ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.12.2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5106/2003

HOTĂRÂRE
02.12.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5106/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23

octombrie 2001 pe rolul Tribunalului Mureș sub nr. 7798 Composesoratul satului

Rigmani în contradictoriu cu C.C. Sângeorgiu de Pădure a solicitat instanței ca

prin hotărârea pe care o va pronunța să anuleze decizia nr. 8 din 14 septembrie

2001 emisă de pârâtă și să i se restituie în natură imobilul situat în satul

Rigman nr.76, înscris în CF 751 nr.top 21/1, 21/2, 30/2/1, 30/2/2, 31/2/1,

31/2/1, în suprafață de 1302 mp.

În motivarea cererii se arată că în anul 1948 Composesoratul

Rigmani, a  fost deposedat de imobil fără titlu și imobilul a fost predat

pârâtei.

Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 115

din 25 februarie 2002, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință de fond a

reținut că în mod legal și temeinic pârâta a respins notificarea prin decizia

nr. 8 din 14 septembrie 2001, întrucât reclamant, cu actele depuse, nu a făcut

dovada faptului că este proprietarul imobilului solicitat.

A reținut de asemenea că nici susținerea reclamantului

că imobilul a fost naționalizat nu a fost dovedită, mai mult chiar, ea este

infirmată de actele existente la dosar.

Astfel, din evidențele de carte funciară rezultă

că imobilul în litigiu a trecut în  proprietatea pârâtei în baza sentinței

civile nr. 432/1960 a fostului Tribunal Popular Raional Sângeorgiu de Pădure –

fiind înscris și în CF.

În ceea ce privește construcțiile edificate pe

teren, reprezentând un magazin mixt, instanța a reținut de asemenea că

reclamanta nu a făcut nici o dovadă că ar fi proprietara acestei construcții.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

reclamantul invocând motive de nelegalitate și netemeinice, susținând în esență

că hotărârea judecătorească nr. 432/1960 a reținut greșit faptul că pârâta a

uzucapat terenul.

Se susține de asemenea că această hotărâre prin

care s-a constatat uzucapiunea, nu este opozabilă reclamantului.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia civilă

nr. 46 din 28 mai 2002, a respins apelul ca nefondat.

Instanța de apel a reținut pe de o parte că pe

fondul cauzei instanța de fond a reținut în mod temeinic că reclamantul nu a

făcut dovada faptului că imobilul ar fi fost naționalizat nici că pe teren ar

fi existat unele construcții care au fost demolate abuziv.

Iar pe de altă parte, Composesoratul Rigmani a

fost autorizat să funcționeze ca formă asociativă numai pentru administrarea și

exploatarea terenurilor forestiere, urmând a-și valorifica revendicarea

terenurilor forestiere în contradictoriu cu cele două comisii (locală și

județeană) și în condițiile procedurii speciale din Legea nr. 18/1991, situație

în care instanța de apel a apreciat că reclamantul nu are calitate procesual

activă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamantul invocând motivele de  casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 11 C.

proc. civ. și susținând că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura

pricinii și se întemeiază pe o gravă greșeală de fapt, decurgând dintr-o

apreciere eronată a probelor administrate.

În acest sens recurentul arată că din hotărârea

judecătorească nr. 153 din 15 ianuarie 2002 a Judecătoriei Sighișoara rezultă fără

echivoc că reclamantul este aceeași persoană juridică cu aceea a vechiului

composesorat desființat.

Se mai arată că probele au fost apreciate greșit

ajungându-se la concluzia că nu au făcut dovada cererilor sale privind

restituirea imobilului.

Pârâta-intimată a depus o întâmpinare prin care

solicită respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat.

Este de reținut în primul rând că motivul de

recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 11 C. proc. civ. și care se

referă la aprecierea greșită a probelor administrate nu poate fi analizat,

întrucât prin  O.U.G. nr.  138/2000 acest text de lege a fost abrogat.

În ceea ce privește cea de a doua susținere, că

decizia recurată „cuprinde motive străine pricinii”, aceasta a fost doar

enunțată,  nearătându-se în motivarea recursului  în ce ar consta această

afirmație.

Motivarea recursului se ocupă doar de aspectul

interpretării probelor.

În orice caz instanța de  apel, cu o amplă

motivare în fapt și în drept, a pronunțat o decizie legală și temeinică.

Astfel fiind, față de considerentele mai înainte

arătate urmează a respinge recursul ca nefondat.

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de reclamantul Composesoratul Rigmani împotriva deciziei nr. 46/din 28

mai 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 decembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-09-06
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6397/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea formulată la 7 august 2001, M.A., S.I., O.G. și O.M. au solicitat Primăriei Sângeorgiu de Mureș, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/20
ÎCCJ 2007-04-19
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3178/2007
le în care acesta aparține domeniului public de interes local iar prin actele prezentate, contestatorii nu au reușit să facă dovada calității lor de persoane îndreptățite. Prin decizia nr. 6397 din 6 septembrie 2005 pronunțată de Înalta Cur
ÎCCJ 2003-04-02
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1332/2003
fost modificate și completate prin H.G. nr.11/29.01.1997 și republicate în M.O. nr.27/18 februarie 1997. Într-o primă fază procesuală, acțiunea reclamantei M.D.este admisă prin sentința civilă nr.3214/19.12.1999 pronunțată de Judecătoria Si
ÎCCJ 2006-01-18
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 482/2006
G.R. nr. 964 din 25 septembrie 2002 și Hotărârea nr.13 din 25 mai 2001 a Consiliului Local Sângeorgiu de Pădure, imobilul face parte din domeniul public al localității respective. În ceea ce privește terenul în suprafață de 1,04 ha instanța
ÎCCJ 2007-01-25
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 573/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 606 din 3 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta B.M.K. în c
Sursă