ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele Prin rezoluția nr. 534/P/2007, din data de 17 aprilie2008, a Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de L.V. și H.C. - procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, P.N. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și P.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen. Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reținut, în sinteză, următoarele: Numitul B.D., în calitate de reprezentant al SC C.E.

SRL, a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraților menționați, fiind nemulțumit de modul în care au fost instrumentate mai multe dosare penale. În urma efectuării actelor premergătoare a rezultat următorul context al formulării plângerii penale: În dosarul nr. 161/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, numitul B.D. a formulat plângere împotriva magistraților Z.I., judecător la Judecătoria Petroșani, I.D. și S.N. - procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani, pentru declanșarea pretins abuzivă și adoptarea unor soluții nelegale în cauze penale instrumentate la nivelul unității lor. Prin rezoluția nr. 161/P/2005 din 30 septembrie 2005 (procuror H.C.) s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații menționați pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

S-a motivat că într-unui din dosarele care îl vizau pe B.D. procurorul nu a adoptat soluție, dispunând declinarea competenței de soluționare al acestuia, iar în celălalt dosar, finalizat cu netrimiterea în judecată, nu s-au constatat încălcări ale legii care să atingă sfera ilicitului penal. Plângerea formulată de SC C.E. SRL împotriva soluției, a fost respinsă prin rezoluția nr. 1271/11/2/2005 din 3 noiembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (procuror L.V.) și de către Curtea de Apel Alba Iulia prin sentința penală nr. 56 din 9 mai 2006, rămasă definitivă prin decizia nr. 6169 din 24 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin rezoluția nr. 60/P/2005 din data de 16 martie 2005 a Parchetului Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba (procuror P.M., care își desfășoară activitatea în prezent la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba) s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Z.I.

pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 247 C. pen. reținându-se că faptele nu există. Dosarul s-a format ca urmare a unor plângeri formulate de numitul B.D. Urmare unui alt memoriu formulat de același petent s-a constituit lucrarea nr. 191/VIII/1/2005 a Parchetului Național Anticorupție, Serviciul Teritorial Alba, iar prin referatul din 8 iunie 2005 (procuror P.M.) s-a dispus respingerea plângerii întrucât aspectele sesizate nu au evidențiat existența unor fapte concrete de corupție. Prin rezoluția nr. 74/P/2006 din 20 iulie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (procuror P.N., care își desfășoară în prezent activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara) s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de lucrătorii de poliție N.F.

și S.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. Dosarul s-a format ca urmare a sesizării prin care numitul B.D. a solicitat efectuarea de cercetări față de cei doi polițiști, invocând faptul că în mod tendențios și abuziv nu au administrat probe necesare justei soluționări a unei cauze penale și că nu au depus la dosar actele care i-ar fi învinovățit de săvârșirea unor infracțiuni pe numiții C.V. și T.G. La adoptarea soluției s-a avut în vedere că actele pretins sustrase se aflau la D.G.F.P Hunedoara, în vederea efectuării de verificări, iar pentru unele din faptele sesizate se întocmiseră anterior referate cu propunere de trimitere în judecată.

Plângerea formulată împotriva soluției a fost respinsă prin rezoluția nr. 737/II/2/2006 din 15 august 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați (procuror L.V.) și de către Curtea de Apel Galați prin sentința penală nr. 3 din 9 ianuarie 2007, rămasă definitivă prin decizia nr. 1203 din 5 aprilie2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Plângerea formulată împotriva acestei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale față de cei 4 procurori a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul șef Secție urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (rezoluție nr. 5077/3173/II/2/2008 din 26 mai 2008). Pentru a dispune în acest sens, procurorul ierarhic superior a apreciat că în sarcina magistraților menționați nu se poate reține săvârșirea unei fapte de natură penală, împrejurarea că petentul este nemulțumit de soluții nu poate conduce la concluzia că procurorii și-au încălcat atribuțiile de serviciu sau au favorizat persoanele reclamate de acesta. De asemenea, s-a menționat că în situația când persoana vătămată este nemulțumită de soluția dată aceasta poate formula plângere (conform dispozițiilor art. 278 – 278 1 C. proc.

pen.), însă nemulțumirea sa nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a celor care au dispus-o. S-a argumentat și prin aceea că, în legislația noastră, verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor dispuse de magistrați se realizează prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege, iar nu prin repunerea lor în discuție în cadrul unui proces penal îndreptat împotriva acestora. Î mpotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, temeiul art. 278/ 1 C. proc. pen., a fost formulată prezenta plângere la instanță (fil. 1-3, dosar nr. 3520/1/2008 al Curții de Apel București). În plângere, care conține afirmații generale privind magistratura din România, se susține, în sinteză, că: procurorii nu au audiat reclamantul, martorii, făptuitorii; nu s-au făcut acte de cercetare, nu au fost verificate probele de la dosar; nu s-au făcut confruntări; a fost lipsă de „voință politică" a procurorilor de a combate corupția din magistratură.

Plângerea va fi respinsă pentru motivele ce se vor arăta. Prin sentința penală nr. 2014 din 12 noiembrie 2008 (dosar nr. 5155/1/2008), Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de aceeași petiționară, prin același reprezentant, împotriva rezoluțiilor menționate. Î n aceste condiții, chiar dacă se invocă alte motive, dreptul de a exercita această cale de control judecătoresc asupra rezoluțiilor procurorului s-a stins, nefiind posibilă o nouă examinare a legalității și temeiniciei soluției de neîncepere a urmăririi penale, respectiv, soluției de respingere a plângerii adresată procurorului ierarhic superior. Î n consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge plângerea. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și deciziei nr. 82 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (M. Of. nr. 780 din 21 octombrie 2008), petiționara va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara S.C. C.E. SRL prin mandatar Organizația de Cooperare Europeană pentru Prevenirea, Combaterea și Eradicarea Corupției împotriva rezoluției din 17 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică dispusă în dosarul nr. 534/P/2007. Obligă petiționara la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2009.