ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2428/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 8 iunie 2010 Curtea de Apel București, având pe rol soluționarea cauzei privind pe inculpații S.B.C. și alții, în baza art. 300 2 și art. 160 b C. proc. pen. a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, pe care a menținut-o. Pentru a dispune astfel, instanța Curții de Apel a motivat că măsura arestării preventive față de inculpat a fost luată și menținută cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. A reținut că există în cauză probe din care rezultă că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală pentru care este cercetat prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000. Pe de altă parte, a mai motivat că este realizată și condiția prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. În acest sens, s-a arătat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cu care a fost sesizată instanța este închisoarea de la 3 la 15 ani. S-a mai arătat că inculpatul S.B.C. s-a folosit de calitatea de ofițer de poliție judiciară în cadrul unei anchete penale pentru a dobândi foloase materiale ilicite. Această împrejurare creează sentimentul de insecuritate în societate prin discreditarea instituțiilor statului din sistemul judiciar. Instanța Curții de Apel a citat în sprijinul soluției de menținere a arestării preventive a inculpatului jurisprudența C.E.D.O.

Împotriva încheierii menționate, a declarat recurs S.B.C. care solicită casarea acesteia, revocarea măsurii arestării preventive și, eventual, înlocuirea acesteia cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate. Recursul nu este fondat. În mod corect instanța Curții de Apel a reținut că există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapte prevăzute de legea penală ce s-ar încadra în infracțiunea de luare de mită. Pe de altă parte, în mod temeinic s-a constatat că sunt incidente în continuare dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., că inculpatul este cercetat pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Este pertinentă motivarea potrivit căreia prin faptele sale inculpatul - polițist - creează sentimentul insecurității, lipsa de încredere în organele sistemului judiciar, faptele de corupție prezentând un pericol social concret deosebit de grav, atât prin conținutul lor, cât și prin frecvența cu care sunt comise. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.B.C. împotriva încheierii din 8 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 4158/2/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2010.