ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 553/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

încheierea din 18 ianuarie 2010 Curtea de Apel București, având pe rol

soluționarea apelurilor declarate de inculpații Z.C. ș.a. împotriva sentinței

penale nr. 988 din 27 noiembrie 2009 a Tribunalului București, în baza art. 300

2

și art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. a dispus menținerea arestării

preventive a inculpaților Z.C. și D.C.I.

Concomitent, a amânat judecarea

cauzei la 8 februarie 2010, acordându-se termen având în vedere lipsa de

apărare a inculpatei D.C.I.

Pentru a dispune astfel, instanța a

motivat că în cauză nu s-au schimbat temeiurile pentru care au fost arestați

inculpații, că există indicii temeinice că aceștia au săvârșit infracțiuni la

Legea nr. 143/2000 referitoare la traficul de droguri.

S-a apreciat că lăsarea lor în

libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Împotriva încheierii a declarat

recurs inculpatul Z.C., care a cerut casarea încheierii și revocarea arestării

preventive.

Recursul nu este fondat.

Din actele dosarului rezultă că

există probe și indicii temeinice că inculpatul Z.C. ar fi comis infracțiuni

prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu

agravanta prev. de art. 14 lit. c).

Instanța observă că inculpatul este

recidivist postexecutoriu.

Prin sentința penală nr. 988/2009

Tribunalul București l-a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani

închisoare, aceasta fiind o împrejurare care denotă că există indicii temeinice

cu privire la săvârșirea faptei.

Având în vedere antecedentele penale

ale făptuitorului, gravitatea faptelor comise de acesta, în mod corect s-a

reținut că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol public.

Este, de asemenea, temeinică

observația că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au

schimbat.

Așa fiind, s-a făcut o corectă

aplicare a disp. art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Prin urmare, Înalta Curte în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat,

recursul inculpatului, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Z.C. împotriva încheierii din 18 ianuarie 2010 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în Dosarul nr. 10931.01/3/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 februarie 2010.