ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3283/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 319 pronunțată la data de 2 aprilie 2008 de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 1070/1371/2007, s-a respins excepția privind lipsa de interes a reclamantei S.K., cu referire la extinderea de acțiune privind rectificarea CF Sângeorgiu de Pădure, invocată de pârâții SC E. SRL, B.E. și B.M.; s-a respins ca nefondată acțiunea reconvențională formulată de pârâții menționați, având ca obiect excluderea pârâtei reconvenționale S.K. din SC E. SRL Sângeorgiu de Pădure; s-a admis acțiunea principală astfel cum a fost formulată și extinsă de reclamantă și în consecință: - s-a încuviințat retragerea acesteia din societatea menționată, cu efectul diminuării capitalului social corespunzător celor 8 părți sociale deținute de aceasta, astfel încât structura capitalului social rămâne deținută de către pârâții B.E.

– 10 părți sociale, iar B.M. – 2 părți sociale; - s-a dispus rectificarea CF Sângeorgiu de Pădure, prin înscrierea suprafeței reale de teren de 510 mp, conform raportului de expertiză topografică, efectuat de M.M.; iar societatea pârâtă a fost obligată să predea reclamantei în contul dreptului reglementat de art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 corespunzător retragerii din societate, următoarele bunuri: active situate administrativ în Sângeorgiu de Pădure, județul Mureș, amplasate pe terenul înscris în CF, astfel: - spălătorie auto, în valoare de 54.761,86 lei; - atelier lăcătușerie în valoare de 23.093,20 lei; - magazin cu depozite și pivniță în valoare de 110.394,23 lei; - suprafața aferentă de 204 mp din terenul menționat, în valoare de 915,96 lei; depozitul în valoare de 26.085,08 lei, situat pe terenul concesionat de societate de la Primăria Sângeorgiu de Pădure; suma de 4.050,87 lei.

S-a admis cererea de intervenție în interes propriu, formulată de L.K.E. și în consecință, pârâții au fost obligați să recunoască dreptul de proprietate dobândit de intervenientă și să lase acesteia deplina posesie și folosință, asupra următoarelor active ale societății, adjudecate conform procesului – verbal de licitație încheiat la 30 martie 2006: - hanul L. – Hotel; - hanul L. – casă de vacanță; – restaurant L. Pârâta B.E. a fost obligată la plata sumei de 9.218,68 lei și respectiv pârâtul B.M. la 1.843,73 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței au formulat apel pârâții B.M., B.E. și SC E. SRL precum și intervenienta L.K.E.

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat decizia nr. 31/A din 23 martie 2009 prin care a admis apelul declarat de L.K.E., domiciliată în Târgu Mureș, județul Mureș, împotriva sentinței nr. 319 din 2 aprilie 2008 a Tribunalului Comercial Mureș, și în consecință: a modificat în parte hotărârea atacată, în sensul că obligă pârâții să recunoască dreptul de proprietate al intervenientei, și să lase acesteia în deplină posesie și folosință și activul „anexe – grajd pentru cai”, adjudecat prin procesul – verbal de licitație din 30 martie 2006. A menținut celelalte dispoziții din hotărârea atacată.

A respins apelul declarat de B.M. și B.E., ambii domiciliați în Sângeorgiu de Pădure, județul Mureș și SC E. SRL Sângeorgiu de Pădure, împotriva aceleiași hotărâri. A obligat pârâții apelanți la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către S.K. Pentru a se pronunța astfel a reținut în primul rând că față de obiectul tuturor cererilor cu care a fost învestită instanța de fond calea de atac este apelul și nu recursul, chiar dacă s-a formulat și o cerere privind retragerea din societate. În privința apelului formulat de pârâți s-a reținut că excepția de inadmisibilitate a acțiunii a fost corect rezolvată potrivit înscrisurilor de la dosar din care rezultă că părțile s-au întâlnit la conciliere și s-a încheiat și un proces - verbal, scopul legii fiind atins.

Pe fond, s-a reținut că s-au aplicat corespunzător dispozițiile art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 față de starea de fapt reținută din probele dosarului, iar în ceea ce privește cerea de rectificare a CF s-au aplicat corect dispozițiile art. 33 și urm. din Legea nr. 7/1996. În ceea ce privește apelul intervenientei, s-a reținut că, așa cum rezultă din procesul – verbal de licitație și expertiza în construcții, din activul „Lot” face parte și construcția „anexe grajd pentru cai” asupra căreia instanța de fond a omis să se pronunțe. Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs pârâții, în termenul legal, invocând dispozițiile art. 304 pct. 1, 3, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

și fără a structura motivele de recurs cu raportare la aceste dispoziții legale au arătat, că instanța de apel nu a clarificat situația de fapt în ceea ce privește patrimoniul societății, bunurile nu au fost evaluate corespunzător, instanța bazându-și motivarea pe concluziile unei expertize incorecte din acest punct de vedere, nu s-a dat eficiență corespunzătoare probelor administrate în ceea ce privește cererea de excludere și s-au încălcat dispozițiile art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, republicată, privind calea de atac împotriva hotărârii prin care s-a luat act de retragerea din societate și compunerea instanței, încât se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În privința motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 și 3 C. proc. civ., se constată că instanța de apel a soluționat cererea pârâților prin raportare la limitele învestirii instanței de fond atât în privința criticilor referitoare la modul de rezolvare dat acțiunii principale având ca obiect retragerea din societate a reclamantei și acordarea drepturilor bănești cuvenite cât și a cererii reconvenționale privind excluderea din societate a acesteia, respectiv a cererii de intervenție în interes propriu. Prin urmare, cererile fiind rezolvate în același cadru procesual este lipsit de relevanță că una dintre cereri este supusă căii de atac a recursului, potrivit art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, R, în cauză, în aceste condiții, calea de atac fiind apelul, conform art. 282 C. proc.

civ., iar compunerea este de doi judecători, conform art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind Normele de organizare judecătorească, instanța de apel fiind competentă, prin urmare, să soluționeze cauza. În privința motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., trebuit arătat că, precizarea textului de lege și a sensului în care s-a săvârșit încălcarea legii este o condiție necesară pentru ca instanța de recurs să își poată exercita controlul, simpla enumerare a unor dispoziții legale în lipsa unor critici care să poată fi subsumate acestora nefiind suficientă pentru a atrage casarea sau modificarea hotărârii potrivit art. 304 C. proc. civ. Prin criticile subsumate de către recurenți motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., aceștia își manifestă de fapt nemulțumirea față de modul de administrare și apreciere a probelor, critici care vizează netemeinicia și nu nelegalitatea hotărârii, pentru a putea fi, încadrate în aceste dispoziții legale. Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat. Văzând și art. 274 C. proc. civ. recurenții - pârâți, fiind în culpă procesuală, vor fi obligați să plătească intimatei - reclamante cheltuielile de judecată aferente recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții B.M., B.E. și SC E. SRL Sângeorgiu de Pădure, împotriva deciziei Curții de Apel Târgu Mureș nr. 31 din 23 martie 2009, ca nefondat. Obligă recurenții să plătească intimatei - reclamante S.K. suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2009.