ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 333/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data 14 octombrie 2016, pe rolul Tribunalului Cluj, secția Civilă sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., G. și H. ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din data de 11.07.2011 de către Notarul Public I. ca fiind lipsit de cauză și nulitatea contractului de vânzare cumpărare subsecvent autentificat sub nr. x din data de 10.12.2014 de notarul public I., respectiv contractul de vânzare subsecvent autentificat sub nr. x din data de 15.12.2015 de către Notarul Public J. în principal în temeiul principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, în subsidiar pentru preț fictiv și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x clin data de 10.08.2016 de către Notar Public K. în temeiul principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis,

- să se dispună repunerea în situația anterioară încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. x/11.07.2011 a cărei nulitate absolută se solicită a se constata prin prezenta acțiune în temeiul principiului restitutio in integrum și prin urmare, să se dispună restituirea imobilului situat pe str. x în patrimoniul reclamantei și înscrierea acestuia în cartea funciară pe numele acesteia, cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate prevederile art. 948 și urm. vechiul C. civ., art. 1665 Noul C. civ., art. 194 și urm. C. proc. civ.

Prin cererea formulată la data de 29 noiembrie 2016, pârâtele F. și G. au chemat în garanție pe pârâții B., C., D. și E. solicitând ca, în măsura în care se va dispune anularea contractelor de vânzare autentificate sub nr. x/10.12.2014 și y/15.12.2015, conform solicitărilor reclamantei A., să se dispună admiterea în principiu a prezentei cereri și, subsecvent, obligarea pârâților B. și C., în solidar, la restituirea în favoarea pârâtelor F. și G. a sumei de 10.000 euro, reprezentând preț încasat de aceștia în baza contractului de vânzare autentificat sub nr. x/10.12.2014, precum și obligarea pârâților D. și E., în solidar, la restituirea în favoarea pârâtelor F. și G. a sumei de 85.000 euro reprezentând prețul încasat de aceștia în baza contractului de vânzare autentificat sub nr. x/15.12.2015, iar în temeiul art. 453 din C. proc. civ., obligarea chemaților în garanție la plata cheltuielilor de judecată.

Prin modificarea de acțiune depusă la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 22 iunie 2017, reclamanta A. a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu și cu L. SA și a solicitat:

- CF nr. x-C1-U1 Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x - ap. nr. 1;

- CF nr. x-C1-U2 Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x - ap. nr. 2;

- CF nr. x-C1-U3 Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x - ap. nr. 3;

- CF nr. x-C1-U4 Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x - ap. nr. 4;

- CF nr. x Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x - teren în suprafață de 497 mp;

- CF nr. x Cluj, nr. ser. Al, nr. cad. x - teren în suprafață de 494 mp

- CF nr. x-Cl-UI Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x - ap. nr. 1;

- CF nr. x-C1-U2 Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x - ap. nr. 2;

- CF nr. x-C1-U3 Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x - ap. nr. 3;

- CF nr. x-CI-U4 Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x -CI-U4 - ap. nr. 4;

- CF nr. x Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x - teren în suprafață de 497 mp

- CF nr. x-C1-U1 Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x - ap. nr. 1;

- CF nr. x-C1-U2 Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x - ap. nr. 2;

- CF nr. x-C1-U3 Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x - ap. nr. 3

- CF nr. x-C1-U4 Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x - ap. nr. 4; - CF nr. x Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x-teren în suprafață de 497 mp

- CF nr. x-C1-U1 Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x - ap. nr. 1;

- CF nr. x-C1-U2 Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x - ap. nr. 2;

- CF nr. x-C1-U4 Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x - ap. nr. 4

- CF nr. x-C1-U1 Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x - ap. nr. 1;

- CF nr. x-C1-U2 Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x - ap. nr. 2;

- CF nr. x-C1-U4 Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x - ap. nr. 4

A. radierea din CF nr. x-C1-U1 Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x:

a) a dreptului de proprietate al pârâtului H. - de sub B14;

b) a interdicțiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, restructurare și demolare înscrise în favoarea L. SA de sub B15;

c) a notării faptului că imobilul de sub A+1 constituie masa patrimonială afectată exercitării activității Biroului Executorului H. de sub B16;

d) a dreptului de proprietate al pârâtei G. - de sub B12 și B10

e) a dreptului de proprietate al pârâților D. și E. - de sub B4;

f) a dreptului de proprietate al pârâților B. și C. - de sub B5;

g) a dreptului de uzufruct viager a pârâtei F. - de sub C3 și C5;

h) a dreptului de ipotecă, valoare 1450000 RON și celelalte obligații aferente creditului înscris, în temeiul contractului autentificat cu nr. x/10.08.2016 de BNP K., în favoarea L. SA - de sub C8, cu consecința înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei A. liber de sarcini;

B. radierea din CF nr. x-C1-U2 Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x:

a) a dreptului de proprietate al pârâtului H. - de sub B13;

b) a interdicțiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, restructurare și demolare înscrise în favoarea L. SA de sub B14;

c) a notării faptului că imobilul de sub A+1 constituie masa patrimonială afectată exercitării activității Biroului Executorului H. de sub B15;

d) a dreptului de proprietate al pârâtei G. - de sub B12 și B11;

e) a dreptului de proprietate al pârâților D. și E. - de sub B4;

f) a dreptului de proprietate al pârâților B. și C. - de sub B5;

g) a dreptului de uzufruct viager a pârâtei F. - de sub C3 și C5;

h) a dreptului de ipotecă, valoare 1450000 RON și celelalte obligații aferente creditului înscris, în temeiul contractului autentificat cu nr. x/10.08.2016 de BNP K., în favoarea L. SA - de sub C9, cu consecința înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei A., liber de sarcini.

C. radierea din CF nr. x-C1-U3 Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x:

a) a dreptului de proprietate al pârâtei G. - de sub B12 și B11;

b) a dreptului de proprietate al pârâților D. și E. - de sub B4;

c) a dreptului de proprietate al pârâților B. și C. - de sub B5;

d) a dreptului de uzufruct viager a pârâtei F. - de sub C3 și C5 cu consecința, înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei A. liber de sarcini.

D. radierea din CF nr. x-C1-U4 Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x:

a) a dreptului de proprietate al pârâtului H. - de sub B13;

b) a interdicțiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, restructurare și demolare înscrise în favoarea L. SA de sub B14;

c) a notării faptului că imobilul de sub A+l constituie masa patrimonială afectată exercitării activității Biroului Executorului H. de sub B15;

d) a dreptului de proprietate al pârâtei G. - de sub B10 și B12;

e) a dreptului de proprietate al pârâților D. și E. - de sub B4;

f) a dreptului de proprietate al pârâților B. și C. - de sub B5;

g) a dreptului de uzufruct viager a pârâtei F. - de sub C3 și C5;

h) a dreptului de ipotecă, valoare 1450000 RON și celelalte obligații aferente creditului înscris, în temeiul contractului autentificat cu nr. x/10.08.2016 de BNP K., în favoarea L. SA - de sub C9, cu consecința înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei A. liber de sarcini.

E. radierea din CF nr. x Cluj, nr. crt. Al, nr. cad. x:

a) a dreptului de proprietate al pârâtei G. - de sub B9, B11, B12, B13, B14, B15, B16 și B17;

b) a dreptului de proprietate al pârâților D. și E. - de sub B4;

c) a dreptului de proprietate al pârâților B. și C. - de sub B5;

d) a dreptului de uzufruct viager a pârâtei F. - de sub C3, C4, C5, C6, C8, C10, C12 și C14 cu consecința înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei A. liber de sarcini.

La termenul de judecată din 25 ianuarie 2018, instanța a admis excepția nelegalei timbrări a petitelor 5 și 6 din cererea de chemare în judecată modificată, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei raportat la motivul de nulitate și anume preț fictiv, ca rămasă fără obiect față de modificarea de acțiune: a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, raportat la aspectul că pentru toate contractele se susține lipsa cauzei pentru lipsa contraprestației; a admis în principiu cererea de chemare în garanție a pârâților B. și soția C. și D. și soția E., a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu privire la contractele de ipotecă și de credit ca rămasă fără obiect: a unit cu fondul excepția prescripției acțiunii de rectificarea a CF și a respins ca rămase fără obiect invocarea decăderii și a tardivității; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei L. SA.

Hotărârea pronunțată în primă instanță:

Prin Sentința civilă nr. 231/10.05.2018 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosar nr. x/2016 s-au anulat ca netimbrate petitele din acțiunea modificată având ca obiect anularea contractului de ipotecă încheiat între pârâții L. SA și H. autentificat sub nr. x/10.08.2016 de BNP K. din Cluj-Napoca și anularea clauzei din contractul de credit nr. x/10.08.2016 încheiat între pârâta L. SA, BEJ H. și pârâtul H., având ca obiect interdicția de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, restructurare și demolare a apartamentelor nr. x, 2, 4 situate în Cluj-Napoca str. x nr. 1 (fostă str. x - 41) și teren aferent înscrise în CF, astfel: CF nr. x - C1 - U1 Cluj nr. crt. A1, nr. cad x - C1 - U1 - apt - nr. 1; CF nr. x - C1 - U2 Cluj, nr. crt. A1, nr. cad x - C1 - U2 - apt - nr. 2; CF nr. x - C1 - U4 Cluj, nr. crt. A1, nr. cad. x - C1 - U4 - apt. 4.

S-a respins cererea de chemare în judecată modificată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta L. SA, în privința celorlalte petite, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, s-a respins excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune având ca obiect rectificarea de carte funciară, s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată modificată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., G. și H. și în consecință: constată nulitatea absolută a următoarelor contracte:

- contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.07.2011 de către Biroul Notarilor Public Asociați "S."

- contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.12.2014 de Societatea Profesională Notarială "S."

- contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15.12.2015 de Societatea Profesională Notarială "S."

- contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.08.2016 de Biroul Individual Notarial K..

S-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/11.07.2011, nr. y/10.12.2014, nr. z/15.12.2015, nr. w/10.08.2016, în sensul că s-a dispus rectificarea CF nr. x Cluj nr. crt. A1, nr. cad. x, CF nr. x - C1 - U1 Cluj nr. crt. A1 nr. cad. x - C1 - U1, CF nr. x - C1 - U2 Cluj nr. crt. A1 nr. cad. x - C1 - U2, CF nr. x - C1 - U3 Cluj nr. crt. A1, nr. cad. x - C1 - U3 și CF nr. x - C1 - U4 Cluj nr. crt. A1, nr. cad. x - C1 - U4 și s-a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâților B., C., D., E., F., G. și H., a dreptului de uzufruct viager al pârâtei F., radierea notării faptului că imobilul de sub A+1 constituie masa patrimonială afectată exercitării activității BEJ H. de sub B16 și dispune reînscrierea în cărțile funciare enumerate a dreptului de proprietate al reclamantei A..

S-a respins cererea reclamantei având ca obiect radierea interdicțiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, restructurare și demolare înscrise în favoarea pârâtei L. SA și a dreptului de ipotecă în valoare de 1.450.000 Ron și celelalte obligații aferente creditului înscris în temeiul contractului de ipotecă autentificat sub nr. x/10.08.2016 de BNP K. în favoarea pârâtei L. SA de sub C9, ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de chemare în garanție a pârâților B., C., D. și E. formulată de pârâtele F., G., ca neîntemeiată.

Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei L. SA suma de 9.417,49 RON cheltuieli de judecată.

Pârâții F., G. și H. au fost obligați să plătească reclamantei suma de 22.068 RON cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată în apel:

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât pârâtul H., cât și pârâtele F. și G..

Prin Decizia nr. 104A din 15 mai 2019, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate împotriva Sentinței civile nr. 231/10.05.2018 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosar nr. x/2016.

În motivarea apelului, instanța a reținut, în ceea ce privește primul contract de vânzare-cumpărare, cel autentificat sub nr. x/11.07.2011, de BNP I., că, fiind încheiat sub imperiul vechiul C. civ., sunt incidente prevederile art. 948 și art. 966 din vechiul C. civ. conform cu care lipsa cauzei atrage sancțiunea nulității absolute a contractului. Or s-a dovedit în cauză că reclamanta A. nu a încasat prețul vânzării, banii proveniți din creditul contractat de pârâții M. și N., și garantat cu acest imobil, fiind virați direct în contul fiului reclamantei, O.. De altfel, prin apelul promovat de pârâtele-apelante F. și G. nu s-a contestat în niciun fel această stare de fapt, care a fost reținută de altfel încă de la prima instanță.

Din starea de fapt reținută în cauză pe baza ansamblului probațiunii administrate în fața instanței de fond instanța de apel a remarcat că, cel puțin pârâtele F. și G. nu puteau să fie de bună-credință, în condițiile în care, pe de o parte, cunoșteau foarte bine întreaga conjunctură care a determinat încheierea contractului de vânzare-cumpărare x/11.07.2011 - respectiv luarea de către pretinșii cumpărători a unor credite, garantate cu imobilul litigios, în scopul creditării societății P. SRL, al cărei unic asociat și administrator a fost F., calitate cesionată ulterior de către aceasta în favoarea pârâtei G., prin Decizia nr. 1/12.03.2016, această pârâtă devenind astfel unicul asociat P. SRL, elocventă în acest sens fiind poziția pârâților M. și N., care, prin răspunsurile la interogatoriile ce le-au fost luate, au confirmat toate susținerile reclamantei, în sensul că vânzarea dintre reclamantă și aceștia a fost una fictivă, precum și în condițiile în care, pe de altă parte, aceste pârâte apelante nu au fost dobânditori cu titlu oneros.

Instanța de apel a constat că cele două pârâte-apelante sunt în mod cert subdobânditoare de rea-credință și că nu poate fi primită susținerea lor în sensul că ar fi subdobânditoare cu titlu oneros, în condițiile în care așa-zișii vânzători de la care acestea au cumpărat imobilul, pârâții M. și N., au susținut în mod constant și vehement că nu au primit de la cele două pârâte nicio sumă de bani cu titlu de preț.

Susținerile apelantelor că plata prețului este dovedită cu contractele autentificate sub nr. x/10.12.2014 și nr. y/15.12.2015, care fac dovada deplină și absolută a faptului că cele două pârâte apelante ar fi dobânditoare cu titlu oneros, nu au fost primite în condițiile în care, pe de o parte, prin apelul formulat, pârâtele apelante nu au contestat în nici un fel că nu s-a achitat nici un preț al vânzării și nu au produs nicio dovadă în sensul că plata prețului din contractele de vânzare-cumpărare nr. x/10.12.2014 și nr. y/15.12.2015 s-ar fi făcut în maniera descrisă în contracte, iar pretinșii vânzători au susținut constant că nu au primit niciun preț.

Și în privința contractului încheiat de apelantul H., autentificat sub nr. x/10.08.2016, operează pe deplin principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, coroborat cu principiul quod nullum est, nullum producit effectum, fiind mai mult decât evident că pârâtele apelante F. și G., neavând niciodată în patrimoniul lor dreptul de proprietate asupra acestui imobil, drept de proprietate care niciodată nu le-a fost în mod valabil și legal transmis, nu puteau să transmită mai departe lui H. un drept de proprietate pe care nu-l aveau și nu l-au avut niciodată.

Dat fiind că contractele nr. x/10.12.2014, nr. y/15.12.2015 și nr. 698/10.08.2016 au fost încheiate după intrarea în vigoare a Noului C. civ., independent de ce dispune Noul C. civ. în materie de nulitate, esențial a fost considerat faptul că aceste contracte sunt desființate în virtutea efectelor pe care le produce nulitatea absolută a contractului autentificat sub nr. x/11.07.2011, în virtutea principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, coroborat cu principiul quod nullum est, nullum producit effectum, iar nu din cauză că aceste trei contracte ar fi fost, la momentul încheierii lor, afectate de vreo cauză de nulitate relativă sau absolută, în condițiile prescrise de art. 1235, art. 1236, art. 1238 Noul C. civ.

Cererile de recurs:

Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs pârâtul H. și pârâtele F. și G., criticând soluția pentru nelegalitate.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 11 iulie 2019 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 6.

În cuprinsul cererii de recurs se arată că, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare cu încheierea de autentificare sub nr. x/10.08.2016 (cap. III punct 3.5), actul notarial dedus judecății a fost încheiat de titularul Biroului Executorului Judecătoresc, ca PFA, și constituie actul persoanei juridice, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 44/2008.

Imobilele au fost cumpărate și înscrise în cartea funciară, de către titularul PFA, ca patrimoniu de afectațiune, începând cu data de 10.08.2016, fiind un cumpărător de bună credință. Masa patrimonială, afectată exercitării activității biroului executorului judecătoresc, are un titular unic, așa cum este prevăzut în art. 33 alin. (1) noul C. civ. potrivit căruia "Constituirea masei patrimoniale afectate exercitării în mod individual a unei profesii autorizate se stabilește prin actul încheiat de titular, cu respectarea condițiilor de formă și de publicitate, prevăzute de lege". Biroul Executorului Judecătoresc nu are personalitate juridică, fiind reprezentat prin titularul biroului, ca persoana fizică.

Constituirea patrimoniului de afectațiune se realizează prin simplul act unilateral al persoanei fizice, reprezentant al persoanei fizice autorizate. Potrivit C. civ., pot exista persoane juridice fără personalitate juridică, precum este cazul Biroului Executorului Judecătoresc H., înființat prin ordinul de numire nr. 685/C al Ministrului Justiției din data de 04.04.2001, înregistrat în Registrul Special de Evidență al Executorilor Judecătorești al Curții de Apel Cluj sub nr. x/2001. Din contractul de ipotecă și din cel de credit, din registrul de bunuri aflate în patrimoniul de afectațiune al biroului executorului judecătoresc rezultă clar că bunurile cumpărate au fost destinate biroului de executori judecătorești și nu persoanei fizice independente, H..

În susținerea argumentelor invocate anterior, recurentul consideră relevante considerentele avute în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție în motivarea deciziei pronunțate în Decizia nr. 1/2016 pronunțată în soluționarea unei hotărâri prealabile potrivit cărora întreprinderea individuală nu este nici titulara unui patrimoniu propriu, afectat ființării sale ca entitate distinctă de întreprinzătorul titular, sub acest aspect, prevederile art. 26 din O.U.G nr. 44/2008 statuând expres că persoana răspunzătoare patrimonial este întreprinzătorul, persoană fizică titular, care poate răspunde cu patrimoniul de afectațiune "dacă acesta a fost constituit". O atare opțiune a legiuitorului se integrează, în mod coerent, în întreaga construcție normativă existentă în O.U.G nr. 44/2008, centrată pe ideea recunoașterii întreprinzătorului ca unic subiect de drept implicat în raporturile juridice pe care le disciplinează.

Prin urmare, întreprinderea individuală nu este implicată ca subiect de drept în raporturile juridice reglementate de O.U.G nr. 44/2008, nu are calitatea de persoană juridică în înțelesul normelor C. civ. și nu poate fi, în sine, nici destinatar al actelor normative civile ori al dispozițiilor legislației penale. În acest context normativ, s-a răspuns întrebării preliminare în sensul că întreprinderea individuală constituie o formă de activitate economică organizată în condițiile legii de persoana fizică titulară, iar nu o entitate de sine stătătoare, capabilă a dobândi drepturi și obligații proprii în condițiile prevăzute de art. 188 din C. civ. și, nefiind o persoană juridică, acest tip de întreprindere nu poate răspunde penal în condițiile prevăzute de art. 135 din C. pen.

Potrivit art. 31 alin. (3) din C. civ., patrimoniul de afectațiune este acea masă patrimonială constituită în scopul desfășurării în mod individual a unei profesii autorizate. Prin urmare, numai o persoană fizică poate dispune de o atare masă patrimonială de afectațiune, constituită exclusiv în scopul exercitării profesiei pentru care s-a emis o autorizație. Însă, condiția pentru constituirea acestei mase patrimoniale o reprezintă calitatea de profesionist, al unei profesii autorizate. Prin noțiunea de profesionist, definită ca principiu la art. 3 din C. civ., se înțelege persoana care exploatează o întreprindere, respectiv, o persoană fizică autorizată să desfășoare activitate economică sau profesională, după cum se precizează la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 de aplicare a noului C. civ.

Au arătat recurentele că, în mod greșit, instanța de apel a reținut că nu au contestat starea de fapt reținută de prima instanță cu privire la circumstanțele de fapt ale cauzei subsumate cererii principale.

Din simpla lecturare a cererii de apel pe care au formulat-o, se poate observa că, încă din primele rânduri, au arătat că teza susținută de către reclamantă este falsă, raportat la actele depuse la dosar. Mai mult, Q., dispunea de multiple proprietăți și, chiar și în cazul în care ipoteza susținută de către A. era reală (în sensul că societatea P. SRL avea nevoie de lichidități), putea proceda la creditarea societății.

Teza instanței de apel potrivit căreia, din moment ce părțile nu au avut reprezentarea plății unor contraprestații, în mod automat contractul este lipsit de cauză și deci nul absolut, este eronată întrucât trebuie delimitate noțiunile de cauză ilicită, cauză falsă și lipsă a cauzei, iar, pe de altă parte, trebuie analizată lipsa cauzei din prisma scopului său mediat, respectiv a scopului său imediat.

Noțiunea de lipsă a cauzei se explică prin distingerea între scopul mediat și imediat al acesteia. Că există posibilitatea ca obiectul contractului să nu existe în realitate și să intervină în mod simultan o discuție asupra lipsei cauzei, este adevărat, însă nu aceasta este ipoteza dată, astfel cum s-a argumentat inclusiv prin cererea de apel, însă de care instanța de apel a înțeles să facă abstracție.

Mai precis, distincția apare dacă contraprestația lipsește în mod obiectiv. În situația descrisă de instanța de apel, aceasta există în materialitatea ei, existând atât bunul, cât și transferul sumelor de bani, însă părțile ar fi înțeles să dea un alt sens operațiunii juridice încheiate, prin urmare, în niciun caz nu se poate discuta despre o eventuală lipsă a cauzei, cel mult s-ar putea discuta despre o simulație, care este o operațiune juridică permisă de lege.

Cu alte cuvinte, chiar în situația în care constatările instanței de apel ar fi corecte, ar rezulta că, în realitate, cauza tuturor contractelor de vânzare încheiate a fost aceea de a crea aparența unei alte stări juridice decât cea reală.

În această ipoteză, cauza contractelor nici măcar nu trebuie căutată în contractele translative de proprietate, câtă vreme rolul acestora este doar acela de a deghiza o altă realitate juridică, iar, din această perspectivă, actul zis secret, adică înțelegerea părților are o cauză, atât în ceea ce privește componența scopului imediat, acesta fiind deghizarea unei stări juridice într-o alta, iar, în ce privește scopul mediat, acesta este acela de a obține un împrumut.

Eronată este și constatarea instanței de apel a faptului că nu s-a achitat un preț către vânzătoarea inițială, câtă vreme rezultă din documentele anexate că prețul a fost achitat și proprietatea a fost transferată.

Un aspect care nu poate fi neglijat este și împrejurarea conform căreia familiile M. și N. au tranzacționat asupra unei părți din imobil, mai precis prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/10.12.2014 aceștia au înstrăinat societății R. SRL o parte din imobil. În aceste condiții, este dincolo de orice dubiu că aceștia erau proprietarii imobilului achiziționat de la A., însă, instanța de apel a făcut abstracție și de la această împrejurare.

În mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, referitor la contractele de vânzare-cumpărare nr. x/10.12.2014 și nr. y/15.12.2015, considerând că se impune desființarea acestora având în vedere faptul că "cele două apelante sunt în mod cert subdobânditoare de rea-credință" și nu am fost "dobânditori cu titlu oneros". Aceste constatări ale instanței de apel sunt contrazise de înscrisurile care se regăsesc la dosarul cauzei.

Chiar dacă s-ar accepta teza potrivit căreia primul contract ar fi nul, devin incidente normele din materie de carte funciară, care blochează aplicabilitatea principiului resoluto iure dantis, resolvitur jus accipientis, câtă vreme recurentele au fost de bună-credință la momentul înscrierii dreptului lor în cartea funciară. În susținerea celor precizate mai sus vin afirmațiile intimatei din cadrul modificării de acțiune la care am făcut și anterior referire, cu privire la faptul că un alt contract de vânzare-cumpărare, încheiat între familia M. și N. și societatea R. SRL, contract a cărui desființare nu a fost solicitată.

În situația în care se admite că starea de fapt reală este cea reținută de instanța de apel (și cea de fond), potrivit căreia ar fi existat o înțelegere complexă între părți, nu există o lipsă a cauzei câtă vreme așa-zisa înțelegere secretă a părților presupune încheierea unor serii de acte publice pentru a deghiza actul secret, printre care și aceste două contracte de vânzare-cumpărare. Or, cauza trebuie căutată într-un eventual act secret.

În condițiile în care inclusiv în cele două contracte încheiate de către părți s-a consemnat că prețul a fost achitat, în mod greșit instanța de apel a respins și cererea de chemare în garanție considerând că nu s-a făcut dovada achitării prețului către N. și M..

Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, iar, prin încheierea din 12 decembrie 2019, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de pârâții H., F. și G. împotriva Deciziei nr. 104 A din 15 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, și a stabilit termen de judecată la data de 06 februarie 2020.

Apărările formulate în cauză

Intimata A. a formulat întâmpinare, solicitând atât respingerea recursului declarat de F. și G., cât și a recursului declarat de H..

Cu privire la recursul declarat de F. și G. s-a arătat că a intrat sub putere de lucru judecat soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale active și a excepției prescripției, de vreme ce, în recursul formulat, recurentele Q. și G. nu au indicat niciun motiv de nelegalitate a soluției prin care s-a menținut hotărârea instanței de fond de respingere a celor două excepții. Totodată, în temeiul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., au dobândit autoritate de lucru judecat și considerentele ce au stat la baza pronunțării soluțiilor celor două excepții.

Ideea că ar fi trebuit introdusă o acțiune în simulație și nu o acțiune în anulare nu poate fi primită deoarece acțiunea în simulație nu poate fi confundată cu acțiunea în nulitate. Simulația, prin ea însăși, este în principiu valabilă, sancțiunea acesteia nefiind nulitatea, ci inopozabilitatea actului secret față de terți. Pe de altă parte, actul public lipsit de cauză este nul. Or, pentru ca instanța să se poată pronunța asupra nulității unui act, este necesar a fi investită cu o cerere în anulare, nu cu o acțiune în constatarea simulației.

Părțile contractante nu au avut niciodată reprezentarea vreunui transfer de proprietate asupra imobilelor vândute, respectiv a încasării vreunui preț, sens în care actele atacate, ca acte publice, sunt lipsite de cauză întrucât încalcă dispozițiile art. 966 din vechiul C. civ., respectiv art. 1236 din noul C. civ., fapt ce atrage sancțiunea nulității lor.

Chestiunea litigioasă a lipsei bunei credite a recurentului H. a dobândit autoritate de lucru judecat, astfel că nu ne aflăm în fața vreunei excepții de la aplicarea principiului resoluto iure dantis, nefiind într-o situație în care părțile să fi fost de bună credință.

În întâmpinarea depusă de intimata-reclamantă A. la recursul declarat de H., care vizează exclusiv invocarea excepției lipsei calității sale procesual pasive, s-a arătat că aceasta a fost respinsă de către instanța de apel cu motivarea că în cartea funciară este înscris ca proprietar H., iar nu Biroul Executorului Judecătoresc H., astfel că, sub acest aspect, instanța s-a pronunțat cu autoritate de lucru judecat, argumentele pe care se sprijină excepția lipsei calității procesuale pasive a lui H. în recurs fiind altele decât cele aduse în apel. Chiar și în condițiile în care instanța de recurs va analiza excepția lipsei calității procesuale pasive a lui H., ca persoană fizică, și în raport de noile argumente, intimata/reclamantă arată că acestea sunt nefondate întrucât O.U.G. nr. 44/2008 nu este aplicabilă în cazul profesiilor liberale, precum este cea a executorilor judecătorești, deci nu se aplică nici patrimoniilor de afectațiune ale acestora. În contractul de vânzare-cumpărare este menționat, în calitate de cumpărător H., ca persoană fizică, identificat cu CNP și prin date de stare civilă, iar nu BEJ H., iar împrejurarea că s-a solicitat notarea în cartea funciară a constituirii patrimoniului de afectațiune cu privire la acest imobil, nu transferă dreptul de proprietate asupra imobilului în patrimoniul BEJ, întrucât, potrivit art. 885 alin. (1) și art. 902 din C. civ., dreptul de proprietate este înscris pe numele persoanei fizice, efectul înscrierii în cartea funciară fiind doar realizarea opozabilității față de terți, iar nu constituirea dreptului de proprietate.

Prin răspunsul la întâmpinare, pârâtul H. arată că excepția autorității de lucru judecat invocată de intimată prin întâmpinare este neîntemeiată, profesia de executor judecătoresc fiind reglementată în domeniul profesiilor liberale din România, fiind important să fie remarcată și distincția dintre profesiile independente, profesiile liberale și cele reglementate, de drept comun, prin Legea nr. 200 din 25 mai 3004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România.

Condiția de bază a profesiei reglementate este existența unui titlu profesional remis fie de o autoritate publică, fie de o organizație profesională, astfel de activități putând fi exercitate atât independent, cât și ca salariat. În accepțiunea Legii nr. 200/2004, o profesie reglementată poate fi exercitată atât independent, cât și ca salariat, criteriul de distincție este prevederea prin lege specială a profesiei respective, ceea ce, sub aspect fiscal, nu are aceeași relevanță. Tocmai de aceea, legea fiscală nu folosește noțiunea de profesie reglementată și nici nu face trimitere la această lege. În opinia recurentului H., O.U.G. nr. 44/2008 este aplicabilă executorilor judecătorești, inclusiv

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recurentul își motivează recursul plecând de la premisa că Biroul executorului judecătoresc este persoană fizică autorizată, iar regimul său juridic este reglementat de O.U.G. nr. 44/2008, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1/2016 pronunțată într-o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Analizând aceste aspecte, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, astfel cum corect a menționat și intimata-reclamantă în întâmpinare, că profesia de executor judecătoresc este liberală și independentă, potrivit art. 12 din Statutul din 2010 al Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc, aprobat prin H.G. nr. 19/2010, motiv pentru care Biroul Executorului Judecătoresc H. nu este persoană fizică autorizată, astfel cum susține recurentul.

În art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 44/2008 se menționează expres că această ordonanță de urgență nu se aplică profesiilor liberale.

De vreme ce profesia de executor judecătoresc este calificată ca profesie liberală, iar aceasta este exclusă în mod expres din domeniul de aplicare al O.U.G. nr. 44/2008, vor fi apreciate ca nefondate toate argumentele din recurs referitoare la incidența în prezenta cauză a O.U.G. nr. 44/2008.

Nu pot fi primite nici apărările aduse de recurent, în răspunsul la întâmpinare, referitoare la distincția dintre profesiile independente, liberale și cele reglementate prin Legea nr. 200/2004, distincție în raport de care profesia de executor judecătoresc ar intra sub incidența O.U.G. nr. 44/2008, cu toate consecințele pe care aceasta le are asupra patrimoniului de afectațiune, întrucât o atare diferențiere nu modifică în nici un mod calificarea profesiei de executor judecătoresc ca profesie liberală și nici nu readuce profesia de executor judecătoresc, printr-un text legal expres, derogator de la art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 44/2008, în domeniul de aplicare al O.U.G. nr. 44/2008.

Calitatea procesuală a pârâtului H. a fost analizată de instanța de apel care a apreciat că acesta are calitate procesual pasivă în cauză întrucât în cartea funciară este intabulat H., ca persoană fizică, iar nu BEJ H..

Raționamentul instanței de apel este corect, calitatea procesuală rezultând din identitatea dintre părți și subiectele raportului litigios dedus judecății. Cum în contractul de vânzare-cumpărare este menționat, în calitate de cumpărător, H., ca persoană fizică, identificat cu CNP și prin date de stare civilă, iar nu BEJ H., este pe deplin dovedită calitatea procesuală pasivă a lui H., ca parte în contractul a cărui nulitate se solicită, iar împrejurarea că s-a cerut notarea în cartea funciară a constituirii patrimoniului de afectațiune cu privire la acest imobil în favoarea BEJ H. nu transferă dreptul de proprietate asupra imobilului în patrimoniul BEJ H. de vreme ce înscrierea în cartea funciară nu își produce încă efectul constitutiv de drepturi, menționat în art. 885 alin. (1) C. civ., efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară fiind amânat până la finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, astfel cum rezultă neechivoc din art. 56 al Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului C. civ. (Legea nr. 287/2009).

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă A. a arătat că, sub aspectul calității procesuale pasive, instanța s-a pronunțat cu autoritate de lucru judecat, iar argumentele pe care se sprijină excepția lipsei calității procesuale pasive a lui H. în recurs sunt altele decât cele aduse în apel.

Verificând această susținere, Înalta Curte constată că este nefondată, întrucât recurentul nu aduce noi argumente în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a persoanei fizice H., de vreme ce chiar prin cererea de apel pe care H. a formulat-o, acesta a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece imobilul este afectat masei patrimoniale a Biroului Executorului Judecătoresc H., care nu a fost parte în acest dosar. Totodată, prin întâmpinările depuse în faza procesuală a apelului, asupra acestei excepții părțile adverse au formulat puncte de vedere, ceea ce duce la concluzia că aspectele invocate în recurs nu au caracter de noutate.

În concluziile orale expuse în susținerea recursului său, recurentul H. a susținut că buna sa credință, în calitate de cumpărător, reiese din contractul de garanție imobiliară și din contractul de credit realizate de către persoana fizică individuală H..

Înalta Curte observă că aceste concluzii excedează motivelor de recurs invocate în termenul legal de H., astfel că aspectul referitor la lipsa bunei credințe a acestui recurent, reținută de ambele instanțe de fond, a intrat sub putere de lucru judecat, în absența contestării sale prin motivele de recurs cu care instanța a fost legal învestită.

Nici susținerea, din concluziile orale, ale aceluiași recurent, referitoare la nedovedirea de către reclamantă a calității și interesului în formularea prezentei acțiuni, nu poate fi analizată în cadrul prezentului recurs întrucât soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale active, precum și considerentele ce au stat la baza pronunțării soluției asupra acestei excepții, au intrat sub puterea lucrului judecat de vreme ce, în recursurile formulate, recurentele Q. și G. sau recurentul H. nu au indicat niciun motiv de nelegalitate a soluției date în apel, prin care s-a menținut hotărârea instanței de fond, de respingere a acestei excepții, astfel încât orice argumentare peste termenul legal a recursului nu va putea fi avută în vedere, incidentă fiind sancțiunea prevăzută de art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurentele susțin că este eronată teza instanței de apel potrivit căreia, din moment ce părțile nu au avut reprezentarea plății unor contraprestații, în mod automat contractul este lipsit de cauză și deci nul absolut, deoarece distincția între scopul mediat și cel imediat apare dacă contraprestația lipsește în mod obiectiv or, în situația descrisă de instanța de apel, aceasta există în materialitatea ei, existând atât bunul, cât și transferul sumelor de bani, însă părțile au înțeles să dea un alt sens operațiunii juridice încheiate, prin urmare, în niciun caz nu se poate discuta despre o eventuală lipsă a cauzei, cel mult s-ar putea discuta despre o simulație, care este o operațiune juridică permisă de lege.

Recurentele apreciază că, în această ipoteză, cauza contractelor nici măcar nu trebuie căutată în contractele translative de proprietate, câtă vreme rolul acestora este doar acela de a deghiza o altă realitate juridică, iar, din această perspectivă, actul zis secret are o cauză atât în ceea ce privește componența scopului imediat, acesta fiind deghizarea unei stări juridice într-o alta, iar, în ce privește scopul mediat, acesta este acela de a obține un împrumut. Astfel, cauza ar trebui căutată într-un eventual act secret.

În alte cuvinte, recurentele susțin că ne aflăm în prezența unei simulații, în care cauza nu trebuie căutată în actul public, respectiv în contractul de vânzare-cumpărare, ci în cel secret, adică în contractul de împrumut.

Înalta Curte apreciază aceste critici ca nefondate întrucât analiza cauzei, ca și condiție esențială de validitate ce se cere a fi îndeplinită la încheierea unui act juridic, se realizează în raport cu fiecare act juridic în parte, inclusiv în ipoteza simulației, ca operațiune juridică constând în exprimarea unui singur acord de voință prin două contracte care coexistă: un contract public, care nu reflectă voința reală a părților, și unul secret, singurul corespunzător voinței reale a acestora.

Fără a putea analiza dacă ne aflăm în ipoteza unei veritabile simulații, deoarece o atare analiză nu face obiectul judecății, Înalta Curte observă că, deși operațiunea juridică a simulației nu este ilicită, ea presupune ca atât actul public, cât și cel secret să fie valabil încheiate sub aspectul condițiilor de formă și de fond, condiții care urmează a fi analizate în raport de fiecare act în parte.

Astfel fiind, condițiile esențiale de validitate ce se cer a fi respectate la încheierea unui act juridic (capacitate, obiect, cauză și consimțământ) trebuie să fie analizate în raport de fiecare act juridic încheiat, chiar și în cazul particular al simulației, în care efectele actului public, aparent, sunt înlăturate sau modificate, total sau parțial, prin actul secret, care conține în sine acordul părților de a simula, neputându-se cerceta existența cauzei actului public prin raportare la cauza actului secret, astfel cum solicită recurentele.

Acordul părților de a simula ține de esența simulației și nu poate fi adus ca unic argument pentru a dovedi existența cauzei actului public. Altfel spus, existența cauzei contractului secret nu poate reprezenta un argument convingător în sprijinul dovedirii existenței cauzei contractului public întrucât cele două contracte au individualitate proprie.

Recurentele critică decizia pronunțată în apel și cu privire la împrejurarea că, în mod eronat, s-a reținut că nu s-ar fi achitat un preț către vânzătoarea inițială, întrucât, din documentele anexate, rezultă că prețul a fost achitat și proprietatea a fost transferată, iar familiile M. și N. au înstrăinat societății R. SRL o parte din imobil, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/10.12.2014, a cărui nulitate nu a fost cerută de către reclamantă, ceea ce, în opinia recurentelor, ar dovedi că este dincolo de orice dubiu că familiile M. și N. erau proprietarele imobilului achiziționat de la A., împrejurare pe care instanța de apel nu a avut-o în vedere.

Analizând aceste susțineri, Înalta Curte observă că instanța de apel a motivat, pe baza probelor enunțate în cuprinsul considerentelor, că pârâtele-apelante nu au produs nici o dovadă în sensul că plata prețului din contractele nr. x/10 12 2014 și nr. 4818/15 12 2015 s-ar fi făcut în maniera descrisă în aceste contracte de vânzare-cumpărare.

Întrucât plata prețului nu a fost realizată în fața notarului, pentru ca acesta să consfințească o realitate pe care notarul a constatat-o ex propriis sensibus, aceasta reprezintă o împrejurare de fapt care nu face dovada până la înscrierea în fals, potrivit art. 270 alin. (1) din noul C. proc. civ., ci naște, în temeiul art. 270 alin. (2) din noul C. proc. civ., o prezumție de adevăr care poate fi răsturnată prin proba contrară, probă care a fost realizată în cauză prin răspunsurile la interogatoriu și prin înscrisurile care dovedesc cine au fost persoanele care au rambursat sumele primite cu titlu de credit și închirierea continuă a imobilului de către P. SRL, societate care a și încasat chiria.

Efectuarea probei contrare, care dovedește neachitarea prețului vânzării, lasă fără relevanță împrejurarea că o altă parte a imobilului în litigiu a fost vândută de către familiile M. și N., iar, pentru această parte de imobil, reclamanta nu a fi solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare.

Constatându-se lipsa prestației din partea cumpărătorilor, prin neplata prețului, în mod corect instanța de apel a apreciat că cele două apelante nu au fost dobânditoare cu titlu oneros, deoarece nu au urmărit dobândirea în patrimoniu a unui bun, ci obținerea unui împrumut, prin aducerea bunului imobil ca gaj, și că au fost subdobânditoare de rea-credință.

Această calificare nu le permite recurentelor să se prevaleze cu succes de inaplicabilitatea principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, în considerarea faptului că ar fi fost de bună-credință la momentul înscrierii dreptului lor în cartea funciară, astfel cum pretind în motivarea recursului.

De vreme ce în faza procesuală a apelului a fost reanalizată lipsa cauzei contractului de vânzare-cumpărare, constatându-se, pe baza probelor administrate, că reclamanta nu a vândut imobilul și nu a încasat prețul vânzării, scopul încheierii contractului contractului de vânzare-cumpărare fiind acela de a ajuta la creditarea P. SRL, iar banii din credit au fost virați direct în contul acestei societăți, rămâne fără relevanță critica potrivit căreia instanța de apel ar fi reținut în mod greșit că nu s-a contestat starea de fapt reținută de prima instanță.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., ambele recursuri urmează a fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursul declarat de pârâtul H. și recursul declarat de pârâtele F. și G. împotriva Deciziei nr. 104A din 15 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2020.

GGC - GV