ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4798/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 septembrie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat suspendarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult cinci ani a pârâtului R.R. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că la data de 7 septembrie 2006 pârâtul a fost returnat din Belgia, în baza Acordului de readmisie încheiat între România și Statul Belgian pentru ședere nelegală și că, urmare a faptei menționate, prin sentința civilă nr. 123 din 21 februarie 2007 a aceleiași instanțe, s-a dispus restrângerea exercitării aceluiași drept al pârâtului pentru o perioadă de doi ani pe teritoriul Belgiei.

Ulterior pronunțării acestei sentințe, pârâtul a fost returnat din nou din aceeași țară la data de 17 iulie 2007, fiind astfel incidente prevederile art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 248/2005, care justifică admiterea cererii introductive. Prin sentința civilă nr. 657/2007 din 10 octombrie 2007, Tribunalul Cluj a admis cererea reclamantei și a dispus restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtului pe teritoriul Belgiei, pe o perioadă de cinci ani începând cu data pronunțării deciziei. Prima instanță a reținut, în esență, ca fiind îndeplinite cerințele cuprinse în Legea nr. 248/2005, motiv pentru care a făcut aplicabilitatea prevederilor art. 42 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

Dispozițiile unei hotărâri au fost schimbate prin decizia civilă nr. 431/A/2007 din 19 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, care a admis apelul reclamantului și a dispus suspendarea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtului pe teritoriul Belgiei pe o perioadă de cinci ani. S-a reținut, în esență, că în speță sunt întrunite cerințele legale invocate fiind întemeiată astfel cererea de suspendare a exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului, motiv pentru care s-a dispus în sensul schimbării hotărârii atacate. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, pentru motivele prevăzute la art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ. În acest sens, recurentele au învederat greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 248/2005, care trebuiau coroborate cu dispozițiile art. 40 lit. d) din lege, potrivit cărora nerespectarea restrângerii exercitării dreptului la libera circulație, atrage suspendarea exercitării acestui drept, motiv pentru care s-a solicitat admiterea cererii și suspendarea exercitării dreptului arătat a pârâtului în străinătate, pentru o perioadă de cinci ani. Recursurile sunt nefondate. Potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 „restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani numai în condițiile și cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat”.

Nerespectarea măsurii prevăzute de dispozițiile legale menționate, se constituie în ipoteză a textului art. 40 lit. d) din lege și atrage suspendarea exercitării dreptului la liberă circulație pe durata prevăzută la alin. (2) al art. 42 din aceeași lege. Prin urmare, din textele legale evocate rezultă cu evidență că ipoteza reglementată de art. 40 lit. d) din lege se constituie într-o sancțiune/limitare a exercitării dreptului reglementat de această lege, aflată în relație de interdependență cu măsura reglementată de textul art. 38 lit. a) din lege, acesta din urmă fiind unul dintre temeiurile ce justifică suspendarea dreptului la liberă circulație.

Or, în speță, instanțele sesizate cu cererea întemeiată pe dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 au dispus în sensul restrângerii dreptului la libera circulație a pârâtului pe teritoriul Belgiei, măsură nerespectată de pârât și care atrage corelativ aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 30 lit. d) din lege, în modalitatea dispusă de instanța de apel. Aplicarea măsurii într-o altă manieră decât cea dispusă de instanță și în modalitatea solicitată de recurente, contravine nu numai dispozițiilor legale evocate, dar și legislației comunitare în materie care nu permite restrângeri ale drepturilor fundamentale ale omului decât în mod excepțional și numai în limitele și condițiile specifice de reglementare, care nu-și găsesc aplicabilitatea în speța dedusă judecății.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 431 A din 19 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iulie 2008.