ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1603/2020

Ședința publică din data de 15 septembrie 2020

Asupra cauzei de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă la data 26 septembrie 2016, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții C., D. și E., solicitând reducerea cu 50% a prețului din contractul de vânzare cumpărare autentificat de Societatea Civilă Notarială Autentica sub nr. x/21.12.2011, având ca obiect imobilul compus din teren în suprafață de 140 mp situat în intravilanul municipiului Cluj-Napoca, str. x E, județul Cluj, categoria de folosință curți construcții, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca cu nr. cadastral x sub Al și construcția înscrisă în același CF cu nr. cadastral x I/CI sub A 1.1, categoria de folosință construcții de locuință.

Prin sentința nr. 124 din 9 martie 2018, Tribunalul Cluj, secția civilă a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a admis, în parte, acțiunea reclamanților A. și B., în contradictoriu cu pârâții C., D. și E..

A dispus reducerea cu 50% a prețului din contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Societatea Civilă Notarială Autentica sub nr. x/21.12.2011 încheiat între reclamanți, în calitate de cumpărători, și pârâți, în calitate de vânzători, având ca obiect imobilul compus din teren în suprafață de 140 mp, situat din punct de vedere administrativ în intravilanul municipiul Cluj-Napoca str. x, jud. Cluj, categoria de folosință curți-construcții, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca nr. cadastral x sub Al și construcția înscrisă în același CF, cu număr cadastral x 1/CI sub Al. l categoria de folosință construcții de locuință, constând din corpul Cl-locuință cu regim de înălțime D+P+M pe fundații continue din beton armat, zidărie din cărămidă, planșee din beton armat, acoperiș tip șarpantă din lemn cu învelitoare din țiglă având suprafața de 129,13 mp compusă din demisol - 2 pivnițe, 1 hol, casa scării și 1 terasă cu suprafața de 12,75 mp, parter 1 living, 1 bucătărie - dinning, 1 vestibul, 1 grup sanitar, 1 hol + casa scării și 1 terasă cu suprafața de 13,20 mp, mansardă - 2 dormitoare, 1 baie, 1 dressing, 1 hol + casa scării, 1 balcon cu suprafața de 4,62 mp și balcon cu suprafața de 3,58 mp, respectiv de la suma de 105.000 euro.

Pârâții au fost obligați să restituie reclamanților suma de 52.500 euro diferența de preț achitată în plus, ca efect al angajării răspunderii pârâților pentru viciile ascunse, 2.758 RON reprezentând 50% din cheltuielile vânzării, 1.000 euro cu titlu de daune morale și 18.184 RON cheltuieli parțiale de judecată.

Prin aceeași sentință, cererea reconvențională a fost respinsă.

Prin decizia nr. 139A din 20 iunie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția civilă a admis în parte apelul declarat de pârâți și a schimbat în parte sentința tribunalului, în sensul că:

A respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B. și a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții C., D. și E..

A obligat pe reclamanți să plătească pârâților suma de 3.763 RON cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea reparațiilor necesare a fi executate la imobilul proprietatea pârâților, situat în Cluj-Napoca str. x.

A obligat pe reclamanții A. și B. să plătească pârâților C., D. și E. suma de 3.769 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.

A menținut dispoziția sentinței cu privire la soluția asupra excepției prescripției dreptului la acțiune.

A obligat pe intimații A. și B. să plătească apelanților C., D. și E. suma de 19.310,74 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, reclamanții au declarat recurs.

Prin cererea de recurs, recurenții au invocat incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții susțin că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei. Susțin că unul dintre motivele de apel a fost acela că în aplicarea art. 1707 C. civ., tribunalul în mod greșit a reținut că apariția infiltraților se datorează devierii pârâului din cauza lucrărilor din amonte, iar instanța de apel, fără a analiza dacă acest motiv este unul pe care se sprijină hotărârea, raportându-se la probele administrate în apel, a apreciat în mod greșit că motivul de apel invocat este fondat. Mai susțin că un alt motiv de apel a fost acela că prima instanță nu a stabilit corect starea de fapt și că nu a avut în vedere că infiltrațiile se datorează lucrărilor executate de reclamanți cu ocazia executării finisajelor la imobil, respectiv străpungerea hidroizolației verticale din partea de sud a clădirii cu ocazia coborârii canalizării, fără a folosi o izolație termică adecvată, a încălzirii în pardoseală de la demisolul imobilului și crearea fenomenului de condens între șapă și placa demisolului. Arată că raportat la acest motiv de apel, instanța a dispus efectuarea unei expertize în construcții, iar concluziile raportului au fost total diferite de concluziile raportului de expertiză în construcții efectuat în prima instanță. Susțin că față de superficialitatea raportului de expertiza efectuat în apel, concluziile contradictorii din cele două expertize tehnice judiciare, dintre expertiza tehnică judiciară și celelalte probe administrate în apel, au formulat, cu respectarea dispozițiilor legale, obiecțiuni la expertiză, cerere de efectuare a unei expertize în specialitatea instalații și cerere pentru efectuarea unei noi expertize, însă cererile le-au fost respinse cu o motivare echivocă, instanța menționând doar că nu este necesar ca expertul sa arate întreaga documentație științifică ori materialele pe care le-a întrebuințat pentru efectuarea expertizei.

Recurenții susțin că prin respingerea cererilor formulate, instanța de apel nu a lămurit pe deplin situația de fapt a cauzei.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenții arată că decizia recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1672, art. 1707 și art. 1712 C. civ.. Susțin că aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, respectiv antrenarea sau înlăturarea răspunderii contractuale pentru vicii ascunse, impune o analiză temeinică a stării de fapt, a tuturor elementelor care conturează starea de fapt și care pot justifica motivarea soluției. Totodată, arată că prin aplicarea dispozițiilor legale incidente, instanța nu a motivat punctual care sunt susținerile, concluziile din expertiză care înlătură fiecare dintre concluziile expertizei efectuată la prima instanță sau care înlătură cauzele reținute punctual de prima instanță ca fiind vicii ascunse. Motivele reținute de instanță ca elemente de fapt care înlătură răspunderea pentru vicii ascunse ale pârâților sunt confuze.

Recurenții mai susțin că decizia recurată a fost data cu încălcarea art. 6 pct. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, arătând că respingerea cererii de efectuare a unei expertize în specialitatea instalații și pentru efectuarea unei noi expertize, fără o motivare adecvată reprezintă o încălcare a dreptului lor la un proces echitabil și o lipsă de preocupare a instanței pentru stabilirea tuturor elementelor de natură să lămurească pe deplin situația de fapt a cauzei.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 24 martie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționare la data de 15.09.2020.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenții-reclamanți au depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prealabil, se impune precizarea că deși recurenții-reclamanți au invocat tezele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., unele dintre criticile dezvoltate de aceștia pe temeiul vor fi analizate, prin recalificare, și din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. pct. 5 din același Cod, în aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Criticile invocate și subsumate motivelor reglementate de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. se privesc a fi fondate, însă, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5, astfel cum se va arăta.

În conformitate cu dispozițiile imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, să enunțe direct cele constatate și dovezile care au determinat această convingere, să arate, de asemenea, motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților, iar dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. obligă judecătorii să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză. În acest sens, dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, trebuie să se dispună ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.

Înalta Curte reține temeinicia criticilor recurenților din perspectiva art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului vizând respectarea exigențelor impuse de principiul dreptului la un proces echitabil. Dreptul recurenților la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, include și dreptul de a beneficia de examinarea reală și efectivă a apărărilor lor relevante pentru cauză, aspect care include stabilirea unei situații juridice reale și complete în cauză, în vedere aplicării corecte a normelor de drept incidente.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține, pe de o parte, că instanța de apel, cu nesocotirea prevederilor legale a înlăturat cererile de probatorii ale reclamanților-recurenți, fără a motiva propriu-zis, cu claritate și pertinență măsura astfel dispusă, sub aspectul respingerii obiecțiunilor formulate de către apelanții-reclamanți, precum și a cererii de efectuare a unei noi expertize ori a unei expertize în specialitatea instalații, față de concluziile contradictorii între expertiza specialitatea construcții efectuată la prima instanță și cea administrată în apel.

Mai mult decât atât, instanța de apel a reținut fără argumente pertinenete și convingătoare, ca fiind corespunzătoare obiectivelor ce se cereau a fi lămurite în cauză, exclusiv expertiza administrată în apel, prin stabilirea unor concluzii din alt domeniul de specialitate decât cel al expertului desemnat.

Or, această expertiză are concluzii diferite de cele ale expertizei din fața tribunalului și, în plus, identifică drept cauză a infiltrațiilor indicate de către reclamanți ca determinate de vicii ascunse ale clădirii, montarea instalației de încălzire din pardoseală/modificarea traseului conductei de alimentare cu apă, adoptând soluția în considerarea acestor concluzii.

Înalta Curte reține că nicio probă nu are valoare absolută, iar instanțele de fond au deplina libertate de a aprecia și evalua probele cauzei, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblu, potrivit convingerii proprii și normelor de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 264 din C. proc. civ.

Așa fiind, atunci când probele sunt de egală valoare juridică, este necesar, pentru a nu plana vreo urmă de arbitrariu, să se arate motivele pentru care una dintre probe este înlăturată și, mai departe, motivele pentru care este valorificată cealaltă probă, precum și să se indice argumentele pentru care instanța a ales să ignore alte probe administrate la solicitarea părților, cu încuviințarea sa (expertiza în termoviziune), probe care, la momentul încuviințării au fost apreciate ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.

Pe de altă parte, probele valorificate trebuie coroborate unele cu altele și să fie apte a contribui la demonstrarea aceleiași concluzii spre care instanța s-a orientat.

În cauză, se constată că obiectivele formulate de părți și specializarea experților chemați să le lămurească se ridică la standardele impuse de tehnicitatea accentuată a domeniului ce face obiectul prezentului litigiu.

Dispozițiile procedurale incidente, art. 330 și 331 C. proc. civ. stabilesc că atunci când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, să numească, la cererea părților ori din oficiu, unul sau 3 experți.

Dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată, și anume obligarea pârâților la reducerea prețului ca urmare a antrenării răspunderii pentru vicii ascunse, ceea ce impunea stabilirea cu exactitate a situației de fapt a imobilului vândut, era necesară stabilirea exactă a specializării experților ori a specialiștilor care ar avea competența realizării raportului de expertiză.

Prin urmare, dacă instanța de apel demonstra opțiunea de a se baza pe expertiza construcții administrată în fața sa, o corectă aplicare a dispozițiilor procedurale anterior invocate, impuneau verificarea cauzei reținute în lucrarea de specialitate prin verificările unui expert instalații, având în vedere că specializarea instalații este diferită de specializarea în construcții, conform Ordinului nr. 199/2010 pentru aprobarea Nomenclatorului specializărilor expertizei tehnice judiciare).

De altfel, dispozițiile art. 330 alin. (3) C. proc. civ. cuprind și o normă flexibilă, aplicabilă în domenii strict specializate, în care nu ar exista experți autorizați pe listele Biroului Central pentru Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Ministerului Justiției, efectuarea expertizei realizându-se prin solicitarea punctului de vedere al uneia sau mai multor personalități ori specialiști din domeniul respectiv.

În cauză, pentru pronunțarea soluției din apel, judecătorul și-a însușit fără rezerve concluziile din raportul de expertiză efectuat în specialitatea construcții (în sensul că reclamanții ar fi cauzat infiltrațiile, după preluarea construcției, prin modificarea traseului conductei de alimentare cu apă), dar nu a lămurit pe deplin starea de fapt, aspecte ce trebuiau constatate de un expert în specialitatea instalații pentru construcții, în sensul celor arătate, dacă se demonstra că expertiza din apel este prioritară în raport cu cea administrată la prima instanță.

Motivarea deciziei, de altfel, contradictorie, astfel cum și recurenții susțin, pe temeiul art. 488 pct. 6 din Cod, s-a fundamentat exclusiv pe raportul de expertiză întocmit în specializarea construcții, administrat în apel, fără a se demonstra, la momentul încuviințării probelor în calea devolutivă de atac de ce este necesară refacerea probei administrate la prima instanță, în condițiile art. 479 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. ori dacă proba administrată în apel reprezintă doar o completare a celei administrate la prima instanță.

Or, în condițiile în care se considera în mod întemeiat că este necesară o nouă expertiză în apel, curtea de apel trebuia să ia în considerare ab initio desemnarea unei comisii de experți compuse dintr-un număr superior celei de la prima instanță, în aplicarea dispozițiilor art. 330 alin. (1) din Cod.

Având în vedere prevederile art. 497 C. proc. civ., conform cărora Înalta Curte de Casație și Justiție, în caz de casare, trimite, o singură dată în cursul procesului, cauza spre o nouă judecată instanței de apel care a pronunțat hotărârea casată, se va admite recursul de față și se va casa decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță, reținându-se caracterul fondat al motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că se impune casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, casarea cu trimitere corespunzând unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil.

Instanța de rejudecare va pune în discuția părților probele care se vor administra, cu respectarea normelor procedurale în sensul celor arătate în prezenta decizie, statuând motivat și argumentat asupra oricăror cereri de suplimentare a probatoriului raportat, desigur, la utilitatea și pertinența acestora și va analiza și celelalte motive de recurs ale recurenților, ce vizează fondul cauzei, ca apărări de fond, urmând ca după stabilirea completă a situației de fapt să procedeze la aplicarea dispozițiilor art. 1672, art. 1707 și art. 1712 C. civ., care să justifice antrenarea sau înlăturarea răspunderii contractuale pentru vicii ascunse.

Pentru aceste considerente, se va admite recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva deciziei nr. 139/A din data de 20 iunie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, se va casa decizia recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva deciziei nr. 139/A din data de 20 iunie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 septembrie 2020.