ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 482/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin notificarea nr. 1104 din 20 iunie 2001 întocmită în

baza prevederilor Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei orașului Sângeorgiu

de Pădure, județul Mureș, numiții M.I.R. și P.Ș.A. au solicitat restituirea în

natură a imobilului situat în orașul Sângeorgiu de Pădure înscris în C.F.

nr.ord.A/1 top 90/2/2/1 și 92/1/1, compus din 4 camere, dependințe, cabinet

medical și teren în suprafață de 1,04 ha. În subsidiar, solicitanții au cerut

stabilirea de alte măsuri reparatorii, prin plata de despăgubiri.

În motivarea notificării s-a arătat

că imobilul a aparținut în proprietate tatălui solicitanților, numitul P.Ș., de

profesie medic și a trecut în proprietatea statului în baza unui contract de

donație ce a fost anulat pe cale judecătorească.

Prin dispoziția nr. 469 din 20

noiembrie 2003 Primarul orașului Sângeorgiu de Pădure județul Mureș a propus

persoanelor îndreptățite M.I.R. și P.Ș.A. acordarea de despăgubiri, conform

art. 24 și art. 36 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilul situat în orașul

Sângeorgiu de Pădure. Prin aceeași dispoziție s-a respins solicitarea de

restituire în natură a imobilului și prin invocarea art. 16 din Legea nr.

10/2001 s-a motivat că nemișcătorul aparține domeniului public al orașului

Sângeorgiu de Pădure, fiind dat în administrarea Grupului Școlar al orașului,

unde funcționează Cantina, Internatul și Sala de sport a instituției.

La data de 16 ianuarie 2004 M.I.R.

și P.Ș.A. au contestat în justiție dispoziția emisă de Primarul orașului

Sângeorgiu de Pădure, au solicitat anularea acesteia și restituirea în natură a

imobilului.

Învestit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 643 din 10 iunie 2004, a respins ca

neîntemeiată acțiunea reclamanților.

Pentru a pronunța această sentință

prima instanță a motivat că reclamanții, pe cale separată, au cerut constatarea

nulității actului de donație prin care imobilul revendicat a fost preluat de

Statul Român de la autorul lor , P.Ș. Acțiunea în anulare a fost admisă prin

decizia nr. 635 din 28 octombrie 2002 a Tribunalului Mureș, secția civilă,

hotărâre ce a rămas irevocabilă prin decizia nr. 517 din 13 mai 2003 a Curții

de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, instanțele dispunând și revenirea la

situația anterioară de carte funciară, prin reînscrierea dreptului de

proprietate al fostului proprietar tabular.

Cu privire la construcție tribunalul

a reținut că este ocupată de Grupul Școlar al orașului Sângeorgiu de Pădure cu

destinația de cantină (la subsol), internat și sală de gimnastică (la parter),

bunul fiind cuprins în lista înaintată de Prefectura Mureș Guvernului României

în vederea emiterii hotărârii referitoare la imobilele care nu pot fi

retrocedate în natură și pentru care se acordă măsuri reparatorii prin

echivalent, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Conform H.G.R.

nr. 964 din 25 septembrie 2002 și Hotărârea nr.13 din 25 mai 2001 a Consiliului

Local Sângeorgiu de Pădure, imobilul face parte din domeniul public al

localității respective.

În ceea ce privește terenul în

suprafață de 1,04 ha instanța de fond a reținut aplicabilitatea art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001 în sensul că nu intră sub incidența respectivului act

normativ terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legile

fondului funciar nr. 18/1991 și nr. 1/2000. De altfel, prin Hotărârea nr. 51/L

din 17 februarie 2000 Comisia Județeană Mureș a validat propunerile comisiei

locale în sensul acordării de despăgubiri pentru respectivul teren agricol.

Hotărârea tribunalului a fost

menținută de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, care, prin decizia nr.

868/A din 1 noiembrie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamanților.

Împotriva deciziei dată în apel,

prin care a fost păstrată sentința tribunalului, în termen legal au declarat

recurs reclamanții M.I.R. și P.Ș.A. care au invocat următoarele motive de

casare: instanțele au respins greșit acțiunea fără să permită administrarea

probei cu expertiză topografică pentru stabilirea suprafeței de teren

intravilan, strict aferent casei revendicate; eronat instanțele au calificat

terenul aferent construcției, situat în centrul localității, ca fiind agricol,

apreciere contrară prevederilor art. 8.1 din Normele metodologice aprobate prin

H.G. nr. 498/2003; greșit ambele instanțe au apreciat că imobilul se încadrează

în prevederile art.16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 deoarece este ocupat în

prezent de o instituție publică „cu titlu de clădire auxiliară”, ea adăpostind

o cantină și un internat, iar sala de sport nu mai funcționează întrucât a fost

construită pentru școală o altă sală de sport mai mare și mai modernă.

La data de 16 decembrie 2006

recurenții-reclamanți au formulat o cerere de precizare a recursului, prin care

au solicitat, în esență, aplicarea prevederilor Legii nr. 247/2005 și au

susținut că imobilul este doar o anexă a unei școli, fără ca acesta să fie

sediul școlii unde se desfășoară o activitate de învățământ.

Recursul este fondat, în sensul

considerentelor care succed:

Potrivit art. 37 din Legea nr.

247/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001, art. 16 alin. (1)

din această din urmă lege are următorul cuprins: „În situația imobilelor având

destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) care face parte integrantă din

prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de

interes public, de învățământ, sănătate, ori social-culturale, foștilor

proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul în

proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe perioadă de până la 3

ani, pentru cele arătate la pct. 3, 4, din anexa nr. 2 lit. a) sau, după caz,

de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției, pentru cele

arătate la pct. 1 și 2 din anexa nr. 2 lit. a)”.

Având în vedere această dispozițiune

legală, care este de aplicare imediată, construcția revendicată de reclamanți

este restituibilă în natură, în calitatea lor de moștenitori ai fostului

proprietar tabular P.Ș.

Cu referire la terenul revendicat de

reclamanți, din extrasul de C.F. a al localității Sângeorgiu de Pădure, la

nr.top 90/2/2/1 apare ca fiind reintabulat, urmare a anulării pe cale

judecătorească a donațiunii făcută statului, dreptul de proprietate al dr. P.Ș.

asupra „casă, curte și grădină, intravilan, cu 1 ha și 400 mp”.

Așa fiind, se constată că în mod

greșit instanțele au apreciat că terenul ori o mare parte din el, aferent

construcției, are destinație exclusiv agricolă și au invocat excepțiunea de

neaplicare cu referire la acest nemișcător a Legii nr. 10/2001. Aceasta

deoarece, restituirea în natură a terenurilor, inclusiv cele arabile, aflate în

intravilanul localităților, intră sub incidența procedurilor prevăzute de Legea

nr. 10/2001, dacă terenul respectiv este disponibil (deci nu este ocupat de

construcții ale terților ori pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie,

în mod legal, până la apariția legii, persoane cărora li s-a constituit drept

de proprietate în temeiul legilor anterioare).

Ținând seama că legiuitorul a avut

în vedere și acele imobile care nu au fost încă restituite, prin formularea „și

nerestituite” cuprinsă la art. 1 din Legea nr. 10/2001, rezultă că domeniul de

reglementare al legii are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte

normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul

funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă și acele

terenuri din intravilanul localităților care, până la intrarea în vigoare a

acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral

persoanelor îndreptățite.

Față de cele ce preced, se va admite

recursul declarat de reclamanți, vor fi casate hotărârile date în cauză, cu

consecința reluării judecății la instanța de fond, în scopul administrării de

dovezi, inclusiv a unei expertize tehnice de specialitate,

pentru a se stabili ce suprafață din terenul de 1 ha și 400 mp este situată în

prezent în intravilanul localității Sângeorgiu de Pădure și cât este

disponibilă în sensul că nu este ocupată de construcțiile unor terți, ori dacă

altor persoane li s-a constituit, legal, un drept de proprietate în temeiul

altor legi de reparațiune sau dacă o parte din teren ar fi fost folosită, în

decursul timpului în care statul a deținut nemișcătorul, pentru lucrări de

sistematizare a localității.

După determinarea, pe bază de

dovezi, a suprafeței de teren disponibilă, ea va fi restituită, alături de

construcție, în natură, moștenitorilor proprietarului tabular, urmând ca pentru

suprafața de teren intravilan ce nu este disponibilă, reclamanților să li se

propună alte măsuri reparatorii prevăzute de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții M.I.R. și P.Ș.A. împotriva deciziei nr. 868/A din 1 noiembrie 2004

a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Casează decizia precum și sentința

civilă nr. 643 din 10 iunie 2004 a Tribunalului Mureș și trimite cauza pentru

rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.