ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1195/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 5 martie 2009, reclamanta SC M.P.C. SRL Sadova a chemat în judecată Agenția de Plăți și Dezvoltare Rurală și Pescuit, solicitând anularea procesului-verbal de constatare din 10 septembrie 2008 și a deciziei nr. 24224 din 17 noiembrie 2008, prin care pârâta a stabilit în sarcina societății un debit de 108.187,57 lei. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta a reținut în mod nemijlocit ca fiind cheltuieli neeligibile suma finanțată pentru amenajarea celor 80 de locuri la restaurantul construit în Sadova în cadrul proiectului de pensiune turistică. Prin sentința nr. 129 din 17 iunie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că, întrucât restaurantul edificat de reclamantă este independent de pensiune și are o capacitate de patru ori mai mare, clasificarea acestui spațiu, destinat și pentru consumatorii din afara persoanelor cazate, este aceea de unități de alimentație publică pentru turism, cheltuielile de construcție fiind neeligibile. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC M.P.C. SRL Sadova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a învederat că executarea și finanțarea celor două corpuri de clădire cu funcțiuni diferite, pensiune și restaurant, s-au făcut sub controlul și îndrumarea reprezentanților Agenției Sapard, această autoritate considerând inițial eligibilă cererea de finanțare a ambelor construcții, motiv pentru care au și decontat lucrările aferente restaurantului la primele trei tranșe de plată.

S-a mai arătat că societatea și-a respectat întocmai obligațiile asumate prin contractul de finanțare și prin documentația tehnică aferentă proiectului inițial, avizată de toate autoritățile competente, care prevedea că restaurantul să aibe o capacitate de 80 de locuri, fiind astfel respectate criteriile de eligibilitate, precum și dispozițiile H.G. nr. 668/2005. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Astfel, prin procesul verbal de control încheiat la data de 10 septembrie 2008, menținut prin decizia nr. 24224 din 17 noiembrie 2008, pârâta a dispus, în baza prevederilor O.G.

nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare și de cofinanțare utilizate necorespunzător, restituirea de către reclamantă a sumei de 108.187,57 lei, plus majorări de întârziere. Întrucât acest act normativ nu conține norme de competență materială speciale, competența de soluționare a litigiilor privind obligațiile financiare stabilite de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și p escuit este cea reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Contrar celor susținute de pârâtă, în cauză nu sunt incidente prevederile tezei a II-a a textului ce stabilesc competența curților de apel pentru soluționarea litigiilor privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale.

În raport de dispozițiile art. 3 alin. (2) și (6) din O.G. nr. 79/2003, actele de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare sunt titluri de creanță ce pot fi contestate în condițiile și termenele prevăzute de Codul de procedură fiscală. Astfel fiind, întrucât au ca obiect creanțe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc contribuții bugetare, fiind aplicabile în materie de competență prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004. În consecință, acțiunea având ca obiect anularea unei decizii emisă de pârâtă în procedura reglementată de O.G.

nr. 79/2003 este de competența instanței de contencios administrativ determinate de valoarea creanței bugetare. Întrucât în cauză, valoarea debitului este sub 500.000 lei, competența de soluționare în fond a litigiului aparține t ribunalului Suceava. Ca urmare, Curtea, admițând recursul, va casa sentința ce a fost pronunțată de o instanță necompetentă material și va trimite cauza spre competentă soluționare Secției de contencios administrativ a Tribunalului Suceava. În raport de soluția dată cauzei, Curtea nu va analiza și motivele de recurs invocate de reclamantă, ce privesc fondul pricinii, ce urmează a fi avute în vedere de instanța de trimitere, la rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC M.P.C. SRL Sadova împotriva sentinței civile nr. 129 din 17 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, s 010ain ntestația formulată de ecția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2010.