ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele

Prin rezoluția nr. 534/P/2007, din data de 17 aprilie2008, a

Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 228 alin.

(6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de

L.V. și H.C. - procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, P.N.

- procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și P.M. - procuror la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246

și art. 264 C. pen.

Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reținut, în

sinteză, următoarele:

Numitul B.D., în calitate de reprezentant al SC C.E. SRL, a

solicitat tragerea la răspundere penală a magistraților menționați, fiind

nemulțumit de modul în care au fost instrumentate mai multe dosare penale.

În urma efectuării actelor premergătoare a rezultat

următorul context al formulării plângerii penale:

În dosarul nr. 161/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Alba Iulia, numitul B.D. a formulat plângere împotriva magistraților Z.I.,

judecător la Judecătoria Petroșani, I.D. și S.N. - procurori la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Petroșani, pentru declanșarea pretins abuzivă și adoptarea

unor soluții nelegale în cauze penale instrumentate la nivelul unității lor.

Prin rezoluția nr. 161/P/2005 din 30 septembrie 2005

(procuror H.C.) s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații

menționați pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. S-a motivat că

într-unui din dosarele care îl vizau pe B.D. procurorul nu a adoptat soluție,

dispunând declinarea competenței de soluționare al acestuia, iar în celălalt

dosar, finalizat cu netrimiterea în judecată, nu s-au constatat încălcări ale

legii care să atingă sfera ilicitului penal.

Plângerea formulată de SC C.E. SRL împotriva soluției, a

fost respinsă prin rezoluția nr. 1271/11/2/2005 din 3 noiembrie 2005 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (procuror L.V.) și de către

Curtea de Apel Alba Iulia prin sentința penală nr. 56 din 9 mai 2006, rămasă

definitivă prin decizia nr. 6169 din 24 octombrie 2006 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Prin rezoluția nr. 60/P/2005 din data de 16

martie 2005 a Parchetului Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba (procuror

P.M., care își desfășoară activitatea în prezent la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Alba) s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Z.I. pentru

infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 247 C. pen. reținându-se că faptele

nu există. Dosarul s-a format ca urmare a unor plângeri formulate de numitul B.D.

Urmare unui alt memoriu formulat de același

petent s-a constituit lucrarea nr. 191/VIII/1/2005 a Parchetului Național

Anticorupție, Serviciul Teritorial Alba, iar prin referatul din 8 iunie 2005

(procuror P.M.) s-a dispus respingerea plângerii întrucât aspectele sesizate nu

au evidențiat existența unor fapte concrete de corupție.

Prin rezoluția nr. 74/P/2006 din 20 iulie 2006

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (procuror P.N., care își

desfășoară în prezent activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Hunedoara) s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de lucrătorii de

poliție N.F. și S.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C.

pen.

Dosarul s-a format ca urmare a sesizării prin

care numitul B.D. a solicitat efectuarea de cercetări față de cei doi

polițiști, invocând faptul că în mod tendențios și abuziv nu au administrat

probe necesare justei soluționări a unei cauze penale și că nu au depus la

dosar actele care i-ar fi învinovățit de săvârșirea unor infracțiuni pe numiții

C.V. și T.G.

La adoptarea soluției s-a avut în vedere că

actele pretins sustrase se aflau la D.G.F.P Hunedoara, în vederea efectuării de

verificări, iar pentru unele din faptele sesizate se întocmiseră anterior

referate cu propunere de trimitere în judecată.

Plângerea formulată împotriva soluției a fost

respinsă prin rezoluția nr. 737/II/2/2006 din 15 august 2006 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Galați (procuror L.V.) și de către Curtea de Apel Galați

prin sentința penală nr. 3 din 9 ianuarie 2007,

rămasă

definitivă prin decizia nr. 1203 din 5 aprilie2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Plângerea formulată împotriva acestei

rezoluții de neîncepere a urmăririi penale față de cei 4 procurori a fost

respinsă ca neîntemeiată de procurorul șef Secție urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție (rezoluție nr. 5077/3173/II/2/2008 din 26 mai 2008).

Pentru a dispune în acest sens, procurorul

ierarhic superior a apreciat că în sarcina magistraților menționați nu se poate

reține săvârșirea unei fapte de natură penală, împrejurarea că petentul este

nemulțumit de soluții nu poate conduce la concluzia că procurorii și-au

încălcat atribuțiile de serviciu sau au favorizat persoanele reclamate de

acesta.

De asemenea, s-a menționat că în situația

când persoana vătămată este nemulțumită de soluția dată aceasta poate formula

plângere (conform dispozițiilor art. 278 – 278

1

C. proc. pen.), însă

nemulțumirea sa nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a

celor care au dispus-o.

S-a argumentat și prin aceea că, în

legislația noastră, verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor dispuse

de magistrați se realizează prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege,

iar nu prin repunerea lor în discuție în cadrul unui proces penal îndreptat

împotriva acestora.

Î

mpotriva soluției de neîncepere a urmăririi

penale, temeiul art. 278/ 1 C. proc. pen., a fost formulată prezenta plângere

la instanță (fil. 1-3, dosar nr. 3520/1/2008 al Curții de Apel București). În

plângere, care conține afirmații generale privind magistratura din România, se

susține, în sinteză, că: procurorii nu au audiat reclamantul, martorii,

făptuitorii; nu s-au făcut acte de cercetare, nu au fost verificate probele de

la dosar; nu s-au făcut confruntări; a fost lipsă de „voință politică" a

procurorilor de a combate corupția din magistratură.

Plângerea va fi respinsă pentru motivele ce

se vor arăta.

Prin sentința penală nr. 2014 din 12

noiembrie 2008 (dosar nr. 5155/1/2008), Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de aceeași petiționară, prin

același reprezentant, împotriva rezoluțiilor menționate.

Î

n aceste condiții, chiar dacă se invocă alte

motive, dreptul de a exercita această cale de control judecătoresc asupra rezoluțiilor

procurorului s-a stins, nefiind posibilă o nouă examinare a legalității și

temeiniciei soluției de neîncepere a urmăririi penale, respectiv, soluției de

respingere a plângerii adresată procurorului ierarhic superior.

Î

n consecință, în conformitate cu dispozițiile

art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge plângerea.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și deciziei nr. 82

a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (M. Of. nr. 780 din

21 octombrie 2008), petiționara va fi obligată la plata către stat a

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara

S.C. C.E. SRL prin mandatar Organizația de Cooperare Europeană pentru

Prevenirea, Combaterea și Eradicarea Corupției împotriva rezoluției din 17

aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică dispusă în dosarul nr. 534/P/2007.

Obligă petiționara la plata sumei de 500 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie

2009.