ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7824/2009

Asupra recursului de față, constată: Prin cererea înregistrată la data de 17 septembrie 2008, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte București a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtei P.C.E., pe teritoriul Belgiei pe o perioadă de cel mult 3 ani. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că pârâta a fost returnată din Belgia la data de 12 iulie 2008 în baza Acordului de readmisiei încheiat de România cu această țară, aprobat prin H.G. nr. 825/1995, fiind astfel întrunite cerințele prevăzute de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 în temeiul cărora a solicitat admiterea acțiunii. Prin sentința nr. 1042 din 26 noiembrie 2008, Tribunalul Bacău, secția civilă, a admis acțiunea reclamantei și a restrâns dreptul pârâtei la liberă circulație pe teritoriul Belgiei pentru o perioadă de 6 luni.

Prima instanță a reținut, în esență, că față de înscrisurile depuse în probațiuni și în raport de dispozițiile art. 28 alin. (5), art. 38, art. 39, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 248/2005, limitarea exercitării dreptului la libera circulație pe durata menționată este îndestulătoare atingerii scopului coercitiv și preventiv al măsurii solicitate. Apelul declarat de pârâtă împotriva susmenționatei hotărâri a fost admis prin decizia nr. 13 din 11 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale. A fost schimbată în tot sentința apelată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Instanța de apel a reținut, în esență, că măsura dispusă de prima instanță, deși corespunde textului art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 contravine, în situația dată, Directivei 2004/38/CE, întrucât conduita reținută în sarcina pârâtei nu se încadrează în niciunul din cazurile limitativ prevăzute de textul directivei care să justifice restricționarea libertății de circulație. Mai mult, atât la prima instanță, cât și în apel, au fost depuse dovezi din care rezultă că pârâta poseda acte de ședere legală pe teritoriul Belgiei și că este titular al cardului de identitate belgian, cu durata de valabilitate cuprinsă între 6 noiembrie 2008 – 6 noiembrie 2013, ceea ce demonstrează nelegalitatea măsurii dispusă de prima instanță.

În motivarea recursului se susține că instanța de apel au înlăturat în mod eronat aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, care impun o singură condiție pentru restrângerea libertății de circulație, aceea a returnării persoanei dintr-un stat în baza acordului de readmisie încheiat de România cu respectivul stat, fiind irelevant motivul pentru care s-a dispus această măsură și cu mențiunea că instanțele române nu sunt abilitate a cenzura cauzele pentru care s-a dispus returnarea. Recurentul susține că, potrivit art. 25 din Constituție, cetățenii români se bucură în străinătate de protecția statului român dar în aceleași timp trebuie să își îndeplinească obligațiile care le revin, în caz contrar, impunându-se sancționarea acestora conform Legii nr. 248/2005, măsură care se justifică a fi dispusă și în scopul stopării fenomenului migrației ilegale.

Recurentul apreciază că, în speță, măsura se impunea a fi dispusă, pe de o parte, în raport de prevederile art. 2 din Protocolul 4 adițional la C.E.D.O. și art. 25 și art. 53 din Constituția României iar, pe de altă parte, în raport de conduita pârâtului care, conform probatoriului administrat, a fost returnat de autoritățile belgiene, pentru motiv de muncă fără forme legale, motive care sunt de ordine publică în sensul reglementărilor comunitare. Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu este fondat pentru următoarele considerente: Contrar susținerii recurentei, înlăturarea aplicabilității la speță a dispozițiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 s-a făcut în mod corect cu referire la normele comunitare și la raportul care trebuie să existe între acestea și normele de drept comun intern.

Astfel, potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.

Dispoziția legală menționată, adoptată anterior momentului aderării României la Uniunea Europeană, a fost analizată de instanțele de fond în legătură cu dispozițiile art. 27 alin. (1) din Directiva 2004/38/CE (potrivit cărora statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică) și acestea au statuat, în mod legal, că reglementarea internă este restrictivă și vine în conflict cu prevederile Directivei ca, de altminteri, și cu cele ale art. 2 alin. (3) din Protocolul nr. 4 adițional la C.E.D.O.

Potrivit dispozițiilor comunitare, pentru ca motivele de ordine publică sau de siguranță publică să justifice măsurile de îngrădire a dreptului la libera circulație este necesar, potrivit art. 27 alin. (2) din Directivă, ca măsura să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză, care trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Instanța de apel a statuat, totodată, în mod corect că astfel de motive, de ordine publică sau de siguranță publică, nu pot rezulta în mod suficient din faptul însuși al expulzării unei persoane și, cu atât mai puțin, că nu pot fi reținute doar pe considerațiuni de stopare a fenomenului de migrațiune ilegală, astfel cum a susținut reclamantul, pentru că ar însemna ca principiul proporționalității în adoptarea măsurii să nu mai intereseze, ceea ce nu este permis.

De altminteri, este de observat că, prin cererea de recurs, reclamantul nu a arătat motivele pe care își fundamentează critica de nelegalitate formulată la adresa hotărârii recurate ci a susținut doar că instanța de apel a făcut o greșită apreciere a circumstanțelor de fapt ale speței care, în opinia sa, justificau restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în raport de dispozițiile legale interne, prezentând și conținutul normelor comunitare. În acest context al analizei este de menționat și faptul că prin dispozițiile art. 25 și art. 53 din Constituție României, invocate de recurent, se consacră dreptul fundamental al cetățenilor români la liberă circulație în țară și străinătate.

Prin dispozițiile constituționale menționate sunt arătate, totodată, și condițiile în care un astfel de drept poate fi restricționat, care sunt în concordanță cu cele prevăzute de directivă, anume pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav și numai dacă această măsură este necesară într-o societate democratică și proporțională cu situația care a determinat-o și ea trebuie să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății.

Reținând și că instanța de judecată, ca autoritate a statului cu obligații decurgând din aderare, trebuie să interpreteze și să aplice legea internă, în orice măsură posibilă, în lumina textului și finalității directivei, pentru a se atinge rezultatul avut în vedere de aceasta, precum și faptul că autoritățile statului trebuie să se conformeze prevederilor art. 189 alin. (3) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, Înalta Curte, pentru considerentele arătate, urmează a constata că recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 13 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2009.