ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4203/2009

Deliberând asupra plângerii de față pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 293 din 26

octombrie 2009, dată în dosar nr. 9112/2/2009 a respins ca nefondată – în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (1) și (8) lit. a) C.

proc. pen. – plângerea formulată de petenții M.D. și M.I., împotriva rezoluției

procurorului din 20 iulie 2009 adoptată în dosar nr. 900/P/2007 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București, confirmată ulterior cu ocazia controlului

administrativ ierarhic prin rezoluția nr. 1327/II/2/2009 din 28 august 2009 a procurorului

general adjunct al organului judiciar sus-menționat, prin care a fost dispusă

soluția de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen. („faptei îi lipsește unul din elementele

constitutive ale infracțiunii” în speță atât elementul material al laturii

obiective cât și laturii subiective) față de intimatul-făptuitor avocat P.I.V.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune în convenții și fals în

înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.

pen. și art. 290 C. pen., menținând rezoluția atacată.

În promovarea

plângerii petenții au arătat că își mențin acuzațiile formulate în actul de

sesizare (deși au semnat în anul 2006 contractul cu nr. 107.002 clauza privind

onorariul de succes nu era trecută în contract ca fiind completată ulterior de

intimatul-făptuitor fără știința petenților) și au solicitat desființarea

rezoluției nr. 900/P/2007 ca nelegală și netemeinică și reținerea cauzei spre

judecare conform art. 278

2

alin. (8) lit. c) C. proc. pen. pe

considerentele că „rezoluția atacată, cea din data de 28 august 2009 nu

cuprinde decât aceleași concluzii lapidare ca și rezoluțiile anterioare fără a

ni se explica în ce mod a efectuat parchetul probatoriile solicitate în

completare prin sentința Curții de Apel nr. 141/03.2006.2008 (.) mai mult

chiar, s-a păstrat aceiași interpretare eronată dată situației de fapt ca în

rezoluțiile precedente” .

Curtea, hotărând

soluționarea plângerii prin respingerea sa ca nefondată potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. cu solicitarea – în contrarietate cu

solicitarea petenților de înființare a rezoluției atașate și trimiterea cauzei

la procuror în vederea începerii urmăririi penale conform art. 278

1

alin.

(8) lit. b) C. proc. pen. - a verificat rezoluția atacată în raport cu motivele

invocate pe baza materialului probator aflat în dosar nr. 900/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ajungând la constatări în

fapt / în drept similare cu acelea făcute de procurorul de caz pe baza cărora a

fost adoptată soluția contestată de neîncepere a urmăririi penale pentru lipsa

elementului material al laturii obiective și latura subiectivă a infracțiunilor

sesizate după cum urmează:

- prin plângerea

penală formulată, petenții au sesizat faptul că au încheiat un contract de

asistență juridică cu intimatul-avocat (nr. 10702 din 12 aprilie 2005) pentru

cauza civilă ce a format obiectul dosarului nr. 467/303/2005 aflat pe rolul Judecătoriei

Sector 6 București, fără ca în cuprinsul acestuia să fi fost înserată o clauză

privind plata unui onorariu de succes reprezentând 10% din prețul de vânzare al

bunului imobil obținut în urma soluționării litigiului civil respectiv această

clauză fiind adăugată de intimat ulterior, în mod unilateral /fără a fi adusă

la cunoștința petenților care au aflat de existența sa cu ocazia executării

silite a acestora pentru suma de 24.200 Euro, întrucât au refuzat achitarea de

bună voie a onorariului de succes.

În

baza actelor premergătoare inițial efectuate procurorul a reținut prin

rezoluție că intimatul nu a indus în eroare pe petenți întrucât avea calitatea

cerută de Legea nr. 51/1995, pentru a putea desfășura activitățile la care s-a

obligat prin contract, iar clauza privind plata onorariului de succes a fost

consimțită și a acceptat ca atare de părți la încheierea convenției de

asistență juridică amintită; prin rezoluția din 25 martie 2008 Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a respins ca

neîntemeiată plângerea petenților formulată împotriva rezoluției din 18

februarie 2008; urmare plângerii formulate de petenți la instanță împotriva

acestor rezoluții, Curtea de Apel București secția a II-a penală, prin sentința

penală nr. 141 din 03 iunie 2008 a admis plângerea, a desființat rezoluțiile și

a dispus trimiterea cauzei la procuror pentru verificări suplimentare în fapt

asupra elementelor constitutive ale infracțiunilor sesizate, indicându-se prin

sentință aceste împrejurări de fapt și mijloacele de probă aferente pentru

dovedirea lor; în urma suplimentării actelor premergătoare, prin rezoluția din

20 iulie 2009 s-a dispus aceeași soluție de neîncepere a urmăririi penale în

temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu motivarea că nu s-a putut stabili că

intimatul a înscris unilateral clauza referitoare la onorariul de succes în

contractul de asistență juridică/ori că acesta ar fi atestat nereal că această

clauză reprezintă înțelegerea părților (și ca atare referitor la infracțiunile

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și art. 290 C. pen. s-a reținut

că fie lipsește elementul material al laturii obiective, și latura subiectivă):

- prin

rezoluția din 28 august 2009 Procurorul General al

Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată plângerea petenților,

constatând că avocatul – intimat a acordat asistență juridică în baza

contractului menționat cu clauza privind onorariul de succes, contract semnat

de părți;

- verificările

ansamblul actelor premergătoare efectuate de

prima instanță au relevat că

asemenea că rezoluțiile criticate sunt temeinice și legale procurorul a

suplimentat actele premergătoare dispuse de instanță prin sentința penală nr. 141

din 03 iunie 2008, fără a putea nefiind dovedită existența elementelor

constitutive ale infracțiunilor reclamate; între părți s-a încheiat un contract

de asistență juridică ce a fost pierdut de către intimat împrejurare făcută

publică prin intermediul ziarului „România Liberă”; potrivit dispozițiilor

legale acest contract s-a încheiat în două exemplare, originalul fiind remis

petenților și deși aceștia reclamă existența unor fapte penale, nu au putut

prezenta acest înscris original aflat în posesia lor ce se pretinde că nu ar fi

asemănător cu cel întocmit ulterior pierderii de către intimat în copie

conformă cu originalul (fila 24 dosar) și care ar conține o clauză neexistentă

în contractul original încheiat inițial, respectiv clauza onorariului de

succes, și în baza căruia s-a solicitat executarea silită; adevărat că cel

întocmit ulterior are adăugat de către intimat suma de 24.200 Euro, dar aceasta

nu s-a făcut – așa cum întemeiat s-a reținut prin rezoluție – cu intenția de a

falsifica înscrisul și de a induce în eroare pe petenți, ci doar pentru a

concretiza procentul de 10% regăsit în contrat, inclusiv în cel original

întocmit inițial, ceea ce în fapt reprezintă o chestiune de executare a unei

obligații asumate și neexecutată de bună voie.

termen declarat de petiționarii M.D. și M.I. împotriva sentinței penale nr. 203

din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, cale de atac

examinată în lipsa petenților pe baza motivelor formulate prin memoriul scris

de recurs depus la 8 decembrie 2009 reiterând criticile de

nelegalitate/netemeinicie invocate la prima instanță având ca finalitate

juridică casarea hotărârii/ desființarea rezoluției atacate și trimiterea

cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale în conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. – este nefondat

urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Prin motivele

scrise în recurs în recurs petenții își mențin susținerile/criticile împotriva

rezoluției din 18 februarie 2008 pe care le adresează și față de rezoluția

actuală pronunțată la 27 iulie 2009 fără a învedera alte împrejurări, ori

mijloace de probă în susținerea acuzațiilor formulate.

Ori astfel cum

s-a arătat prin sentință rezoluția pronunțată la 20 iulie 2009 s-a întemeiat pe

actele premergătoare strânse înainte de pronunțarea sentinței penale nr. 141

din 3 iunie 2008 dar și pe dovezile nou administrate în baza dispozițiilor

instanței de judecată (audierea părților, audierea în calitate de martori a

numitei M.G. fiica petenților și a executorului judecătoresc B.C. ce a întocmit

dosarul B.E.J. nr. 5488/303/2007 al Judecătoriei sector 4 București) în urma

cărora situația de fapt rezultată a fost aceiași și anume că avocatul a acordat

asistență juridică în baza contractului nr. 197002 din 12 aprilie 2005 astfel

cum a fost refăcut ulterior - datorită pierderii de către intimat în luna iulie

2005 în împrejurări neprecizate / anunțate public a registrelor de contracte de

asistență juridică - contract refăcut semnat de petenți ce include și clauza

privind onorariul de succes [„10% din valoarea de piață, de vânzare a terenului

ce va fi achitată de client după terminarea procesului și înlăturarea dreptului

de proprietate asupra terenului” (f.23 dosar)]; în plus conform clauzei

înserate în cuprinsul acestuia la art. 6 contractul incriminat a fost încheiat

„în două exemplare ambele părți atestând că exemplarul original a fost

înmânat/comunicat clientului iar copia păstrată de către forma de exercitare a

profesiei”, însă petenții, deși aceștia reclamă existența unor fapte penale, nu

au putut prezenta acest înscris original dovadă irefutabilă în susținerea

acuzațiilor formulate; ca atare câtă vreme existența contractului de asistență

juridică este incontestabilă, clauza privind onorariul de succes a fost însușită

prin semnătură odată cu întregul contract de asistență, de către petenți.

Adăugirea,

privind suma de 24.200 Euro efectuată de avocat atunci când s-a adresat

executorului judecătoresc nu poate constitui un fals prevăzut de art. 290 C.

pen. întrucât îi lipsește latura subiectivă devreme ce – astfel cum s-a reținut

în mod justificat și prin sentință – clauza privind onorariul de succes a

existat ca atare iar cuantificarea ulterioară făcută de intimat poate fi

modificată în contestație la executare funcție de prețul de vânzare al

terenului, fiind lipsită de relevanță penală.

Având

în vedere toate aceste considerente se poate concluziona că sentința penală nr.

293 din 26 octombrie 2009 prin care a fost menținută rezoluția atacată/soluția

de neîncepere a urmării penal în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen. – este legală și temeinică iar reformarea sa nu se

justifică.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

obligă recurenții petenți să plătească statului suma

de câte 50 lei cheltuieli judiciare

.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petenții M.D. și M.I. împotriva sentinței

penale nr. 293 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă

recurenții petenți să plătească statului suma de câte 50 lei cheltuieli

judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 15 decembrie 2009.