ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4203/2009

Deliberând asupra plângerii de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 293 din 26 octombrie 2009, dată în dosar nr. 9112/2/2009 a respins ca nefondată – în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (1) și (8) lit. a) C. proc. pen. – plângerea formulată de petenții M.D. și M.I., împotriva rezoluției procurorului din 20 iulie 2009 adoptată în dosar nr. 900/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, confirmată ulterior cu ocazia controlului administrativ ierarhic prin rezoluția nr. 1327/II/2/2009 din 28 august 2009 a procurorului general adjunct al organului judiciar sus-menționat, prin care a fost dispusă soluția de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. („faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii” în speță atât elementul material al laturii obiective cât și laturii subiective) față de intimatul-făptuitor avocat P.I.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune în convenții și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și art. 290 C. pen., menținând rezoluția atacată. În promovarea plângerii petenții au arătat că își mențin acuzațiile formulate în actul de sesizare (deși au semnat în anul 2006 contractul cu nr. 107.002 clauza privind onorariul de succes nu era trecută în contract ca fiind completată ulterior de intimatul-făptuitor fără știința petenților) și au solicitat desființarea rezoluției nr. 900/P/2007 ca nelegală și netemeinică și reținerea cauzei spre judecare conform art. 278 2 alin. (8) lit. c) C. proc.

pen. pe considerentele că „rezoluția atacată, cea din data de 28 august 2009 nu cuprinde decât aceleași concluzii lapidare ca și rezoluțiile anterioare fără a ni se explica în ce mod a efectuat parchetul probatoriile solicitate în completare prin sentința Curții de Apel nr. 141/03.2006.2008 (.) mai mult chiar, s-a păstrat aceiași interpretare eronată dată situației de fapt ca în rezoluțiile precedente” . Curtea, hotărând soluționarea plângerii prin respingerea sa ca nefondată potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. cu solicitarea – în contrarietate cu solicitarea petenților de înființare a rezoluției atașate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale conform art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen.

- a verificat rezoluția atacată în raport cu motivele invocate pe baza materialului probator aflat în dosar nr. 900/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ajungând la constatări în fapt / în drept similare cu acelea făcute de procurorul de caz pe baza cărora a fost adoptată soluția contestată de neîncepere a urmăririi penale pentru lipsa elementului material al laturii obiective și latura subiectivă a infracțiunilor sesizate după cum urmează: - prin plângerea penală formulată, petenții au sesizat faptul că au încheiat un contract de asistență juridică cu intimatul-avocat (nr. 10702 din 12 aprilie 2005) pentru cauza civilă ce a format obiectul dosarului nr. 467/303/2005 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 6 București, fără ca în cuprinsul acestuia să fi fost înserată o clauză privind plata unui onorariu de succes reprezentând 10% din prețul de vânzare al bunului imobil obținut în urma soluționării litigiului civil respectiv această clauză fiind adăugată de intimat ulterior, în mod unilateral /fără a fi adusă la cunoștința petenților care au aflat de existența sa cu ocazia executării silite a acestora pentru suma de 24.200 Euro, întrucât au refuzat achitarea de bună voie a onorariului de succes.

În baza actelor premergătoare inițial efectuate procurorul a reținut prin rezoluție că intimatul nu a indus în eroare pe petenți întrucât avea calitatea cerută de Legea nr. 51/1995, pentru a putea desfășura activitățile la care s-a obligat prin contract, iar clauza privind plata onorariului de succes a fost consimțită și a acceptat ca atare de părți la încheierea convenției de asistență juridică amintită; prin rezoluția din 25 martie 2008 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a respins ca neîntemeiată plângerea petenților formulată împotriva rezoluției din 18 februarie 2008; urmare plângerii formulate de petenți la instanță împotriva acestor rezoluții, Curtea de Apel București secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 141 din 03 iunie 2008 a admis plângerea, a desființat rezoluțiile și a dispus trimiterea cauzei la procuror pentru verificări suplimentare în fapt asupra elementelor constitutive ale infracțiunilor sesizate, indicându-se prin sentință aceste împrejurări de fapt și mijloacele de probă aferente pentru dovedirea lor; în urma suplimentării actelor premergătoare, prin rezoluția din 20 iulie 2009 s-a dispus aceeași soluție de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.

pen. cu motivarea că nu s-a putut stabili că intimatul a înscris unilateral clauza referitoare la onorariul de succes în contractul de asistență juridică/ori că acesta ar fi atestat nereal că această clauză reprezintă înțelegerea părților (și ca atare referitor la infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și art. 290 C. pen.

s-a reținut că fie lipsește elementul material al laturii obiective, și latura subiectivă): - prin rezoluția din 28 august 2009 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată plângerea petenților, constatând că avocatul – intimat a acordat asistență juridică în baza contractului menționat cu clauza privind onorariul de succes, contract semnat de părți; - verificările ansamblul actelor premergătoare efectuate de prima instanță au relevat că asemenea că rezoluțiile criticate sunt temeinice și legale procurorul a suplimentat actele premergătoare dispuse de instanță prin sentința penală nr. 141 din 03 iunie 2008, fără a putea nefiind dovedită existența elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate; între părți s-a încheiat un contract de asistență juridică ce a fost pierdut de către intimat împrejurare făcută publică prin intermediul ziarului „România Liberă”; potrivit dispozițiilor legale acest contract s-a încheiat în două exemplare, originalul fiind remis petenților și deși aceștia reclamă existența unor fapte penale, nu au putut prezenta acest înscris original aflat în posesia lor ce se pretinde că nu ar fi asemănător cu cel întocmit ulterior pierderii de către intimat în copie conformă cu originalul (fila 24 dosar) și care ar conține o clauză neexistentă în contractul original încheiat inițial,

respectiv clauza onorariului de succes, și în baza căruia s-a solicitat executarea silită; adevărat că cel întocmit ulterior are adăugat de către intimat suma de 24.200 Euro, dar aceasta nu s-a făcut – așa cum întemeiat s-a reținut prin rezoluție – cu intenția de a falsifica înscrisul și de a induce în eroare pe petenți, ci doar pentru a concretiza procentul de 10% regăsit în contrat, inclusiv în cel original întocmit inițial, ceea ce în fapt reprezintă o chestiune de executare a unei obligații asumate și neexecutată de bună voie. 2. Recursul în termen declarat de petiționarii M.D. și M.I.

împotriva sentinței penale nr. 203 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, cale de atac examinată în lipsa petenților pe baza motivelor formulate prin memoriul scris de recurs depus la 8 decembrie 2009 reiterând criticile de nelegalitate/netemeinicie invocate la prima instanță având ca finalitate juridică casarea hotărârii/ desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. – este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Prin motivele scrise în recurs în recurs petenții își mențin susținerile/criticile împotriva rezoluției din 18 februarie 2008 pe care le adresează și față de rezoluția actuală pronunțată la 27 iulie 2009 fără a învedera alte împrejurări, ori mijloace de probă în susținerea acuzațiilor formulate.

Ori astfel cum s-a arătat prin sentință rezoluția pronunțată la 20 iulie 2009 s-a întemeiat pe actele premergătoare strânse înainte de pronunțarea sentinței penale nr. 141 din 3 iunie 2008 dar și pe dovezile nou administrate în baza dispozițiilor instanței de judecată (audierea părților, audierea în calitate de martori a numitei M.G. fiica petenților și a executorului judecătoresc B.C. ce a întocmit dosarul B.E.J.

nr. 5488/303/2007 al Judecătoriei sector 4 București) în urma cărora situația de fapt rezultată a fost aceiași și anume că avocatul a acordat asistență juridică în baza contractului nr. 197002 din 12 aprilie 2005 astfel cum a fost refăcut ulterior - datorită pierderii de către intimat în luna iulie 2005 în împrejurări neprecizate / anunțate public a registrelor de contracte de asistență juridică - contract refăcut semnat de petenți ce include și clauza privind onorariul de succes [„10% din valoarea de piață, de vânzare a terenului ce va fi achitată de client după terminarea procesului și înlăturarea dreptului de proprietate asupra terenului” (f.23 dosar)]; în plus conform clauzei înserate în cuprinsul acestuia la art. 6 contractul incriminat a fost încheiat „în două exemplare ambele părți atestând că exemplarul original a fost înmânat/comunicat clientului iar copia păstrată de către forma de exercitare a profesiei”, însă petenții, deși aceștia reclamă existența unor fapte penale, nu au putut prezenta acest înscris original dovadă irefutabilă în susținerea acuzațiilor formulate; ca atare câtă vreme existența contractului de asistență juridică este incontestabilă, clauza privind onorariul de succes a fost însușită prin semnătură odată cu întregul contract de asistență, de către petenți.

Adăugirea, privind suma de 24.200 Euro efectuată de avocat atunci când s-a adresat executorului judecătoresc nu poate constitui un fals prevăzut de art. 290 C. pen. întrucât îi lipsește latura subiectivă devreme ce – astfel cum s-a reținut în mod justificat și prin sentință – clauza privind onorariul de succes a existat ca atare iar cuantificarea ulterioară făcută de intimat poate fi modificată în contestație la executare funcție de prețul de vânzare al terenului, fiind lipsită de relevanță penală. Având în vedere toate aceste considerente se poate concluziona că sentința penală nr. 293 din 26 octombrie 2009 prin care a fost menținută rezoluția atacată/soluția de neîncepere a urmării penal în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. – este legală și temeinică iar reformarea sa nu se justifică. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurenții petenți să plătească statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare . PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenții M.D. și M.I. împotriva sentinței penale nr. 293 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenții petenți să plătească statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 decembrie 2009.