ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 482/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea nr. 1104 din 20 iunie 2001 întocmită în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei orașului Sângeorgiu de Pădure, județul Mureș, numiții M.I.R. și P.Ș.A. au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în orașul Sângeorgiu de Pădure înscris în C.F. nr.ord.A/1 top 90/2/2/1 și 92/1/1, compus din 4 camere, dependințe, cabinet medical și teren în suprafață de 1,04 ha. În subsidiar, solicitanții au cerut stabilirea de alte măsuri reparatorii, prin plata de despăgubiri. În motivarea notificării s-a arătat că imobilul a aparținut în proprietate tatălui solicitanților, numitul P.Ș., de profesie medic și a trecut în proprietatea statului în baza unui contract de donație ce a fost anulat pe cale judecătorească.

Prin dispoziția nr. 469 din 20 noiembrie 2003 Primarul orașului Sângeorgiu de Pădure județul Mureș a propus persoanelor îndreptățite M.I.R. și P.Ș.A. acordarea de despăgubiri, conform art. 24 și art. 36 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilul situat în orașul Sângeorgiu de Pădure. Prin aceeași dispoziție s-a respins solicitarea de restituire în natură a imobilului și prin invocarea art. 16 din Legea nr. 10/2001 s-a motivat că nemișcătorul aparține domeniului public al orașului Sângeorgiu de Pădure, fiind dat în administrarea Grupului Școlar al orașului, unde funcționează Cantina, Internatul și Sala de sport a instituției. La data de 16 ianuarie 2004 M.I.R. și P.Ș.A. au contestat în justiție dispoziția emisă de Primarul orașului Sângeorgiu de Pădure, au solicitat anularea acesteia și restituirea în natură a imobilului.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 643 din 10 iunie 2004, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a motivat că reclamanții, pe cale separată, au cerut constatarea nulității actului de donație prin care imobilul revendicat a fost preluat de Statul Român de la autorul lor , P.Ș. Acțiunea în anulare a fost admisă prin decizia nr. 635 din 28 octombrie 2002 a Tribunalului Mureș, secția civilă, hotărâre ce a rămas irevocabilă prin decizia nr. 517 din 13 mai 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, instanțele dispunând și revenirea la situația anterioară de carte funciară, prin reînscrierea dreptului de proprietate al fostului proprietar tabular.

Cu privire la construcție tribunalul a reținut că este ocupată de Grupul Școlar al orașului Sângeorgiu de Pădure cu destinația de cantină (la subsol), internat și sală de gimnastică (la parter), bunul fiind cuprins în lista înaintată de Prefectura Mureș Guvernului României în vederea emiterii hotărârii referitoare la imobilele care nu pot fi retrocedate în natură și pentru care se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Conform H.G.R. nr. 964 din 25 septembrie 2002 și Hotărârea nr.13 din 25 mai 2001 a Consiliului Local Sângeorgiu de Pădure, imobilul face parte din domeniul public al localității respective. În ceea ce privește terenul în suprafață de 1,04 ha instanța de fond a reținut aplicabilitatea art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în sensul că nu intră sub incidența respectivului act normativ terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legile fondului funciar nr. 18/1991 și nr. 1/2000.

De altfel, prin Hotărârea nr. 51/L din 17 februarie 2000 Comisia Județeană Mureș a validat propunerile comisiei locale în sensul acordării de despăgubiri pentru respectivul teren agricol. Hotărârea tribunalului a fost menținută de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, care, prin decizia nr. 868/A din 1 noiembrie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamanților. Împotriva deciziei dată în apel, prin care a fost păstrată sentința tribunalului, în termen legal au declarat recurs reclamanții M.I.R. și P.Ș.A. care au invocat următoarele motive de casare: instanțele au respins greșit acțiunea fără să permită administrarea probei cu expertiză topografică pentru stabilirea suprafeței de teren intravilan, strict aferent casei revendicate; eronat instanțele au calificat terenul aferent construcției, situat în centrul localității, ca fiind agricol, apreciere contrară prevederilor art. 8.1 din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 498/2003; greșit ambele instanțe au apreciat că imobilul se încadrează în prevederile art.16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 deoarece este ocupat în prezent de o instituție publică „cu titlu de clădire auxiliară”, ea adăpostind o cantină și un internat, iar sala de sport nu mai funcționează întrucât a fost construită pentru școală o altă sală de sport mai mare și mai modernă. La data de 16 decembrie 2006 recurenții-reclamanți au formulat o cerere de precizare a recursului, prin care au solicitat, în esență, aplicarea prevederilor Legii nr. 247/2005 și au susținut că imobilul este doar o anexă a unei școli, fără ca acesta să fie sediul școlii unde se desfășoară o activitate de învățământ.

Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed: Potrivit art. 37 din Legea nr. 247/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001, art. 16 alin. (1) din această din urmă lege are următorul cuprins: „În situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) care face parte integrantă din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate, ori social-culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3, 4, din anexa nr. 2 lit. a) sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției, pentru cele arătate la pct. 1 și 2 din anexa nr. 2 lit. a)”.

Având în vedere această dispozițiune legală, care este de aplicare imediată, construcția revendicată de reclamanți este restituibilă în natură, în calitatea lor de moștenitori ai fostului proprietar tabular P.Ș. Cu referire la terenul revendicat de reclamanți, din extrasul de C.F. a al localității Sângeorgiu de Pădure, la nr.top 90/2/2/1 apare ca fiind reintabulat, urmare a anulării pe cale judecătorească a donațiunii făcută statului, dreptul de proprietate al dr. P.Ș. asupra „casă, curte și grădină, intravilan, cu 1 ha și 400 mp”. Așa fiind, se constată că în mod greșit instanțele au apreciat că terenul ori o mare parte din el, aferent construcției, are destinație exclusiv agricolă și au invocat excepțiunea de neaplicare cu referire la acest nemișcător a Legii nr. 10/2001.

Aceasta deoarece, restituirea în natură a terenurilor, inclusiv cele arabile, aflate în intravilanul localităților, intră sub incidența procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, dacă terenul respectiv este disponibil (deci nu este ocupat de construcții ale terților ori pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie, în mod legal, până la apariția legii, persoane cărora li s-a constituit drept de proprietate în temeiul legilor anterioare).

Ținând seama că legiuitorul a avut în vedere și acele imobile care nu au fost încă restituite, prin formularea „și nerestituite” cuprinsă la art. 1 din Legea nr. 10/2001, rezultă că domeniul de reglementare al legii are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă și acele terenuri din intravilanul localităților care, până la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite.

Față de cele ce preced, se va admite recursul declarat de reclamanți, vor fi casate hotărârile date în cauză, cu consecința reluării judecății la instanța de fond, în scopul administrării de dovezi, inclusiv a unei expertize tehnice de specialitate, pentru a se stabili ce suprafață din terenul de 1 ha și 400 mp este situată în prezent în intravilanul localității Sângeorgiu de Pădure și cât este disponibilă în sensul că nu este ocupată de construcțiile unor terți, ori dacă altor persoane li s-a constituit, legal, un drept de proprietate în temeiul altor legi de reparațiune sau dacă o parte din teren ar fi fost folosită, în decursul timpului în care statul a deținut nemișcătorul, pentru lucrări de sistematizare a localității.

După determinarea, pe bază de dovezi, a suprafeței de teren disponibilă, ea va fi restituită, alături de construcție, în natură, moștenitorilor proprietarului tabular, urmând ca pentru suprafața de teren intravilan ce nu este disponibilă, reclamanților să li se propună alte măsuri reparatorii prevăzute de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții M.I.R. și P.Ș.A. împotriva deciziei nr. 868/A din 1 noiembrie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă. Casează decizia precum și sentința civilă nr. 643 din 10 iunie 2004 a Tribunalului Mureș și trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.