ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2464/2020

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, la data de 17 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, ca în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., să se constate:

- nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 încheiat între reclamant și pârâții E., având ca obiect imobilul situat în Cluj Napoca, strada x nr. 102, între părți nemaiexistând anterior nici un raport obligațional;

- să se dispună restabilirea situației anterioare prin radierea dreptului de proprietate și de folosință a pârâților E. înscris în CF;

- să se dispună reînscrierea dreptului de proprietate/dreptului de folosință asupra imobilelor - construcții și teren, în favoarea reclamantului cu titlu de moștenire.

În drept, s-au invocat prevederile art. 1179, 1225, 1246-1247, 1235-1238, 1239, 1650, 1660, 1665 C. civ., art. 270 C. proc. civ., art. 908 alin. (1) pct. 3 C. civ. raportat la art. 30 alin. (4) C. proc. civ., art. 329 C. proc. civ., art. 451-453 C. proc. civ.

Pârâții B. și C. au formulat întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca nefondată, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâții au arătat că între ei și reclamant s-a derulat litigiul înregistrat sub numărul x/2016 pe rolul Tribunalului Cluj, având ca obiect constatarea caracterului simulat al contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. x/10.02.2015 și constatarea nulității absolute sau a anulabilității contractului și restabilirea situației anterioare de carte funciară.

Prin sentința civilă nr. 413/2017 pronunțată de Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., s-a constatat caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2015, s-a dispus restabilirea situației anterioare de CF, s-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare.

Împotriva sentinței civile nr. 413/2017 și a încheierii civile din data de 01.03.2017, pronunțate de Tribunalul Cluj, au formulat apel pârâții B. și C., solicitând admiterea în parte a încheierii civile din 01.03.2017 prin care a fost admisă administrarea probei cu martori; cu privire la sentința civilă s-a solicitat în principal anularea, iar în subsidiar, schimbarea în întregime a sentinței civile cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.

Împotriva încheierii de ședință din data de 01 martie 2017 a formulat apel și pârâtul D..

La data de 09.11.2017 reclamantul A. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale și înlăturarea omisiunii, în sensul: indicării în minuta, dispozitivul și considerentele sentinței a cuantumului cheltuielilor de judecată la care au fost obligați, în solidar, pârâții a le achita reclamantului ca fiind suma de 19.545 RON, în loc de 10.900 RON; înlăturării omisiunii vădite din minuta și dispozitivul aceleași sentințe civile nr. 413/2017, în sensul de a indica numele adevăratului cocontractant și natura actului juridic secret, astfel încât dispoziția "constată caracterul simulat al Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 de BNP F. are următorul conținut:

"constată caracterul simulat al Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 de BNP F., încheiat între reclamantul A. și pârâtul B. căsătorit cu C., având ca obiect imobilul situat în mun. Cluj Napoca, str. x, compus din dreptul de folosință asupra terenului în cotă de 100/5498 parte, teren în suprafață totală de 5498 mp și construcțiile casă și grajd C1 edificate pe acest teren, situat în mun. Cluj Napoca, str. x, înscris în CF nr. x Cluj Napoca (CF vechi nr. x Someșeni), nr. top x, 417/2, 418/1, 418/2, 419/1, 419/2, 420/1, 420/2, 422/1, 422/2, în sensul că, pe de o parte, adevăratul co-contractant este pârâtul D., iar nu persoana interpusă, pârâtul B., iar pe de altă parte, natura juridică reală a acestuia act juridic este cea de contract de garanție imobiliară pentru împrumutul acordat reclamantului A. de către pârâtul D." conform solicitării deduse prin petit și considerentelor de la pag. 19 alin. (6).

Prin încheierea din data de 28.11.2017, Tribunalul Cluj a admis în parte cererea și a dispus îndreptarea erorii materiale cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, au fost respinse celelalte cereri.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel B. și C., respectiv pârâtul D..

Prin decizia civilă nr. 447 din 07.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2016 au fost admise apelurile formulate, a fost schimbată în parte încheierea de ședință din data de 01.03.2017 a Tribunalului Cluj, în sensul că a fost respinsă ca inadmisibilă proba testimonială pentru dovedirea caracterului simulat al contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 de Societatea Profesională Notarială - F., s-a schimbat în parte sentința civilă nr. 413/27.09.2017 a Tribunalului Cluj, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 28.11.2017 a Tribunalului Cluj în sensul că: s-au respins ca nefondate cererile de constatare a caracterului simulat al contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 de Societatea Profesională Notarială - F. și de restabilire a situației anterioare prin rectificarea înscrierii de sub B5.1, B5.2, respectiv C6.1 C6.2 din C.F. nr. x Cluj Napoca (C.F. vechi x Someșeni); s-a respins ca nefondată cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată; a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului B. suma de 4.499 RON cheltuieli de judecată; a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului D. suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată; s-au păstrat celelalte dispoziții ale încheierii de ședință din 1.03.2017 și ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii; a fost obligat reclamantul intimat să plătească pârâtului apelant B. cheltuieli de judecată din apel în sumă de 26.937,2 RON, s-a respins cererea pârâtului apelant D. de acordare a cheltuielilor de judecată din apel ca nefondată; s-a respins cererea reclamantului intimat de obligare a pârâților B. și C. la plata cheltuielilor de judecată din apel, ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 615/F/CC/29 august 2018, Curtea de Apel Cluj a admis cererea de strămutare și s-a dispus strămutarea dosarului de la Tribunalul Cluj la Tribunalul Maramureș.

Rejudecare fond - hotărârea pronunțată de Tribunalul Maramureș:

Prin sentința civilă nr. 1447 din 20 decembrie 2018, Tribunalul Maramureș, secția I civilă a admis în parte excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D..

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul D., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă cu privire la cererile prin care se solicită a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 de BNP F. și restabilirea situației anterioare prin rectificarea înscrierii de carte funciară în sensul radierii dreptului de proprietate și de folosință a pârâților din cartea funciară x Cluj Napoca (CF vechi x Someșeni) și reînscrierea dreptului de proprietate și de folosință asupra imobilului obiect al contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/2015 în favoarea reclamantului cu titlu de drept moștenire.

A admis excepția autorității de lucru judecat.

A respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și C., constatând autoritatea de lucru judecat.

A respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul D. în privința cererii de a constata că unicul raport obligațional a fost de împrumut între reclamantul A. și pârâtul D., constatând autoritatea de lucru judecat.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea:

Prin decizia civilă nr. 663/A din 9 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de reclamantul A. și de pârâtul D. împotriva sentinței civile nr. 1447 din 20 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția I civilă retinându-se excepția autorității de lucru judecat din perspectiva deciziei civile nr. 447/07.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava.

Au fost obligați apelanții la plata a câte 4.889,5 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, în favoarea intimatului-pârât B..

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Oradea, atât reclamantul A., cât și pârâtul D. au declarat recurs.

Prin recursul declarat de reclamantul A. se solicită casarea în tot a deciziei recurate, precum și casarea sentinței civile nr. 1447/20.12.2018, pronunțată de Tribunalul Maramureș, cu consecința trimiterii cauzei primei instanțe pentru soluționarea pe fond a litigiului, cu cheltuieli de judecată.

Criticile de nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel de reclamant vizează în esență următoarele aspecte prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și anume: nelegala admitere a excepției autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 413/2017 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă prin decizia nr. 447/2018 a Curții de Apel Suceava, prin care a fost respinsă cererea completatoare adițională formulată împotriva pârâților B., C. și D.;- respingerea motivului de apel referitor la greșita admitere a excepției autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere prin care a solicitat să se constate că unicul raport obligațional între reclamant și pârâtul D. a fost unul de împrumut - dezlegare aferentă petitului de simulație, și respectiv nelegala soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D.. Se învederează că, din examinarea considerentelor sentinței civile nr. 413/27.09.2017, dată în dosar nr. x/2016 de Tribunalul Cluj, rezultă că petitul (din cererea completatoare) de nulitate absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 nu a fost soluționat pe fond. De asemenea, din dosarele acvirate, a rezultat că între părți a fost anterior un litigiu înregistrat sub dosar civil nr. x/2016 la Tribunalul Cluj, având ca obiect simulație (în principal) și constatare nulitate act (în subsidiar). Acest dosar a fost soluționat, în primă instanță, de Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr. 413/27.09.2017 prin care s-a admis în parte acțiunea pentru simulație, respingându-se petitul subsidiar. Sentința a fost schimbată, în parte, prin respingerea petitului de simulație ca urmare a respingerii probelor testimoniale ca inadmisibile în urma soluționării apelurilor pârâților E. și D. de către Curtea de Apel Suceava (învestită prin admiterea cererii de strămutare), prin decizia civilă nr. 447/07.06.2018.

Se susține că, în cauză, nu poate opera autoritatea de lucru judecat în raport de sentința civilă 413/2017, respectiv de decizia civilă nr. 447/2018 date în dosarul civil nr. x/2016, pentru argumentele ce succed:

Potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Or, susține reclamantul, nu operează autoritatea de lucru judecat în raport de soluția pronunțată în dosarul civil nr. x/2016, întrucât deși se menționează respingerea petitului de constatarea a nulității absolute a contractului, respingerea s-a datorat admiterii primului capăt de cerere (simulație), în contextul în care soluția cu privire la acest petit subsidiar nu se datorează soluționării fondului, ci unei excepții de neanalizare (fiind de prisos analiza pe fond, atât în fapt cât și în drept, a petituiui subsidiar), aceasta nu poate fi invocată ca autoritate de lucru judecat într-un proces ulterior.

Se învederează că, nici fundamentul juridic al prezentului demers judiciar nu a fost tranșat jurisdicțional în procesul anterior. Se arată că prin cererea completatoare adițională depusă în dosar nr. x/2016 al Tribunalului Cluj la data de 06.01.2017, a învestit instanța de judecată cu un nou petit de constatare a nulității sau anulării contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 de BNP F., temeiurile juridice fiind indicate explicit la finalul acelei cereri.

Or, susține reclamantul, temeiurile juridice indicate în prezenta speță nu au fost analizate de instanțele de judecată în dosarul nr. x/2016, astfel că această chestiune juridică nu a fost tranșată pe cale judiciară, pentru a se putea opune puterea de lucru judecat.

Se învederează că este necesar ca prima instanță nu doar să fi pronunțat o hotărâre care din perspectiva dispozitivului ei să atingă fondul pricinii, ci examinarea acestui "fond" să rezulte cu claritate din considerente; or, în ipoteza din prezenta speță tocmai lipsa acestui examen menționat mai sus, precum și toate celelalte argumente expuse în paragrafele precedente, duc la concluzia că Tribunalul Cluj în dosar civil nr. x/2016 în realitate a soluționat acest capăt de cerere, fără a face o astfel de judecată, soluția fiind dedusă din rezultatul de admitere al petitului de simulație, motivarea fiind practic inexistentă pentru petitul de nulitate absolută contractului de vânzare cumpărare.

În ceea ce privește critica ce vizează nelegala soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D., motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., reclamantul a arătat ca soluția instanței de apel, care a confirmat sentința tribunalului, din perspectiva soluționării excepției lipsei legitimării procesual pasive a pârâtului D. este greșită, având în vedere că nu a susținut niciodată - nici verbal, nici în scris - că acest pârât a fost împrocesuat pentru primele 2 capete de cerere, respectiv de nulitate contract și rectificare CF, așa încât prin soluția adoptată se nesocotește principiul disponibilității părților consacrat de dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care chemarea în judecată a pârâtului D. a fost necesară în privința cererii de a constata că unicul raport obligațional a fost de împrumut.

De asemenea, ambele instanțe au încălcat și art. 20 C. proc. civ. conform căruia judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.

Din perspectiva celor expuse, reclamantul a solicitat casarea hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecarea pe fond la prima instanță.

Recurentul-pârât D. a solicitat admiterea recursului declarat, casarea deciziei civile a Curții de Apel Oradea nr. 663/2019, anularea sentinței atacate cu nr. 1447/2018 din 20.12.2018, pronunțată de Tribunalului Maramureș, respingerea excepțiilor calității procesuale pasive și autorității de lucru judecat și trimiterea cauzei primei instanțe pentru soluționarea pe fond a dosarului.

Criticile de nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel vizează, în esentă, următoarele aspecte, prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. și anume: greșita soluționare de către instanța de apel și de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive; soluția dată de instanțe cu privire la excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 413/2017 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă prin decizia nr. 447/2018 a Curții de Apel Suceava, susținând că, în cauză, nu operează autoritatea de lucru judecat și respectiv greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată în apel, în condițiile în care instanța de apel a reținut că nu are calitate procesuală în dosar, iar pe de altă parte, a fost obligat la suportarea cheltuielilor de judecată în mod egal cu reclamantul A., fiind aplicate eronat prevederile art. 451-453 C. proc. civ.

Astfel, cu privire la excepția calității procesuale pasive, a susținut că ambele instanțe, Tribunalul Maramureș și Curtea de Apel Oradea, au greșit când au apreciat că a fost chemat în judecată pentru solicitările din acțiunea reclamantului A. vizând nulitatea absolută a contractului și rectificare de CF, or așa cum s-a menționat și în încheierea din 05.12.2018 de la fond, care face parte integrantă din sentința pronunțată, reclamantul A. l-a chemat în judecată doar pentru a se stabili că unicul raport obligațional a fost de împrumut între el și reclamant, nicidecum pentru alte solicitări cu care a învestit instanța în contradictoriu cu pârâții E..

Se mai învederează de pârât că, în raport de dispozițiile art. 9 C. proc. civ., prin care se stabilesc obiectul și persoanele cu care reclamantul înțelege să se judece, justificâ legitimare procesuală pasivă, așa cum se arată în încheierea din 05 decembrie 2018, motiv pentru care se susține încălcarea principiului disponibilității.

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, pârâtul a arătat că și sub acest aspect ambele hotărâri se impun a fi casate, întrucât în cauză nu operează această excepție, nefiind întrunite cerințele din art. 430-431 C. proc. civ.

Față de faptul că în litigiul anterior din dosar nr. x/2016 nu s-a judecat pe fond petitul formulat, se susține de către pârât că prima instanță a pronunțat o soluție greșită, care a fost menținută în apel, motiv pentru care se solicită admiterea recursului . Ultima critică adusă de pârât hotărârii instanței de apel vizează greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată în apel, susținându-se că instanța de apel a pronunțat sub acest aspect o hotărâre contradictorie, întrucât, pe de o parte, a reținut că nu are calitate procesuală în dosar, iar pe de altă parte a fost obligat să suporte cheltuieli de judecată în mod egal cu reclamantul A., respectiv câte 1/2 parte fiecare, fiind aplicate eronat dispozițiile art. 453 C. proc. civ., care se referă expres la "partea care pierde procesul".

Dintr-o altă perspectivă, pârâtul susține că instanța de apel nu a făcut aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. privitor la reducerea cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.779.69 RON, diminuare ce se impunea prin aceea că pricina nu este de o complexitate ridicată, iar cheltuielile de judecată nu trebuie să fie împovărătoare pentru partea care a pierdut procesul, cât și prin raportare la activitatea efectiv desfășurată de apărător, în condițiile în care în apel nu au fost administrate probe, cauza fiind soluționată la primul termen de judecată.

La 30 ianuarie 2020 intimații-pârâți B. și C. au depus întâmpinări la recursul formulat de pârâtul D. și, respectiv, la recursul declarat de reclamantul A., comunicate, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.

La 13 februarie 2020 recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimații-pârâți B. și C., solicitând respingerea apărărilor acestora.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 17 septembrie 2020 completul de filtru a admis, în principiu, recursurile declarate de recurentul-reclamant A. și de recurent-pârât D. împotriva deciziei nr. 663A din 9 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă și a fixat termen la 5 noiembrie 2020, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării recursurilor.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., invocate de recurenti, Înalta Curte reține următoarele:

În litigiul pendinte reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/10 februarie 2015 de BNP F., încheiat între acesta și pârâtul B., căsătorit cu C., având ca obiect imobilul situat în Cluj - Napoca, str. x, compus din dreptul de folosință asupra terenului în cotă de 100/5498 parte, teren în suprafață totală de 5498 mp și construcțiile casă și grajd - C1 edificate pe acest teren, situat în Cluj-Napoca; neavând niciun raport contractual anterior cu pârâții E., urmând a se constata că unicul raport obligațional a fost de împrumut, între acesta și pârâtul D.; să se dispună restabilirea situației anterioare, prin rectificarea înscrierii de sub B 5.1, B 5.2, respectiv C6.1, C6.2 din CF nr. x Cluj-Napoca, în sensul radierii dreptului de proprietate și de folosință al pârâților E. de sub A1.1 și A.1, cu consecința dispunerii reîntabulării dreptului de proprietate/dreptului de folosință asupra imobilului, compus din dreptul de folosință asupra terenului în cotă de 100/5498 parte, teren în suprafață totală de 5498 mp. și construcțiile casă și grajd - C1, edificate pe acest teren, situat în Cluj-Napoca.

Din perspectiva obiectului litigiului pendinte,în eea ce privește susținerile recurenților legate de greșita reținere a excepției autorității de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 447/07.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava într-o acțiune în simulație, Înalta Curte constată că, din perspectiva dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ., raportat la art. 431 C. proc. civ., excepția autorității de lucru judecat nu este incidentă în cauză, pentru următoarele aspecte de drept și de fapt.

Astfel, potrivit art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ., ce reglementează autoritatea de lucru judecat "hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Prin urmare, autoritatea de lucru judecat vizează hotărârea judecătorească care soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident.

Au autoritate de lucru judecat asupra problemelor tranșate următoarele hotărâri judecătorești: a) hotărârea prin care instanța soluționează în tot sau în parte fondul dreptului dedus judecății; b) hotărârea prin care instanța de judecată se pronunță asupra unei excepții procesuale (de procedură sau de fond), indiferent de soluția pronunțată (admitere sau respingere); c) hotărârea prin care instanța de judecată se pronunță asupra unui incident procedural, altul decât o excepție procesuală.

Raportând dispozițiile legale enunțate la litigiul pendinte, Înalta Curte constată că, într-adevăr între părți a existat un litigiu anterior, înregistrat sub dosar nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Cluj, prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate simulat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/10 februarie 2015 de BNP F., încheiat între acesta și pârâtul B., căsătorit cu C., în sensul că: adevăratul co-contractant este pârâtul D., iar nu persoana interpusă, pârâtul B.; că natura juridică reală a acestui act juridic este cea de contract de garanție reală imobiliară pentru împrumutul acordat acestuia de către pârâtul D., precum și să se dispună restabilirea situației anterioare, prin rectificarea înscrierilor de carte funciară.

Litigiul din dosarul sus enunțat a fost soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 447/07.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, fiind respinsă ca nefondată cererea de constatare a caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 de Societatea Profesională Notarială - Notari Publici Asociați "F." și de restabilire a situației anterioare prin rectificarea înscrierii de CF, reținându-se că, în cauză, nu s-a făcut dovada contraînscrisului, condiție sine qua non pentru admisibilitatea acțiunii în simulație.

Din examinarea atât a considerentelor, cât și a dispozitivului hotărârilor pronunțate în acțiunea în simulație în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Cluj, Înalta Curte reține că instanțele nu au analizat și nici nu au soluționat nici expres și nici distinct cererea completatoare adițională formulată de reclamantul A., prin care a solicitat printre altele și constatarea nulității absolute sau anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 de BNP F., acțiunea în simulație fiind respinsă exclusiv pe inexistența contraînscrisului.

Or, în condițiile în care litigiul anterior, ce a avut ca obiect acțiunea în simulație, respinsă pe motivul inexistenței contraînscrisului, precum și în condițiile în care instanța nu a analizat nici în considerente și nici nu s-a pronunțat prin dispozitivul hotărârii pe constatarea nulității absolute sau anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015, nefiind soluționat, nici în tot și nici în parte fondul procesului și nici nu s-a statuat asupra unei excepții procesuale ori asupra altui incident procedural, Înalta Curte reține că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 430 C. proc. civ., pentru a putea opera excepția autorității de lucru judecat.

Din perspectiva celor expuse, în condițiile în care excepția autorității de lucru judecat nu își găsește aplicabilitate în cauză, precum și în condițiile în care nu a fost soluționat fondul cauzei, Înalta Curte, reținând incidenta dispozițiilor art. 488 alin. (5) C. proc. civ., ce atrage casarea deciziei recurate, apreciază că nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate de recurenți, motiv pentru care, în temeiul art. 497 C. proc. civ., urmează a fi admise recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul D. împotriva deciziei nr. 663/A din 9 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă și, pe cale de consecință, a se casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul D. împotriva deciziei nr. 663/A din 9 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.