ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2305/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cereri adresate C.S.M. , mai mulți procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, printre care și B.E. și D.D., au solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, considerând că există o discriminare între procurorii care au obținut acest grad ca efect al numirii în cadrul D.I.I.C.O.T. sau în cadrul D.N.A. și ceilalți procurori, care sunt obligați să susțină concursul în vederea avansării în gradul profesional superior. În acest sens au fost invocate hotărâri irevocabile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-au admis recursuri declarate împotriva unor hotărâri ale Plenului C.S.M.

Cererea a fost motivată prin faptul că nu se solicită promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci numai recunoașterea gradului profesional corespunzător acestui parchet, iar prin hotărârile pronunțate de instanța supremă s-a reținut că în hotărârile Plenului C.S.M. se face o confuzie între instituția promovării și cea a numirii procurorilor, iar nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor din cadrul D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Procurorii în cauză au arătat că îndeplinesc condiția de a avea cel puțin 6 ani vechime în funcție, iar experiența profesională dobândită este cel puțin echivalentă cu cea a procurorilor care au dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca urmare a numirii la D.I.I.C.O.T. și D.N.A. Totodată, au arătat că exercită acte profesionale de competența materială a procurorilor aflați inițial la nivel de parchet de pe lângă judecătorie, deveniți procurori cu grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin hotărârea nr. 1060 din 16 octombrie 2008, Plenul C.S.M. , în temeiul dispozițiilor art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004, a respins cererile formulate de procurorii în cauză, între care și B.E.

și D.D. Pentru a hotărî astfel, Plenul C.S.M. a reținut că gradul profesional corespunzător parchetelor de pe lângă Tribunal, Curte de Apel sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se dobândește numai în urma promovării examenului sau concursului prevăzut de art. 43 – art. 47 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege: vechime, calificativul „foarte bun” și lipsa sancțiunilor disciplinare. Împotriva hotărârii nr. 1060 din 16 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. au declarat recurs procurorii B.E. și D.D. În cuprinsul recursului se apreciază că hotărârea atacată se întemeiază exclusiv pe aprecierea că evoluția carierei profesionale a procurorilor și judecătorilor este rezultatul numai al promovării examenelor de grade profesionale concretizate în concursurile organizate pentru obținerea unei funcții de execuție superioare celei deținute.

Recurenții consideră că hotărârea atacată nu analizează și cealaltă cale de promovare, instituită prin legile de organizare și funcționare ale structurilor speciale ale M.P. – promovarea directă, fără susținere de examen și concursuri, pe baza unui „interviu”. În justificarea cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorii în cauză arată că promovarea directă presupune îndeplinirea următoarelor condiții: - o vechime de 6 ani în profesie; - buna moralitate; - buna pregătire profesională, iar îndeplinirea acestor condiții se verifică atât cu ocazia interviului, cât și în mapa profesională a candidatului. Mai arată recurenții că, deși n-au fost supuși probei interviului, procurorii care, într-un stadiu procesual sau altul au avut de soluționat cauze instrumentate în faza urmăririi penale de D.N.A.

și D.I.I.C.O.T. au dovedit abilități profesionale corespunzătoare adoptării de soluții în acord cu legile de drept material și procesual în vigoare, exercitând acte procesuale de competența materială a structurilor respective și contribuind la finalizarea actului de justiție. Apreciază că au desfășurat o activitate profesională absolut identică cu cea din faza urmăririi penale și care nu poate fi considerată mai puțin importantă sau utilă. Recurenții opinează că singurul lucru care îi diferențiază de procurorii care își desfășoară activitatea în structurile speciale ale M.P. îl reprezintă nesusținerea probei interviului, pe care îl consideră o procedură formală.

În același timp, critică sentința atacată și prin prisma principiului constituțional al egalității în drepturi, considerând că se acreditează ideea că activitatea procurorului judiciarist se bucură de recunoaștere și fără parcurgerea probei interviului, considerând că simpla apartenență la o structură specială nu justifică tratamentul salarial diferențiat între cele două categorii de procurori, atâta timp cât criteriile de evaluare a muncii prestate sunt identice. Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, pe următoarele considerente: - recurenții sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și nu au fost numiți sau promovați anterior în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau în structurile D.N.A.

sau D.I.I.C.O.T. De asemenea, nu au susținut examen sau concurs de promovare în funcții de execuție pentru a obține gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; - potrivit art. 43 - art. 47 din Legea nr. 303/2004, promovarea procurorilor se face numai prin examen sau concurs, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege; - hotărârile invocate de recurenți ca practică judiciară privesc doar procurorii numiți în cadrul structurilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. , recurenții negăsindu-se într-o asemenea situație. Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate și susținerile intimatului, precum și cu înscrisurile depuse la dosar și dispozițiile legal aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurenții îndeplinesc funcții de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, nefiind numiți în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori în structurile specializate ale D.N.A. ori ale D.I.I.C.O.T. C.S.M. a definit, în cuprinsul hotărârii nr. 878/2007, noțiunea de grad profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează cariera magistraților”. Modalitățile de dobândire a gradului profesional enunțate presupun o selecție riguroasă a candidaților.

Ca urmare, susținerile recurenților referitoare la identitatea activității pe care o desfășoară cu cea a procurorilor de la structurile specializate ale M.P., ori la diferențele salariale existente față de aceste categorii de procurori nu pot fi primite prin prisma faptului că aceștia nu au parcurs niciuna din modalitățile enunțate de dobândire a gradului profesional superior. Aceștia nu se găsesc într-o situație identică cu procurorii din D.N.A. sau D.I.I.C.O.T. , numiți în funcții printr-o procedură specială prevăzută de lege, astfel că nu pot invoca discriminarea la care ar fi supuși. Prin urmare, se va dispune respingerea recursului, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.E. și D.D. împotriva hotărârii nr. 1060 din 16 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2009.