ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 553/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 18 ianuarie 2010 Curtea de Apel București, având pe rol soluționarea apelurilor declarate de inculpații Z.C. ș.a. împotriva sentinței penale nr. 988 din 27 noiembrie 2009 a Tribunalului București, în baza art. 300 2 și art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților Z.C. și D.C.I. Concomitent, a amânat judecarea cauzei la 8 februarie 2010, acordându-se termen având în vedere lipsa de apărare a inculpatei D.C.I. Pentru a dispune astfel, instanța a motivat că în cauză nu s-au schimbat temeiurile pentru care au fost arestați inculpații, că există indicii temeinice că aceștia au săvârșit infracțiuni la Legea nr. 143/2000 referitoare la traficul de droguri.

S-a apreciat că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul Z.C., care a cerut casarea încheierii și revocarea arestării preventive. Recursul nu este fondat. Din actele dosarului rezultă că există probe și indicii temeinice că inculpatul Z.C. ar fi comis infracțiuni prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu agravanta prev. de art. 14 lit. c). Instanța observă că inculpatul este recidivist postexecutoriu. Prin sentința penală nr. 988/2009 Tribunalul București l-a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare, aceasta fiind o împrejurare care denotă că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptei.

Având în vedere antecedentele penale ale făptuitorului, gravitatea faptelor comise de acesta, în mod corect s-a reținut că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol public. Este, de asemenea, temeinică observația că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat. Așa fiind, s-a făcut o corectă aplicare a disp. art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. Prin urmare, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.C. împotriva încheierii din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 10931.01/3/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2010.