ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1046/2023

Ședința publică din data de 3 mai 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 13 iulie 2020, sub număr de dosar x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care pârâta să fie obligată să încheie cu reclamantul un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar în caz de refuz, hotărârea pronunțată să țină loc de act notarial de vânzare-cumpărare translativ de proprietate, pentru imobilele care face obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare nr. x/01.02.2019, respectiv: apartamentul nr. x situat în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, la etajul 4, Corpul C3, compus din: hol+depozitare, cameră, cameră de zi/bucătărie/loc de luat masa, grup sanitar, apartamentul având suprafața utilă 51,50 mp și balcon cu suprafața de 13,85 mp; locul de parcare nr. 85 situat la subsolul nr. 2 din imobil; cotele indivize comune din construcție și terenul aferent înscris inițial în cărțile funciare în CF nr. x Cluj-Napoca, cu nr. cadastral x, nr. x Cluj-Napoca, cu nr. cadastral x, apoi transcris în CF x Cluj-Napoca, cu număr cadastral x, edificate în baza autorizației de construire nr. x/27.01.2016, modificate prin autorizația de construire nr. x/15.01.2018, ambele eliberate de Primăria Municipiului Cluj-Napoca, pe terenul cu nr. cadastral actual x, înscris în CF x Cluj-Napoca, în suprafață de 2.945 mp.

Prin sentința civilă nr. 2346 din 2 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.

Prin decizia civilă nr. 407 din 30 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2346 din 2 decembrie 2021, care a fost schimbată în tot, în sensul că:

A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și, pe cale de consecință: a fost obligată pârâta să încheie cu reclamantul un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar în caz de refuz, hotărârea pronunțată să țină loc de act notarial de vânzare-cumpărare translativ de proprietate, pentru imobilele care face obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare nr. x/01.02.2019, respectiv: apartamentul nr. x situat în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, la etajul 4, Corpul C3, compus din: hol+depozitare, cameră, cameră de zi/bucătărie/loc de luat masa, grup sanitar, apartamentul având suprafața utilă 51,50 mp și balcon cu suprafața de 13,85 mp; locul de parcare nr. 85 situat la subsolul nr. 2 din imobil; cotele indivize comune din construcție și terenul aferent înscris inițial în cărțile funciare în CF nr. x Cluj-Napoca, cu nr. cadastral x, nr. x Cluj-Napoca, cu nr. cadastral x, apoi transcris în CF x Cluj-Napoca, cu număr cadastral x, edificate în baza autorizației de construire nr. x/27.01.2016, modificate prin autorizația de construire nr. x/15.01.2018 ambele eliberate de Primăria Municipiului Cluj-Napoca, pe terenul cu nr. cadastral actual x, înscris în CF x Cluj-Napoca, în suprafața de 2.945 mp.

A fost respins apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva considerentelor hotărârii instanței de fond, ca lipsit de obiect.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 27.457 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în apel.

Pârâta a declarat recurs împotriva acestei decizii.

În susținerea recursului, recurenta-pârâtă arată că instanța de prim control judiciar a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 1.539, a art. 1.266 și a art. 1.267 C. civ.

În raport de dispozițiile art. 1.539 C. civ., recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a statuat în mod greșit că suntem în prezența unor daune moratorii, stabilite pentru neexecutarea la timp a obligației de transmitere a dreptului de proprietate;

Totodată, în raport de art. 1.266 și de art. 1.267 C. civ., recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a modificat natura juridică clară și fermă a clauzei penale, respectiv a daunelor-interese compensatorii, calificată în mod neechivoc astfel de către părți.

Potrivit recurentei-pârâte, dispozițiile art. 1.539 C. civ. sunt clare și înțelegerea părților este în aceeași manieră. Legiuitorul a înțeles să stabilească posibilitatea cumulării clauzei penale cu executarea în natură în măsura în care clauza penală a fost stipulată pentru neexecutarea la timp a obligației, situație care nu se regăsește în cauza dedusă judecății.

În opinia recurentei-pârâte, ceea ce este important în această analiză este aspectul că părțile au înțeles să reglementeze o clauză penală prin care, în situația în care contractul nu se încheie la termenul stabilit, acesta se revoluționează de plin drept, fiind incidente dispozițiile art. 1.538 C. civ.

Astfel, recurenta-pârâtă precizează că, în cadrul promisiunii de vânzare-cumpărare nr. x/01.02.2019, între B. S.A. și A. a fost cuprinsă o clauză penală pentru neexecutare, conform căreia dacă contractul autentic de vânzare-cumpărare nu se va încheia până la data de 15.11.2019, promitenta-vânzătoare (recurenta-pârâtă) se obliga să-i achite promitentului-cumpărător (intimatul-reclamant) suma de 200.266 RON, cu titlu de clauză penală.

Așadar, recurenta-pârâtă susține că obligația sa de a achita daune-interese compensatorii în caz de neexecutare nu este o obligație cu termen, ci una sub condiție, condiția fiind neexecutarea obligației de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de 15.11.2019. Exprimarea contractuală este suficient de clară, creditorul neputând primi atât executarea în natură, cât și cea în echivalent. La data anterior precizată se naște dreptul creditorului de a opta între cele două modalități de executare, iar opțiunea creditorului obligației de a face este neechivocă în cazul de față.

Potrivit recurentei-pârâte, mențiunea instanței referitoare la lipsa unei manifestări din partea creditorului în sensul utilizării remediului executării prin echivalent este eronată din două puncte de vedere: creditorul avea opțiunea, cum de altfel i-a solicitat, să modifice de comun acord termenul pentru încheierea contractului în formă autentică, și astfel să nu intervină executarea pactului comisoriu de grad IV sau să solicite executarea contractului și nu valorificarea clauzei penale.

Recurenta-pârâtă consideră că mențiunea instanței referitoare la faptul că interpretarea contractului se realizează în favoarea celui care se obligă nu poate fi avută în vedere și neglijate măsurile întreprinse de intimat, câtă vreme, acesta a optat penntru valorificarea clauzei penale, prin depunerea biletelor la ordin și solicitarea restituirii sumelor achitate.

Potrivit recurentei-pârâte, instanța de apel nu a clarificat efectul depunerii spre decontare a BO seria x nr. x și nr. x, decontare care se află în strictă legătură cu executarea în echivalent de care face vorbire instanța.

În opinia recurentei-pârâte, intimatul-reclamant, în calitate de creditor al obligației de a face, și-a manifestat opțiunea și a ales executarea prin echivalent, opțiune asupra căreia nu mai poate reveni.

Apreciază, de asemenea, recurenta-pârâtă că, pentru a clarifica și interpreta înțelegerea părților, instanța de apel trebuia să aibă în vedere clauzele contractuale în ansamblul lor, respectiv clauza penală și pactul comisoriu de grad IV stabilit de părți, în mod clar părțile convenind ca "în situația în care contractul de vânzare cumpărare autentic nu se încheie pentru oricare din motivele menționate în alineatul de mai sus (respectiv "contractul autentic de vânzare cumpărare nu se va încheia până la data de 15.11.2019"), prezenta promisiune se consideră desființată de plin drept, fără intervenția instanței și fără punere în întârziere, conform art. 1553 C. civ..".

Recurenta-pârâtă mai arată că promitentul cumpărător nu a dorit să aștepte finalizarea demersurilor administrative necesare pentru întabutarea imobilului, apartamentarea și ulterior, transmiterea proprietății, iar prin notificarea transmisă la data de 28.11.2019, i-a solicitat promitentului cumpărător să își exprime opțiunea în vederea executării în natură a promisiunii de vânzare-cumpărare sau, dimpotrivă, în vederea executării prin echivalent, uzând astfel de clauza penală contractuală.

În urma acestei notificări, la data de 29.11.2019, promitentul cumpărător a introdus spre decontare biletul la ordin seria x nr. x, în valoare de 200.266 RON, precum și biletul la ordin seria x nr. x în valoare de 178.126.30 RON, emise de C. S.R.L. cu titlu de garanție a îndeplinirii obligațiilor recurentei-pârâte, însușindu-și suma totală de 378.392,30 RON.

Mai arată recurenta-pârâtă că semnificația executării și încasării acestor bilete la ordin este cea reținută de prima instanță, respectiv opțiunea creditorului obligației de a face pentru executarea clauzei penale, ceea ce reprezintă o executare prin echivalent, astfel cum reglementează art. 1.538 C. civ. care stipulează expres faptul că nu poate fi cumulată executarea în natură cu executarea clauzei penale.

Ca atare, instanța de apel a realizat o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1.539 C. civ.

În același timp, astfel cum susține recurenta-pârâtă, instanța de apel, raportându-se la prevederile art. 1.266 și 1.267 C. civ., a procedat la modificarea contractului încheiat între părți și în nici un caz la interpretarea acestuia, fapt ce a contribuit la greșita aplicare a dispozițiilor art. 1.539 C. civ.

Recurenta-pârâtă invocă și faptul că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii.

În susținerea acestui motiv de casare, recurenta-pârâtă arată că, pe de o parte instanța a afirmat că "sensul literal al termenilor exprimă voința reală a părților" și în sensul arătat de instanța de apel recurenta-pârâtă precizează că părțile au reglementat un pact comisoriu și o clauză penală, pentru situația în care transferul proprietății nu va putea avea loc.

Astfel, atât dispozițiile capitolului "Litigii" primul alineat al promisiunii sinalagmatice nr. 9/01.02.2019, cât și cele ale tranzacției nr. 32/01.02.2019, converg în sensul de a prevedea obligația promitentului-vânzător - B. (garantată de C. S.R.L.), de a achita suma de 200.266 RON, în cazul în care nu va transmite proprietatea asupra bunului imobil. Inclusiv alineatul următor (capitolul "Litigii", alineat doi al promisiunii) vine să confirme această interpretare, "desființarea de plin drept" la care se face referire fiind aplicabilă în cazul în care sunt incidente situațiile de la alineatul anterior.

Însă, pe de altă parte, astfel cum susține recurenta-pârâtă, instanța de apel, raportându-se la prevederile art. 1.266, 1.267 C. civ., a calificat clauza penală ca fiind o prestabilire a valorii daunelor-interese datorate strict în cazul neexecutării sub aspect temporal a obligației asumate de pârâtă, considerând astfel incidente dispozițiile art. 1539 C. civ.

Ca atare, recurenta-pârâtă apreciază că instanța de apel a ignorat faptul că, în concret, a avut loc executarea în echivalent a obligației asumate, prin executarea biletelor la ordin.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea în motivele de casare, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de recurs și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin încheierea din 1 martie 2023, s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului recurentei-pârâte.

Înalta Curte, analizând recursul declarat în cauză, în raport de excepția nulității, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a respinge excepția, reținând că au fost dezvoltate critici de nelegalitate ce se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Înainte de a proceda la verificarea conformității deciziei atacate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 1. 539 C. civ., Înalta Curte consideră util ca, pentru facilitarea deplinei înțelegeri a considerentelor de față, să noteze că, așa cum s-a reținut în etapele anterioare, devolutive, că prin promisiunea de vânzare-cumpărare nr. x din 14.03.2017, promitenta vânzătoare C. S.R.L. și-a asumat obligația să transmită reclamantului dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. x din Cluj-Napoca, str. x, 12, 20, 130-132, jud. Cluj.

Fiind stipulat un pact comisoriu expres de grad IV, promitentul-cumpărător a declanșat o acțiune în justiție, solicitând obligarea C. S.R.L. la plata daunelor-interese (arvuna și daunele moratorii cuantificate potrivit voinței părților).

În vederea stingerii acestui litigiu, părțile au încheiat tranzacția nr. 32/1.02.2019, în care părțile au menționat că promisiunea de vânzare cumpărare nr. x din 14.03.2017 a fost desființată de plin drept, din culpa promitentei vânzătoare, ca urmare a pactului comisoriu, așa cum a fost comunicat prin notificarea nr. x/22.01.2019, înregistrată la B.E.J. D.. Potrivit preambulului acestui înscris, convenția s-a încheiat în considerarea calității de creditor a reclamantului pentru creanța în cuantum de 400.532 RON, reprezentând clauza penală și creanța în cuantum de 37.620,66 euro, reprezentând penalitățile de întârziere datorate de C. S.R.L., în legătură cu neexecutarea promisiunii de vânzare-cumpărare încheiate între aceleași părți, cu nr. x/14.03.2017. S-a mai menționat că suma în euro face obiectul dosrului nr. x/2019.

La pct. 1 - 3 din convenție s-au menționat următoarele:

a) suma de 200.266 RON, pe care C. S.R.L. se obligă să o achite către A., prin emiterea și predarea unui bilet la ordin avalizat, seria x nr. x, cu scadența astăzi. Aceste bilet la ordin va fi girat către B. S.A., care va vinde lui A. dreptul de proprietatea asupra apartamentului nr. x situat în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, la etajul 4, Corpul C3 (…), cu pretul de 200.266 RON, plus TVA, până la data de 15.11.2019. Suma de 200.266 RON va reprezenta avans pentru această tranzacție. Refuzul de plată a biletului la ordin, are drept consecință desființarea de plin drept a prezentei tranzacții, fără punere în întârziere, fără îndeplinirea vreunei alte formalități și fără intervenția instanței de judecată.

b) suma de 200.266 RON, pentru care C. S.R.L. se obligă să predea azi d-lui A., un bilet la ordin avalizat, seria x nr. x, cu scadența la 29.11.2019. Această sumă va deveni exigibilă doar în situația în care nu se va încheia, din culpa vânzătoarei B. S.A., până la data de 15.11.2019, contractul autentic de vânzare - cumpărare privind apartamentul nr. x situat în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj (…).

La aceeași dată, între reclamantul A., în calitate de promitent-cumpărător și pârâta B. S.A., în calitate de promitent-vânzător, a fost încheiată promisiunea bilaterală de vânzare- cumpărare nr. x/01.02.2019, prin care pârâta s-a obligat să transmită reclamantului dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. x situat în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, la etajul 4, Corpul C3, împreună cu locul de parcare nr. 85 situat la subsolul nr. 2 din imobil și cotele indivize comune din construcție și terenul aferent.

Părțile au convenit ca, în situația în care, contractul autentic de vânzare cumpărare nu se va încheia până la data de 15.11.2019 din culpa promitentei vânzătoare, și dreptul de proprietate asupra apartamentului și locului de parcare ce fac obiectul prezentei promisiuni nu se va transfera în favoarea promitentului cumpărător până la acest termen, vânzătoarea promitentă se obligă să-i achite promitentului cumpărător suma de 200.266 RON, cu titlu de clauză penală, în termen de 5 zile de la data notificării din partea cumpărătorului promitent.

Într-un prim considerent, Înalta Curte precizează că va examina doar observațiile recurentei-pârâte care pun în dezbatere nelegalitatea deciziei, nu și cele care vizează modalitatea de interpretare a probelor și de stabilire a situației de fapt, deoarece analiza în calea extraordinară de atac nu poate fi extinsă, după cum rezultă din conținutul art. 488 C. proc. civ., dincolo de criticile de nelegalitate.

Înalta Curte arată că noul C. civ. reglementează instituția daunelor-interese în art. 1.530-1.548 C. civ., la secțiunea privitoare la executarea prin echivalent a obligației civile.

Daunele-interese reprezintă remediul constând în executarea prin echivalent a obligațiilor contractuale, respectiv despăgubirile în bani pe care debitorul este îndatorat să le plătească, în scopul reparării prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale.

Daunele-interese pot fi compensatorii sau moratorii.

Daunele-interese (despăgubirile) compensatorii sunt cele care sunt datorate pentru neexecutarea totală, parțială sau necorespunzătoare a obligației contractuale. Daunele-interese moratorii sunt cele care se datorează pentru întârzierea în executare.

Sub aspectul regimului lor juridic, ca regulă, despăgubirile compensatorii nu pot fi cumulate cu executarea în natură a obligației. Daunele moratorii pot fi cumulate cu executarea în natură, deoarece la fundamentul lor nu stă neexecutarea obligației, ci executarea cu întârziere.

Evaluarea acestor daune-interese se poate realiza și convențional.

Conform art. 1.538 alin. (1) C. civ.: "Clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale".

Înalta Curte arată că, din definiția legală dată clauzei penale rezultă că aceasta este o evaluare anticipată a prejudiciului, creditorul și debitorul stabilind întinderea despăgubirilor prin acordul lor de voință, care intervine înainte de producerea prejudiciului.

Creditorul are dreptul de a alege, în caz de neexecutare, între mai multe remedii, conform art. 1.516 C. civ., însă art. 1.538 alin. (2) C. civ. prevede dreptul creditorului de a opta, în cazul neexecutării, între executarea silită în natură a obligației principale și clauza penală.

Se impune a se arăta că art. 1.539 C. civ. prevede că, atunci când clauza penală a fost prevăzută pentru neexecutarea obligațiilor, aceasta nu poate fi cumulată cu executarea lor în natură, cu excepția cazului în care penalitatea este prevăzută pentru neexecutarea obligațiilor la timp sau în locul stabilit.

Înalta Curte arată că, în speță, părțile au cuantificat anticipat prejudiciul produs în caz de neexecutare a obligațiilor asumate, instanța de apel apreciind în mod greșit că părțile au stipulat și evaluat despăgubirile cu titlu de daune- interese moratorii la nivelul avansului achitat.

Înalta Curte arată că, în raport de prevederea din promisiunea de vânzare-cumpărare nr. x/01.02.2019, precum și față de tranzacția nr. 32/01.02.2019, daunele-interese convenite de părți au caracterul unor daune-interese compensatorii și nu moratorii, astfel cum în mod greșit a reținut instanța de apel.

Or, daunele-interese compensatorii nu pot fi cumulate cu executarea în natură a obligației, sub acest aspect, Înalta Curte reținând că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1.539 C. civ.

Mai mult, demersul judiciar al intimatului-reclamant s-a fundamentat pe neexecutarea obligației asumate de recurenta-pârâtă, aspect necontestat de autoarea căii de atac, care, atât timp cât s-a produs, nu poate conduce la suprimarea clauzei penale, în caz contrar, aceasta ar fi lipsită de una din funcțiile sale principale, și anume cominatorie.

În raport de aceste considerente, constatând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte arată că nu se mai impune analiza motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului și, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admitere cursul declarat de recurenta-pârâtă, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant A..

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 407 din 30 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Casează decizia civilă nr. 407 din 30 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 mai 2023.