ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2428/2010

Asupra recursului penal de

față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 8 iunie 2010 Curtea de Apel

București, având pe rol soluționarea cauzei privind pe

inculpații S.B.C. și alții, în baza art. 300

2

și

art. 160

b

C. proc. pen. a constatat legală și

temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, pe care a

menținut-o.

Pentru a dispune astfel,

instanța Curții de Apel a motivat că măsura arestării

preventive față de inculpat a fost luată și

menținută cu respectarea dispozițiilor legale, că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat

și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

A reținut că există

în cauză probe din care rezultă că inculpatul a

săvârșit fapte prevăzute de legea penală pentru care este

cercetat prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6

și 7 din Legea nr. 78/2000.

Pe de altă parte, a mai motivat

că este realizată și condiția prev. de art. 148 lit. f) C.

proc. pen. în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului

prezintă pericol pentru ordinea publică.

În acest sens, s-a arătat

că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cu care a

fost sesizată instanța este închisoarea de la 3 la 15 ani. S-a mai

arătat că inculpatul S.B.C. s-a folosit de calitatea de ofițer

de poliție judiciară în cadrul unei anchete penale pentru a dobândi

foloase materiale ilicite. Această împrejurare creează sentimentul de

insecuritate în societate prin discreditarea instituțiilor statului din

sistemul judiciar.

Instanța Curții de Apel a

citat în sprijinul soluției de menținere a arestării preventive

a inculpatului jurisprudența C.E.D.O.

Împotriva încheierii

menționate, a declarat recurs S.B.C. care solicită casarea acesteia,

revocarea măsurii arestării preventive și, eventual, înlocuirea

acesteia cu o altă măsură mai puțin restrictivă de

libertate.

Recursul nu este fondat.

În mod corect instanța

Curții de Apel a reținut că există indicii temeinice care

justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapte

prevăzute de legea penală ce s-ar încadra în infracțiunea de

luare de mită.

Pe de altă parte, în mod

temeinic s-a constatat că sunt incidente în continuare dispozițiile art.

148 lit. f) C. proc. pen., că inculpatul este cercetat pentru o

infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4

ani și că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret

pentru ordinea publică.

Este pertinentă motivarea

potrivit căreia prin faptele sale inculpatul - polițist -

creează sentimentul insecurității, lipsa de încredere în

organele sistemului judiciar, faptele de corupție prezentând un pericol

social concret deosebit de grav, atât prin conținutul lor, cât și

prin frecvența cu care sunt comise.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul

inculpatului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.B.C. împotriva încheierii din 8

iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul

nr. 4158/2/2010.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 18 iunie 2010.