ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2310/2010

Asupra contestației în anulare de

față;

Prin cererea formulată de reclamanta

SC A.R.A. București, pârâta A.L.S.I. C. București a fost chemată

în judecată pentru ca instanța, prin

hotărârea pe care o va pronunța, să

constate inexistența unui contract de reasigurare încheiat între

reclamantă, în calitate de reasigurator și pârâtă, în calitate de reasigurat, prin

intermediul brokerului Z.S.A.L. (Offshore-Beirut, Lebanon) și în subsidiar, în

măsura în care instanța apreciază că simpla corespondență comercială purtată

între părți poate constitui un contract de reasigurare, să constate nulitatea

absolută a acestuia, cu cheltuieli de judecată.

Prin

sentința comercială nr. 12126 din 12 noiembrie 2008 Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, a admis excepția necompetenței instanțelor judecătorești

române și a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.

Apelul

declarat de reclamanta SC A.R.A. București împotriva sentinței instanței de

fond a fost admis de către Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

așa cum rezultă din decizia nr. 161 din 7 aprilie 2009, potrivit căreia a fost

desființată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare în primă instanță

la Tribunalul București.

Împotriva

acestei decizii pârâta A.L.S.I. C. București a formulat recurs.

Prin

decizia nr. 2865 din 12 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de

pârâtă.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului a rezultat că societatea recurentă a

fost citată cu mențiunea de a timbra cererea de recurs cu suma de 4 lei taxă

judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar (fila 8 dosar recurs),

obligație pe care însă nu și-a îndeplinit-o.

Or,

în conformitate cu dispozițiile art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 446/1997

privind taxele judiciare de timbru și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995

privind timbrul judiciar, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de

timbru datorată și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează ca

netimbrată.

Împotriva

acestei decizii a formulat contestației în anulare petenta A.L.S.I. C. București

aducându-i următoarele critici.

1.

Procedura de citare a petentei, în calitate de recurentă, pentru data când s-a

judecat recursul, nu a fost îndeplinită conform legii, citația nefiind înmânată

personal la sediul de comunicare, în conformitate cu dispozițiile art. 92 și

art. 92

1

C. proc. civ.

2.

Petenta susține că mențiunile din procesul verbal de îndeplinire a procedurii

de citare pentru data când s-a soluționat recursul sunt mențiuni neadevărate,

deoarece, în cazul persoanelor juridice nu se poate face procedura de citare

prin afișare și, oricum, la sediul societății petente se află întotdeauna o

persoană însărcinată cu primirea corespondenței.

Analizând

decizia contestată, prin raportare la criticile formulate și la lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că cererea contestatoarei este nefondată,

pentru considerentele ce urmează.

1.

Susținerile contestatoarei nu pot fi reținute deoarece, dacă potrivit

dispozițiilor art. 92 alin. (1) C. proc. civ., citația se înmânează personal

celui citat, potrivit dispozițiilor alin. (4) al aceluiași articol, în cazul în

care persoanele arătate la alin. (3) sunt lipsă, atunci agentul va afișa

citația pe ușa principală a clădirii, încheind un proces-verbal despre toate

acestea, fapt ce s-a petrecut și în cauza de față.

2.

Nu poate fi reținută nici critica privind citarea persoanelor juridice,

deoarece, dacă este adevărat că teza I a art. 92

1

C. proc. civ.,

prevede că în cazul persoanelor juridice, comunicarea citației nu se poate face

prin afișare, potrivit tezei a II a aceluiași articol, în cazul în care se

constată lipsa oricărei persoane la sediul persoanei juridice, comunicarea

citației se poate face și prin afișare, așa cum s-a întâmplat și în speța de

față.

Cum

petenta nu a cerut înscrierea în fals cu privire la mențiunile din

procesul-verbal de comunicare a citației, se prezumă că acestea corespund

adevărului.

Având

în vedere cele de mai sus, Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile

formulate de contestatoare nu se încadrează între cele strict și limitativ

prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., astfel încât Înalta Curte va

respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată

de contestatoarea A.L.S.I. C. București împotriva deciziei nr. 2865 din 12

noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17

iunie 2010.