ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1195/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data

de 5 martie 2009, reclamanta SC M.P.C. SRL Sadova a chemat în judecată

Agenția de Plăți și Dezvoltare Rurală și Pescuit,

solicitând anularea procesului-verbal de constatare din 10 septembrie 2008

și a deciziei nr. 24224 din 17 noiembrie 2008, prin care pârâta a stabilit

în sarcina societății un debit de 108.187,57 lei.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că pârâta a reținut în mod nemijlocit ca fiind cheltuieli

neeligibile suma finanțată pentru amenajarea celor 80 de locuri la

restaurantul construit în Sadova în cadrul proiectului de pensiune

turistică.

Prin sentința nr. 129 din 17 iunie

2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut în esență că,

întrucât restaurantul edificat de reclamantă este independent de pensiune

și are o capacitate de patru ori mai mare, clasificarea acestui

spațiu, destinat și pentru consumatorii din afara persoanelor cazate,

este aceea de unități de alimentație publică pentru turism,

cheltuielile de construcție fiind neeligibile.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta SC M.P.C. SRL Sadova, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat că

executarea și finanțarea celor două corpuri de clădire cu

funcțiuni diferite, pensiune și restaurant, s-au făcut sub

controlul și îndrumarea reprezentanților Agenției Sapard,

această autoritate considerând inițial eligibilă cererea de

finanțare a ambelor construcții, motiv pentru care au și

decontat lucrările aferente restaurantului la primele trei tranșe de

plată.

S-a mai arătat că societatea

și-a respectat întocmai obligațiile asumate prin contractul de

finanțare și prin documentația tehnică aferentă

proiectului inițial, avizată de toate autoritățile

competente, care prevedea că restaurantul să aibe o capacitate de 80

de locuri, fiind astfel respectate criteriile de eligibilitate, precum și

dispozițiile H.G. nr. 668/2005.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul

este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

Astfel, prin procesul verbal de control

încheiat la data de 10 septembrie 2008, menținut prin decizia nr. 24224

din 17 noiembrie 2008, pârâta a dispus, în baza prevederilor O.G. nr. 79/2003

privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare și de cofinanțare

utilizate necorespunzător, restituirea de către reclamantă a

sumei de 108.187,57 lei, plus majorări de întârziere.

Întrucât acest act normativ nu

conține norme de competență materială speciale,

competența de soluționare a litigiilor privind obligațiile

financiare stabilite de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și

p

escuit este

cea reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004.

Contrar celor susținute de

pârâtă, în cauză nu sunt incidente prevederile tezei a II-a a

textului ce stabilesc competența curților de apel pentru

soluționarea litigiilor privind actele administrative emise de

autoritățile publice centrale.

În raport de dispozițiile art. 3

alin. (2) și (6) din O.G. nr. 79/2003, actele de constatare, stabilire

și individualizare a obligațiilor de plată privind

creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile

acestora și costurile bancare sunt titluri de creanță ce pot fi

contestate în condițiile și termenele prevăzute de Codul de

procedură fiscală.

Astfel fiind, întrucât au ca obiect

creanțe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor

administrative ce privesc contribuții bugetare, fiind aplicabile în

materie de competență prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea

nr. 554/2004.

În consecință, acțiunea

având ca obiect anularea unei decizii emisă de pârâtă în procedura

reglementată de O.G. nr. 79/2003 este de competența instanței de

contencios administrativ determinate de valoarea creanței bugetare.

Întrucât în cauză, valoarea

debitului este sub 500.000 lei, competența de soluționare în fond a

litigiului aparține

t

ribunalului

Suceava.

Ca urmare, Curtea, admițând recursul,

va casa sentința ce a fost pronunțată de o instanță

necompetentă material și va trimite cauza spre competentă

soluționare Secției de contencios administrativ a Tribunalului

Suceava.

În raport de soluția dată

cauzei, Curtea nu va analiza și motivele de recurs invocate de

reclamantă, ce privesc fondul pricinii, ce urmează a fi avute în

vedere de instanța de trimitere, la rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de SC M.P.C. SRL Sadova împotriva sentinței civile nr. 129 din 17

iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, s

010ain

ntestația formulată de

ecția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 martie 2010.