ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3922/2009

Asupra recursurilor penale de față;

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 119/P/2009, pronunțată la 23 aprilie 2009, Tribunalul Bihor a dispus condamnarea inculpaților, după cum urmează:

- M.L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, în condițiile art. 71, 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) și alin. (3) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de 5 ani, calculat potrivit art. 86

2

C. pen.

Conform art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere arătate.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și a art. 359 alin. (2) C. pen. referitor la revocarea suspendării;

- B.Z. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a), teza II lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe un termen de 5 ani, calculat potrivit art. 86

2

C. pen.;

- M.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, în condițiile art. 71, 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 86

2

C. pen.;

- K.Ș. la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de 5 ani, conform art. 86

2

C. pen.

În temeiul art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpații au fost obligați să se supună măsurilor de supraveghere indicate.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 86

3

C. pen. pentru toți inculpații.

În baza art. 347 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea judecării acțiunii civile privind partea civilă SC L.C. – L.D. SRL cu sediul în București, urmând a se forma un nou dosar pentru care s-a acordat termen la 25 iunie 2009.

În baza art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea în favoarea statului de la inculpați a mai multor recipienți din tablă sau plastic, o instalație electrică de pompare a produselor lichide cu motor, o pompă de metal alb la care se află montat un furtun, bunuri arătate și indisponibilizate pentru fiecare inculpat prin procesul-verbal de percheziție domiciliară efectuată la locuința acestora.

Pentru a pronunța această soluție, s-au reținut următoarele:

În seara zilei de 13 mai 2004, organele de poliție s-au sesizat din oficiu și au efectuat o descindere în stația CFR Oradea Est, unde au depistat mai multe persoane care au sustras sau au încercat să sustragă motorină din vagoanele cisternă garate pe linia nr. X. Cu acea ocazie, au fost prinși și reținuți inculpații C.V.I., B.I., B.G.F. și F.D., care se găseau la mică distanță de vagoanele cisternei aflate pe linia X. Tot în acea zonă, au fost depistați și inculpații V.I.T. și D.M. reținuți și aceștia pentru cercetări. S-a procedat la cercetarea locului și au fost depistate mai multe locații, în care autorii furturilor au depozitat combustibil petrolier sustras din vagoanele cisternă care tranzitau municipiul Oradea, motiv pentru care cercetările s-au extins și față de inculpații M.L., B.Z., M.G. și K.Ș., față de care în baza art. 38 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor.

Cu ocazia percheziției domiciliare la locuința inculpatului M.L. la 18 mai 2004 s-au descoperit în curtea din spate a imobilului mai mulți recipienți dintre care unii plini cu motorină și despre care acesta a declarat că aparțin inculpatului V.I.T.

Trecându-se la inventarierea obiectelor s-au găsit 6 butoaie din material plastic, 60 l fiecare, 68 butoaie din material plastic a 30 l fiecare, 6 butoaie a 20 l,16 butoaie a 200 l,24 butoaie din tablă de 200 l pline cu combustibil petrolier, 7 butoaie din tablă a 200 l goale, o instalație electrică de pompare a produselor lichide cu motor marca F. 1600, destinată transportării produsului petrolier, o pompă din metal de culoare albă, bunuri ce au fost indisponibilizate în baza procesului verbal de percheziție.

Inculpatul M. a declarat că a închiriat spațiul inculpatului V. pentru 500.000 lei (noi) lunar, acesta începând să aducă motorină din luna aprilie 2004 pe care o vindea clienților. S-a mai reținut că și inculpatul M. a fost filmat când vorbea la telefon cu diferiți clienți, fiind astfel în cunoștință de cauză cu privire la proveniența combustibilului.

În baza autorizației nr. 20/2004, emisă de Tribunalul Bihor s-a efectuat o percheziție domiciliară la numita T.I., soacra inculpatului M.G. care locuia în comuna B., ocazie cu care s-au găsit într-o clădire 12 butoaie din tablă a 220 l fiecare goale,3 bidoane din plastic a 60 l goale, 4 bidoane din plastic a 40 l fiecare goale, 30 bucăți canistre din plastic a 20 l fiecare goale, bunuri indisponibilizate și pe care inculpatul M. le-a recunoscut și a declarat că a depozitat motorină sustrasă și că de circa 2 ani cumpără motorină de la inculpatul V.I.T., despre care acesta i-a spus că a procurat-o de la C.F.R.

Și la percheziția domiciliară efectuată la B.Z. a fost descoperit un alt depozit de combustibil petrolier sustras în care s-au găsit 12 bucăți butoaie de tablă a câte 200 l, 7 canistre de tablă a 20 l fiecare, o pompă cu motor electric pentru substanțe lichide, 11 bucăți canistre din plastic a câte 60 l, 38 canistre din plastic a câte 20 l fiecare, bunuri care au fost indisponibilizate și cu toate că erau goale prezentau urme evidente că au fost folosite de puțin timp la depozitarea de motorină, toate emanând miros de produse petroliere.

Și în fine, în baza autorizației nr. 22/2004, emisă de Tribunalul Bihor, s-a efectuat o percheziție domiciliară în locuința inculpatului K.Ș. situată în localitatea S. unde s-au găsit 2 butoaie din material plastic cu o capacitate de 100 l fiecare, 15 butoaie metalice cu o capacitate de 220 l fiecare, 3 canistre din material plastic de 60 l, 4 canistre din material plastic de 30 l și 2 canistre a câte 20 l fiecare. Toți recipienții erau goi dar degajau un puternic miros de combustibil petrolier.

Într-o magazie a imobilului au fost găsite 4 butoaie metalice cu o capacitate de 220 l goale, 2 canistre din plastic de 25 l și altă canistră de 20 l pline cu combustibil petrolier. Pe un cadru metalic a fost găsită o cisternă suspendată având capacitate de aproximativ 3000 l, plină cu combustibil petrolier, iar în apropiere se afla un recipient din material plastic de 60 l plin cu combustibil. De asemenea, s-au găsit 6 butoaie metalice a câte 220 l, pline cu combustibil și un butoi metalic de 220 l care era parțial umplut cu același tip de combustibil, însă doar aceste bunuri, respectiv, 6 bidoane din plastic a 50 l fiecare goale, 17 canistre a 20 l fiecare goale au fost indisponibilizate.

În termen legal, inculpații au apelat hotărârea primei instanțe, susținând în esență că nu s-au administrat la dosar probe cu privire la proveniența combustibilului găsit la locuința lor, după cum nici probe care să ateste că acesta a fost sustras și în ce condiții.

Prin Decizia penală nr. 72 din 6 octombrie 2009, Curtea de Apel Oradea a respins, ca tardive, apelurile declarate de inculpații B.Z. și M.G. și ca nefondate, apelurile inculpaților M.L. și K.Ș.

În considerentele hotărârii s-a menționat la modul general că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, după cum și vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor deduse judecății care nu a fost însă just încadrate, în drept calificare care însă nu poate fi corectată în propria cale de atac a acestora.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs numai inculpații M.L. și K.Ș.

În esență, recurenții inculpați au criticat hotărârile pentru nelegalitate și netemeinicie susținând pe de o parte, că soluția de condamnare nu este fundamentată pe probe, motiv pentru care, prima instanță nu motivează și nici nu face referire la existența unor probe care să dovedească că combustibilul petrolier provine din furt, pe de altă parte, nici instanța de apel nu a putut și nici nu a răspuns criticilor formulate în acest sens, de inculpați, nu a făcut decât referiri generice la starea de fapt și vinovăție, fără să examineze și să indice probele din care ar rezulta conduita infracțională a acestora și care să justifice condamnarea; în raport de această situație, recurenții au apreciat că soluția de condamnare nu este motivată, iar nepronunțarea asupra motivelor de apel, constituie o omisiune de pronunțare asupra unor cereri esențiale, care atrage casarea hotărârilor atacate în temeiul art. 385

9

alin. (1) pct. 9 și 10 C. proc. pen.

Examinând hotărârile atacate în raport de criticile formulate, de cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 9 și 10 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pentru considerațiunile ce urmează, se constată că recursurile sunt fondate.

Un proces echitabil în deplină concordanță cu norma europeană înscrisă în art. 6 din Convenție, la care are dreptul orice persoană, presupune, printre altele, o judecată independentă și imparțială care impune respectarea drepturilor constituționale și procesuale ale celui acuzat de o infracțiune și care este prezumat nevinovat până ca vinovăția sa va fi dovedită.

Ignorând aceste exigențe, prima instanță a procedat la pronunțarea unei soluții de condamnare a recurenților inculpați fără a dovedi faptele deduse judecății, fără a prezenta, indica și analiza probele care atestau, fără echivoc, vinovăția inculpaților în sustragerea combustibilului petrolier aflat sau nu în recipienții aflați în diferite locații.

Instanța nu s-a preocupat să verifice apărările efectuate de aceștia privind proveniența combustibilului, sau, să dovedească condițiile în care au avut loc sustragerile, care erau părțile vătămate și nici dacă, combustibilul era vândut ulterior la alte persoane, așa cum se susține prin rechizitoriu și sentință. Desigur, în această ultimă situație, se impunea a fi identificați și ascultați cumpărătorii.

Oricum, o soluție de condamnare a inculpaților (pentru tentativă la furt, complicitate la furt, sau furt), nu se poate face, ca în speță, pe baza unor referiri generale cu privire la identificarea și indisponibilizarea unor recipienți care păstrează un miros puternic de combustibili, sau pe existența unor fotografii ale inculpaților care se presupune că discută cu eventuali clienți.

Lipsa unei probațiuni și a unei discuții adecvate a acesteia care să stabilească contextul în care s-au comis faptele pretinse, momentul și modul în care au acționat pentru sustragerea combustibilului, persoanele participante, elemente pe baza cărora se poate stabili vinovăția, cât și conținutul constitutiv al infracțiunilor, și desigur, încadrarea juridică, inclusiv, existența unor condiții de agravare a răspunderii penale, atrage o nelegalitate evidentă a soluției de condamnare pronunțată de prima instanță, prin lipsa unei motivări în fapt și în drept corespunzătoare care constituie fundamentul unei soluții de condamnare sau de achitare.

Pe de altă parte, în concordanță cu normele europene, art. 378 alin. (3) C. proc. pen. stabilește imperativ obligația instanței de apel de a se pronunța asupra tuturor motivelor de apel invocate de părțile apelante: aceasta cu atât mai mult cu cât, referindu-se la efectul devolutiv al apelului și la limitele acestuia prin art. 371 alin. (2) C. proc. pen. se precizează că instanța de apel este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și a cererilor formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

Ori, în speță, neconformându-se acestor dispoziții legale imperative, instanța de apel a procedat la soluționarea apelurilor declarate de inculpați fără să răspundă punctual motivelor invocate de aceștia și care se refereau la greșita condamnare.

Chiar dacă instanța de apel a făcut referiri generale la corecta stare de fapt nu a discutat de ce aceasta este justă și în baza căror dovezi.

Modul superficial al instanței de apel de a răspunde criticilor formulate de inculpați – folosind referiri generale la starea de fapt corectă și încadrarea juridică greșită constituie de fapt o nemotivare a soluției, dar, în același timp și nepronunțarea asupra unor cereri esențiale pentru inculpați, de natură a le garanta drepturile procesuale și constituționale și care poate influența soluția procesului și care în contextul art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. atrage casarea hotărârii.

În scopul stabilirii adevărului în cauză cu privire la fapte și făptuitori – dar numai în baza unor probe corespunzător administrate, cât și pentru o judecată unitară cauza va fi examinată prin extindere și cu privire la inculpații B.Z. și M.G. în temeiul art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., situație în care instanța de trimitere va urmări respectarea drepturilor inculpaților, respectiv, respectarea principiului vizând neîngreunarea situației juridice a acestora.

Drept urmarea tuturor considerentelor de fapt și de drept expuse, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. se vor admite recursurile declarate de inculpații K.Ș. și M.L., se vor extinde efectele și asupra inculpaților B.Z. și M.G., se vor casa hotărârile atacate și cauza se va trimite – spre rejudecare – la Judecătoria Oradea, potrivit competențelor stabilite prin art. 3, alin. (3) din Legea nr. 356/2006.

Procedând la rejudecarea cauzei în ansamblul ei, instanța de trimitere va asculta inculpații și apărările lor, va efectua confruntări între inculpați, pe de o parte și între inculpați și martori pe de altă parte, va examina și administra orice probă ce rezultă din dezbateri, după cum și orice probă consideră a fi necesară în contextul faptelor imputate inculpaților, cu respectarea drepturilor procesuale și constituționale, în scopul stabilirii unei corecte stări de fapt, încadrări juridice (în limitele neîngreunării situației juridice în propria cale de atac) a vinovăției sau nevinovăției inculpaților și, în final, a pronunțării unei soluții pe deplin legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații K.Ș. și M.L. împotriva Deciziei penale nr. 72 din 06 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Extinde efectele recursurilor și asupra inculpaților B.Z. și M.G.

Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 119 din 23 aprilie 2009 a Tribunalului Bihor.

Trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Oradea, competentă în baza art. 3 alin. (3) din Legea nr. 356/2006.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2009.