a membrilor cooperatori nu se prevede menținerea garanțiilor.

Recurenții-pârâți au mai precizat că pentru a ajunge la concluzia lipsei totale a consimțământului, instanța de apel s-a bazat pe un document care nu este opozabil terților și, pe cale de consecință, făcând abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) teza I ale Legii nr. 1/2005. Totodată, procesul-verbal nu are niciun efect juridic, fiind o simplă consemnare a discuțiilor purtate.

Singurul document adoptat de A. opozabil terților este hotărârea AGEA nr. 4/2011, publicată în M. Of. nr. 26/9.08.2011, care nu conține nicio limitare.

S-a mai susținut că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 20 din Legea nr. 1/2005 coroborat cu dispozițiile art. 54 și 55 din Legea nr. 31/1990, interpretare a cărei consecință a fost aplicarea greșită a legii. La data contractării creditului de la B. și încheierii contractului de ipotecă era opozabilă exclusiv Hotărârea AGEA nr. 4 din 6 august 2011, hotărâre care preciza clar acordul necondiționat în vederea ipotecării bunului imobil în favoarea B., aceleași condiții de opozabilitate fiind asigurate și cu ocazia cesiunii de creanță operată în favoarea creditorilor E. și F., fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 948 C. civ. pentru valabila încheiere a contractului de credit și cel de ipotecă.

Recurenții-pârâți au susținut că instanța de apel prin interpretarea eronată a dispozițiilor art. 1546 C. civ. a ajuns la concluzia greșită a încălcării condițiilor impuse de art. 948 C. civ., concluzionând în sensul lipsei totale a consimțământului.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenții-pârâți au invocat încălcarea prevederilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ.

Sub acest aspect, recurenții-pârâți au arătat că reclamanta A. prin cererea de apel a invocat o pretenție nouă, respectiv constatarea nulității actelor indicate în cererea de chemare în judecată precizată, pentru cauza ilicită, lipsa obiectului determinat și licit și lipsa consimțământului.

Această pretenție nu a fost dedusă judecății primei instanțe, nu a fost pusă în discuția părților și nu a făcut obiectul litigiului, cererea fiind analizată exclusiv sub aspectul lipsei capacității de a contracta - art. 948 alin. (1) C. civ., nefiind invocate lipsa consimțământului sau cauza ilicită prevăzută de art. 948 pct. 2-4 C. civ.

Judecarea pretenției noi este inadmisibilă pe calea apelului, deoarece are drept consecință încălcarea prevederilor dispozițiilor art. 6 din CEDO, ce vizează dreptul la apărare și garanția unui proces echitabil.

Prin întâmpinarea formulată la recursul pârâților E. și F., recurentele-pârâte B. S.A. și B. S.A. - Sucursala Sibiu au solicitat admiterea recursului și casarea deciziei recurate, reiterând criticile recurenților-pârâți și precizând că sunt de acord cu admiterea recursului pârâților E. și F..

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de recurenta-pârâtă B. S.A. și B. S.A. - Sucursala Sibiu, recurenții-pârâți E. și F. au fost de acord cu admiterea recursului pârâtelor B. S.A. și B. S.A. - Sucursala Sibiu.

Intimata-reclamantă A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursurilor formulate în cauză, invocând nulitatea recursurilor întemeiată pe dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivele de recurs fiind aceleași motive cu cele din apel, iar pe fond a susținut că în mod greșit s-a susținut că motivul avut în vedere de către instanța de apel în constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă este cauza ilicită și imorală prevăzută de art. 948 pct. 4 C. civ.

Dimpotrivă, instanța de apel a analizat motivul de nulitate absolută constând în lipsa capacității de a contracta, invocat prin acțiunea introductivă, care presupune lipsa totală a consimțământului, ca urmare a lipsei voinței sociale a adunării generale a membrilor cooperatori pentru perfectarea ipotecii în mod necondiționat.

Totodată, instanța de apel a constatat că președintele A. și-a depășit mandatul dat de către adunarea generală a membrilor cooperatori.

Pentru argumentele expuse, s-a solicitat respingerea recursurilor formulate în cauză și menținerea deciziei atacate, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă A., recurenții-pârâți E. și F. au combătut excepția nulității recursului, susținând că nu pot fi reținute considerentele cu privire la nulitate, recursurile fiind motivate.

Referitor la argumentele invocate în combaterea recursului, s-a arătat că intimata-reclamantă nu a făcut apărări efective cu privire la motivele de recurs, aceasta limitându-se la apărări cu caracter general, ce nu pot fi avute în vedere.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă A., recurentele-pârâte B. S.A. București și B. S.A. - Sucursala Sibiu au solicitat respingerea apărărilor ca neîntemeiate și nefondate.

Referitor la excepția nulității recursului întemeiată pe dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., s-a solicitat respingerea acesteia, întrucât neavând calitatea de apelante în fața instanței de apel nu puteau relua motivele de apel, apărările intimatei-reclamante fiind neîntemeiate.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 7 noiembrie 2017, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză, intimata-reclamantă A. a depus punct de vedere la raport susținând că acesta se încadrează în condițiile prevăzute de art. 493 C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 februarie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins excepția nulității recursurilor, invocată de intimata-reclamantă A.. Totodată, au fost admise în principiu recursurile declarate de pârâtele B. S.A. și B. S.A. - Sucursala Sibiu împotriva deciziei civile nr. 504 din 5 octombrie 2016, lămurită prin încheierea nr. 76 din 14 decembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, și de către pârâții E. și F. împotriva aceleiași decizii, fiind stabilit termen de judecată, în raport cu art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Analizând decizia atacată, cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că recurenții-pârâți B. S.A. București și B. S.A. - Sucursala Sibiu și respectiv E. și F. au formulat prin cereri distincte, dar similare în conținut aceleași critici de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., iar recurenții-pârâți E. și F. au criticat decizia și pentru motivul prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. și constată că recursurile sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, precizată ulterior, reclamanta A. a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor menționate, cu motivarea că reprezentantul său legal a fost mandatat de adunarea generală extraordinară să încheie un contract de ipotecă pentru garantarea creditului pe care îl va contracta pârâta S.C. C. S.R.L., cu condiția ca aceasta să depună și să lase în contul și la dispoziția sa o garanție de 242.110 euro, sumă care îi va reveni în cazul executării silite a pârâtei pentru imposibilitatea restituirii creditului și cu condiția ca pe durata existenței ipotecii pârâta să aducă reclamantei drept garanție în locul sumei anterior menționate un imobil egal cu această valoare, imobil care va reveni reclamantei în ipoteza imposibilității restituirii creditului și a executării silite a pârâtei.

Atât la semnarea contractului de ipotecă cât și la semnarea contractului de credit și a actelor adiționale nr. 1 și 2, condițiile stabilite pentru garantarea creditului prin instituirea ipotecii asupra imobilului proprietatea reclamantei nu au fost îndeplinite de către pârâtă, iar președintele A. a procedat la perfectarea contractelor a căror nulitate s-a cerut a se constata, cu depășirea mandatului dat de către adunarea generală extraordinară a reclamantei, încălcând prevederile art. 24 și art. 39 alin. (1) din Statut potrivit cărora hotărârile adunării generale sunt obligatorii pentru toți membrii cooperatori, iar președintele trebuie să asigure îndeplinirea acestora.

Conform mandatului special acordat de adunarea generală extraordinară, președintele N. a fost mandatat să încheie acte juridice condiționat de aducerea garanțiilor de către pârâta S.C. C. S.R.L., astfel că acesta nu avea capacitatea de a încheia în numele și pentru A. acte de dispoziție care au ca efect înstrăinarea unui imobil din patrimoniul societății.

În consecință, a arătat reclamanta că, potrivit art. 53 alin. (6) și art. 54 din Statut dreptul de dispoziție, posesia, folosința și uzufructul aparține A., iar actele încheiate cu încălcarea acestor prevederi sunt nule de drept.

Ca efect al constatării nulității contractului de ipotecă și în virtutea principiului anulării actului subsecvent reclamanta a solicitat și nulitatea parțială a celorlalte contracte încheiate de pârâta S.C. C. S.R.L. și a încheierilor de carte funciară.

Astfel învestit, tribunalul a arătat că la data de 6 august 2009, adunarea generală a A. Sibiu, întrunită în ședință extraordinară, cu votul a 100% din membrii cooperatori a hotărât aprobarea ipotecării imobilului situat administrativ în Sibiu, Str. x, nr. 32, proprietatea reclamantei pentru garantarea restituirii creditului pe care îl va contracta pârâta S.C. C. S.R.L. cu condiția îndeplinirii cerințelor referitoare la aducerea garanțiilor.

Hotărârea nr. 2 din 6 august 2009 a A. a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 37 din 14 septembrie 2009 nu a fost atacată în justiție, iar la data de 2 noiembrie 2009 s-a încheiat între pârâta S.C. C. S.R.L. în calitate de împrumutat, Q., în calitate de împrumutător și reclamanta A. în calitate de garant ipotecar, un contract de credit pentru suma de 1.790.000 RON. La aceeași dată fiind încheiat și înscris în cartea funciară și contractul de ipotecă prin care reclamanta a garantat restituirea creditului acordat pârâtei.

Ulterior, prin hotărârea nr. 4 din 8 iunie 2011 adunarea generală a A., întrunită în ședință extraordinară cu votul reprezentând 100% din numărul membrilor cooperatori a aprobat ipotecarea imobilului anterior identificat, pentru garantarea creditului de refinanțare pe care pârâta S.C. C. S.R.L. îl va contracta, hotărârea nefiind atacată în justiție.

În consecință, s-a încheiat cu pârâta B. contractul de credit nr. x din 3 august 2011, modificat prin actele adiționale nr. 1 și nr. 2 și contractul de ipotecă.

Reține prima instanță că prin hotărârea nr. 4/2011 a reclamantei A. s-a decis aprobarea garantării restituirii creditului acordat pârâtei, fără nicio limitare sau aducerea unor garanții și că toate contractele semnate în baza acestei hotărâri au fost legal încheiate și semnate de președintele consiliului de administrație al reclamantei, care avea împuternicirea necesară în acest sens.

Arată tribunalul că cele două hotărâri AGEA ale reclamantei prevăd condiții diferite pentru garantarea restituirii creditelor acordate pârâtei, de entități bancare distincte înlăturând în consecință susținerile reclamantei conform căreia garanțiile stabilite prin hotărârea nr. 2 din 6 august 2009 trebuiau oferite cumulativ și extinse și pentru împrumutul garantat prin instituirea ipotecii în baza hotărârii nr. 4 din 8 iunie 2011.

Actele juridice a căror nulitate s-a cerut a se constata au fost încheiate de reprezentantul legal al reclamantei în baza unui mandat valid, motiv pentru care fiind îndeplinite condițiile de validitate ale actului juridic nu este aplicabilă sancțiunea nulității absolute, iar eventuala neîndeplinire a condițiilor ulterioare încheierii actului ar putea constitui un motiv de rezoluțiune și nu de nulitate absolută a convenției. Pe de altă parte, depășirea limitelor mandatului atrage nulitatea relativă și nu absolută, însă în speță nu se verifică depășirea acestor limite.

În privința pârâților F.N și F. care au cumpărat creanța deținută de B. S.A. împotriva pârâtei S.C. C. S.R.L., inclusiv garanțiile aferente, prin contractul de cesiune notificat reclamantei, care a devenit astfel garantul ipotecar al acestor pârâți, reclamanta nu poate opune lipsa capacității reprezentantului său legal de a încheia acte de dispoziție cu motivare că nu a fost mandatat să încheie acte juridice pur și simplu ci doar condiționat sau depășirea limitelor mandatului special, pentru că hotărârea nr. 4 din 8 iunie 2011 nu prevedea nicio dispoziție în acest sens. Pe de altă parte, având în vedere că, contractul de credit nr. x s-a derulat până în anul 2014 când s-a încheiat contractul de cesiune, rezultă că, chiar dacă ar fi existat o depășire a limitelor mandatului, ceea ce în speță nu s-a reținut, reclamanta a ratificat tacit, dar neechivoc actele încheiate de reprezentantul său, ratificarea valorând mandat conform art. 1546 alin. (2) C. civ.

Prin motivele de apel reclamanta A., reluând capetele de cerere ale acțiunii completate a criticat sentința pentru interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1179 și art. 1296 din noul C. civ., susținând că actele a căror nulitate absolută a cerut a se constata nu îndeplinesc condițiile de validitate ale actului juridic, fiind "evident că reprezentantul său legal a avut mandat special și limitat pentru perfectarea contractului de ipotecă, capacitatea sa circumscriindu-se în raport de acest mandat dar și față de condamnarea penală este evident că și cauza licită a fost încălcată".

De asemenea, prima instanță a înlăturat nejustificat aplicarea art. 41, art. 55, art. 64, art. 65 din Legea nr. 1/2005 și ale art. 53 și art. 54 din Statut.

A susținut reclamanta în esență, că hotărârea adunării generale a A. din 8 iunie 2011 prin care s-a aprobat refinanțarea creditului acordat în anul 2009 s-au stabilit aceleași condiții de acordare a garanției ipotecare, condiții care nu au fost respectate de pârâta S.C. C. S.R.L.

Mandatul acordat reprezentantului său a fost condiționat, condițiile impuse de adunarea generală trebuiau îndeplinite la data perfectării contractului de ipotecă, iar nerespectarea acestora atrage sancțiunea nulității absolute.

Prin hotărârile adunării generale s-au stabilit condițiile pentru încheierea contractului de ipotecă, astfel că reprezentantul său nu avea capacitatea de a încheia în numele și pentru A. acte de dispoziție, conform art. 1179 alin. (1) pct. 1, 4 din noul C. civ. care au ca efect înstrăinarea unui imobil, deoarece acesta nu a fost mandatat să încheie acte juridice pur și simplu ci condiționat, conform mandatului special acordat.

Pârâții F.N și F. au formulat apel, criticând sentința în privința modului de soluționare a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, iar prin întâmpinarea depusă au invocat, în temeiul art. 478 C. proc. civ., inadmisibilitatea invocării unor pretenții noi, respectiv constatarea nulității actelor precizate în acțiune pentru cauză ilicită, lipsa obiectului determinat și licit și lipsa consimțământului, care nu au făcut obiectul judecății primei instanțe, iar eventuala verificare a acestor condiții, în apel încalcă dreptul la apărare și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța de apel a arătat că în conformitate cu art. 6 alin. (2) și (3) C. civ., art. 3 și 4 și art. 102 din Legea nr. 71/2011, în speță, raportat la data încheierii actelor a căror nulitate s-a cerut a se constata nu sunt aplicabile dispozițiile noului C. civ., astfel cum eronat a invocat reclamanta, iar pe fondul litigiului a arătat că tribunalul interpretând greșit probele dosarului, a aplicat greșit legea, admițând în consecință apelul reclamantei A..

Reține instanța de apel că prin invocarea de către reclamantă a lipsei capacității de a contracta a președintelui A., în numele reclamantei, se înțelege că aceasta a vizat contractarea în lipsa condițiilor angajate, în lipsa acordului său, care nu a fost decât condiționat, iar condițiile nu au fost îndeplinite, motiv pentru care înlătură apărarea pârâților E. și F. referitoare la faptul că motivele de nulitate constând în cauza ilicită, lipsa obiectului determinat și licit și lipsa consimțământului nu au făcut obiectul analizei primei instanțe. Nerespectarea condițiilor echivalează cu lipsa mandatului pentru modalitatea în care s-a angajat voința societății, respectiv a consimțământului acesteia la semnarea contractului de ipotecă și nu doar cu depășirea limitelor mandatului fiind prin urmare sancționată cu nulitatea absolută conform art. 948 C. civ.

În aceste condiții, rezultă că este fondată critica formulată de recurenții-pârâți E. și F. constând în nelegalitatea deciziei derivată din încălcarea dispozițiilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ. ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii, motiv pentru care această critică va fi analizată cu prioritate.

Astfel în conformitate cu dispozițiile art. 478 alin. (3) C. proc. civ., "în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi", ceea ce în speță are semnificația faptului că nu se pot susține alte motive de nulitate absolută ale contractelor din litigiu, care nu au fost formulate în fața primei instanțe și nu au făcut obiectul dezbaterilor și analizei instanței.

Sub acest aspect, Înalta Curte observă că tribunalul a apreciat că reclamanta a invocat drept motiv de nulitate, depășirea limitelor mandatului acordat reprezentantului sau pentru semnarea contractului de ipotecă, context în care a analizat această susținere. S-a concluzionat că o eventuală depășire a limitelor împuternicirii date de mandant, împrejurare care nu s-a reținut în cauză, nu antrenează nulitatea absolută a actului, cu atât mai mult cu cât acesta a fost ratificat tacit. Pe de altă parte s-a reținut că motivele invocate în acțiune au vizat împrejurări ulterioare încheierii contractului de ipotecă și nu condiții de fond sau de forma a căror nerespectare să atragă nulitatea absolută.

Potrivit art. 478 alin. (1) C. proc. civ., limitele efectului devolutiv al apelului sunt determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță, prin apel nefiind admisibilă schimbarea cauzei cererii de chemare în judecată, astfel cum rezultă din alin. (3) al aceluiași articol.

Din această perspectivă, Înalta Curte notează că deșii pârâții E. și F., prin întâmpinarea depusă în apel au susținut conform dispozițiilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ., inadmisibilitatea invocării unor noi motive de nulitate prin hotărârea recurată este înlăturată această apărare - și nu critică, astfel cum eronat reține instanța de apel - fără a dezvolta în conformitate cu dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. și raționamentul în baza căruia s-a ajuns la această concluzie. În egală măsură, susținerea instanței de apel potrivit căreia - prin invocarea de către reclamantă a lipsei capacității de a contracta a președintelui A., în numele reclamantei, se înțelege că aceasta reclamă contractarea în lipsa condițiilor angajate, în lipsa acordului său, care nu a fost condiționat, iar condițiile nu au fost îndeplinite - evidențiază și confuzia pe care aceasta o face între lipsa capacității de a contracta sau a consimțământului reclamantei și depășirea limitelor mandatului acordat președintelui consiliului de administrație pentru încheierea actelor a căror nulitate s-a cerut a se constata.

În această privință trebuie reamintit că prima instanță a analizat cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor de nulitate derivate din depășirea limitelor mandatului președintelui consiliului de administrație al reclamantei reglementat prin dispozițiile Legii nr. 1/2005 și ale Legii nr. 31/1990, iar prin decizia recurată instanța de apel încălcând dispozițiile art. 478 alin. (1) și (3) C. proc. civ. a extins analiza și asupra unor aspecte care nu au făcut obiectul judecății tribunalului.

Totodată, se impune precizarea că, deși motivul de nelegalitate invocat recurenții-pârâți E. și F. a vizat faptul că în apel s-au invocat pretenții noi constând în invocarea altor motive de nulitate, în realitate, prin criticile invocate apelanta-reclamantă A. a schimbat fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată, respectiv cauza acesteia.

Această constatare nu este însă de natură a determina o altă concluzie decât aceea a încălcării dispozițiilor legale anterior menționate a căror încălcare atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

În consecință, recursurile vor fi admise și în conformitate cu dispozițiile art. 497 C. proc. civ. va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, nefiind justificată solicitarea recurenților-pârâți E. și F. pentru trimiterea cauzei spre rejudecare altei instanțe de același grad, iar față de soluția preconizată, analizarea motivului de nelegalitate invocat de recurenții-pârâți B. și R., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. nu se mai impune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâtele B. S.A. și B. S.A. - Sucursala Sibiu și de pârâții E. și F. împotriva deciziei civile nr. 504 din 5 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 aprilie 2018.