ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3283/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3283/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 319 pronunțată la data de 2 aprilie
2008 de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 1070/1371/2007, s-a respins
excepția privind lipsa de interes a reclamantei S.K., cu referire la extinderea
de acțiune privind rectificarea CF Sângeorgiu de Pădure, invocată de pârâții SC
E. SRL, B.E. și B.M.; s-a respins ca nefondată acțiunea reconvențională
formulată de pârâții menționați, având ca obiect excluderea pârâtei
reconvenționale S.K. din SC E. SRL Sângeorgiu de Pădure; s-a admis acțiunea
principală astfel cum a fost formulată și extinsă de reclamantă și în
consecință:
- s-a încuviințat retragerea
acesteia din societatea menționată, cu efectul diminuării capitalului social
corespunzător celor 8 părți sociale deținute de aceasta, astfel încât structura
capitalului social rămâne deținută de către pârâții B.E. – 10 părți sociale,
iar B.M. – 2 părți sociale;
- s-a dispus rectificarea CF
Sângeorgiu de Pădure, prin înscrierea suprafeței reale de teren de 510 mp,
conform raportului de expertiză topografică, efectuat de M.M.; iar societatea
pârâtă a fost obligată să predea reclamantei în contul dreptului reglementat de
art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 corespunzător retragerii din
societate, următoarele bunuri:
active situate administrativ
în Sângeorgiu de Pădure, județul Mureș, amplasate pe terenul înscris în CF,
astfel:
- spălătorie auto, în
valoare de 54.761,86 lei;
- atelier lăcătușerie în
valoare de 23.093,20 lei;
- magazin cu depozite și
pivniță în valoare de 110.394,23 lei;
- suprafața aferentă de 204
mp din terenul menționat, în valoare de 915,96 lei;
depozitul în valoare de
26.085,08 lei, situat pe terenul concesionat de societate de la Primăria
Sângeorgiu de Pădure;
suma de 4.050,87 lei.
S-a admis cererea de
intervenție în interes propriu, formulată de L.K.E. și în consecință, pârâții
au fost obligați să recunoască dreptul de proprietate dobândit de intervenientă
și să lase acesteia deplina posesie și folosință, asupra următoarelor active
ale societății, adjudecate conform procesului – verbal de licitație încheiat la
30 martie 2006:
- hanul L. – Hotel;
- hanul L. – casă de
vacanță;
– restaurant L.
Pârâta B.E. a fost obligată
la plata sumei de 9.218,68 lei și respectiv pârâtul B.M. la 1.843,73 lei către
reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au
formulat apel pârâții B.M., B.E. și SC E. SRL precum și intervenienta L.K.E.
Examinând apelurile prin
prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal, a pronunțat decizia nr. 31/A din 23 martie
2009 prin care a admis apelul declarat de L.K.E., domiciliată în Târgu Mureș,
județul Mureș, împotriva sentinței nr. 319 din 2 aprilie 2008 a Tribunalului
Comercial Mureș, și în consecință: a modificat în parte hotărârea atacată, în
sensul că obligă pârâții să recunoască dreptul de proprietate al
intervenientei, și să lase acesteia în deplină posesie și folosință și activul
„anexe – grajd pentru cai”, adjudecat prin procesul – verbal de licitație din
30 martie 2006.
A menținut celelalte
dispoziții din hotărârea atacată.
A respins apelul declarat de
B.M. și B.E., ambii domiciliați în Sângeorgiu de Pădure, județul Mureș și SC E.
SRL Sângeorgiu de Pădure, împotriva aceleiași hotărâri.
A obligat pârâții apelanți
la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către S.K.
Pentru a se pronunța astfel
a reținut în primul rând că față de obiectul tuturor cererilor cu care a fost
învestită instanța de fond calea de atac este apelul și nu recursul, chiar dacă
s-a formulat și o cerere privind retragerea din societate.
În privința apelului
formulat de pârâți s-a reținut că excepția de inadmisibilitate a acțiunii a
fost corect rezolvată potrivit înscrisurilor de la dosar din care rezultă că
părțile s-au întâlnit la conciliere și s-a încheiat și un proces - verbal,
scopul legii fiind atins.
Pe fond, s-a reținut că s-au
aplicat corespunzător dispozițiile art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 față
de starea de fapt reținută din probele dosarului, iar în ceea ce privește cerea
de rectificare a CF s-au aplicat corect dispozițiile art. 33 și urm. din Legea nr.
7/1996.
În ceea ce privește apelul
intervenientei, s-a reținut că, așa cum rezultă din procesul – verbal de
licitație și expertiza în construcții, din activul „Lot” face parte și
construcția „anexe grajd pentru cai” asupra căreia instanța de fond a omis să
se pronunțe.
Împotriva acestei hotărâri,
au formulat recurs pârâții, în termenul legal, invocând dispozițiile art. 304 pct.
1, 3, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și fără a structura motivele de recurs cu
raportare la aceste dispoziții legale au arătat, că instanța de apel nu a
clarificat situația de fapt în ceea ce privește patrimoniul societății,
bunurile nu au fost evaluate corespunzător, instanța bazându-și motivarea pe
concluziile unei expertize incorecte din acest punct de vedere, nu s-a dat
eficiență corespunzătoare probelor administrate în ceea ce privește cererea de
excludere și s-au încălcat dispozițiile art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
31/1990, republicată, privind calea de atac împotriva hotărârii prin care s-a luat
act de retragerea din societate și compunerea instanței, încât se impune
casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În privința motivelor de
recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 și 3 C. proc. civ., se constată că instanța
de apel a soluționat cererea pârâților prin raportare la limitele învestirii
instanței de fond atât în privința criticilor referitoare la modul de rezolvare
dat acțiunii principale având ca obiect retragerea din societate a reclamantei
și acordarea drepturilor bănești cuvenite cât și a cererii reconvenționale
privind excluderea din societate a acesteia, respectiv a cererii de intervenție
în interes propriu.
Prin urmare, cererile fiind
rezolvate în același cadru procesual este lipsit de relevanță că una dintre
cereri este supusă căii de atac a recursului, potrivit art. 226 alin. (1) lit.
c) din Legea nr. 31/1990, R, în cauză, în aceste condiții, calea de atac fiind
apelul, conform art. 282 C. proc. civ., iar compunerea este de doi judecători,
conform art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind Normele de organizare
judecătorească, instanța de apel fiind competentă, prin urmare, să soluționeze
cauza.
În privința motivelor de
recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., trebuit arătat că,
precizarea textului de lege și a sensului în care s-a săvârșit încălcarea legii
este o condiție necesară pentru ca instanța de recurs să își poată exercita
controlul, simpla enumerare a unor dispoziții legale în lipsa unor critici care
să poată fi subsumate acestora nefiind suficientă pentru a atrage casarea sau
modificarea hotărârii potrivit art. 304 C. proc. civ.
Prin criticile subsumate de
către recurenți motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.
proc. civ., aceștia își manifestă de fapt nemulțumirea față de modul de
administrare și apreciere a probelor, critici care vizează netemeinicia și nu
nelegalitatea hotărârii, pentru a putea fi, încadrate în aceste dispoziții
legale.
Așa fiind, în baza art. 312 alin.
(1) și (2) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
Văzând și art. 274 C. proc.
civ. recurenții - pârâți, fiind în culpă procesuală, vor fi obligați să
plătească intimatei - reclamante cheltuielile de judecată aferente recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâții B.M., B.E. și SC E. SRL Sângeorgiu de Pădure, împotriva deciziei
Curții de Apel Târgu Mureș nr. 31 din 23 martie 2009, ca nefondat.
Obligă recurenții să
plătească intimatei - reclamante S.K. suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli
de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 decembrie 2009.