ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 817/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Bacău, prin încheierea pronunțată la 23 februarie 2010, printre altele, în baza dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

din același cod, a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului B.C.

Pentru a pronunța încheierea, instanța, sesizată cu apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 404/D din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Bacău, a constatat că în raport de gravitatea faptelor posibil a fi fost comise de inculpat, de participarea acestuia la activitatea infracțională derulată transfrontalier, de cantitatea relativ importantă de droguri care au fost introduse în țară, precum și de persoana făptuitorului, el fiind prins în flagrant, temeiul reținut la arestarea sa preventivă, disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă, lăsarea lui în libertate putând genera o tulburare de natură a justifica detenția preventivă.

Împotriva încheierii, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, motivul invocat oral de apărătorul desemnat din oficiu fiind acela că, la această dată, respectiv în faza soluționării apelului împotriva sentinței fondului, nu mai sunt în ființă temeiurile arestării preventive.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor cauzei se reține că prin sentința penală nr. 404/D din 12 noiembrie 2009, Tribunalul Bacău a condamnat, printre alții, pe inculpatul B.C.  la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, în formă continuată și pentru infracțiunea de introducere, fără drept, în țară, de droguri de risc.

Inculpatul menționat a fost arestat preventiv la 30 iunie 2009.

Privind menținerea, în apel, a măsurii arestării sale preventive, se reține că în cauză subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv sunt indicii temeinice de a se crede că inculpatul a comis o infracțiunea pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (textele incriminatoare prevăd pedeapsa de la 3 la 15 ani – art. 2 alin. (1) din legea nr. 143/2000 și pedeapsa de la 10 la 20 de ani – art. 3 alin. (1) din aceeași lege), și, de asemenea, sunt probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, inculpatul având antecedente penale, el a fost surprins în flagrant și sunt indicii că intenționa să comercializeze droguri de risc în Italia, unde locuise împreună cu concubina sa, nici unul dintre ei neavând locuri de muncă pentru a se întreține material.

Totodată, se reține că în ce privește termenul rezonabil al arestării sale preventive, acesta nu este depășit în cauză, iar menținerea stării de arest este justificată și din perspectiva art. 5 parag. 1 lit. a) C.E.D.O., împotriva sa pronunțându-se, nedefinitiv, o hotărâre de condamnare.

Pentru considerentele expuse, încheierea recurată fiind legală și temeinică, recursul va fi respins ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva încheierii din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 40791/110/2009.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 martie 2010.