ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2414/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 556/C din

19 septembrie 2006 Tribunalul Bihor a respins acțiunea prin care C.V. a

solicitat anularea dispoziției nr. 612 din 28 februarie 2006 a Primarului municipiului Oradea cu motivarea că imobilul ce a aparținut reclamantului nu poate

fi restituit în natură astfel încât soluția propusă, și anume aceea de a se

acorda despăgubiri și de a se înainta notificările Secretariatului Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, este legală.

Prin decizia civilă nr. 29/A din 21

februarie 2007, Curtea de Apel Oradea a admis apelul reclamantului și a

schimbat în întregime sentința instanței de fond, dispunându-se Primarului

emiterea unei dispoziții de restituire în natură prin compensare a unei

suprafețe de 432 mp teren în raza municipiului Oradea corespunzătoare

suprafeței preluate abuziv de către Statul Român.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a apreciat că simpla afirmație făcută de către unitatea

administrativ teritorială că nu deține teren pentru a fi oferit în compensare

nu este suficientă pentru a înlătura această opțiune, cu atât mai mult cu cât

terenurile ce se aflau în administrarea Agenției Domeniului Statului au fost

transferate la dispoziția Comisiilor de Aplicare a Legii nr. 18/1991 și Legii

nr. 10/2001 pentru a se putea atribui persoanelor îndreptățite la imobile în

natură.

Prin decizia civilă nr. 887 din 13

februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de Primarul municipiului

Oradea, a casat decizia Curții de Apel Oradea și a trimis cauza pentru

rejudecarea apelului, solicitând suplimentarea probațiunii pentru a se putea

stabili dacă în patrimoniul unității administrativ teritoriale există terenuri

libere de construcții de aceeași valoare și caracteristici cu ale terenului

preluat care să poată fi utilizate în procedura compensării.

Prin decizia civilă nr. 50/A din 18

martie 2009 Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de apelantul-reclamant

C.V., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Oradea împotriva

sentinței civile nr. 556/C din 19 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul

Bihor pe care a schimbat-o în întregime, în sensul că s-a admis acțiunea

formulată de reclamantul C.V., a dispus ca Primarul Municipiului Oradea să

modifice dispoziția nr. 612 din 28 februarie 2006 în sensul restituirii în

natură în favoarea reclamantului C.V. a suprafeței de 200 mp teren în

compensare în intravilanul Municipiului Oradea iar, pentru diferența de 232 mp teren

să se continue procedurile de acordare a despăgubirilor.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel

a reținut următoarele:

Curtea de Apel Oradea a făcut

nenumărate demersuri pentru a clarifica aspectele subliniate de instanța de

recurs, cu atât mai mult cu cât pe durata soluționării apelului a fost adoptată

H.G. nr. 1087 din 10 septembrie 2008, iar potrivit art. 4 din acest act

normativ s-a aprobat trecerea în domeniul privat al statului a unor suprafețe

de teren aflate în domeniul public al statului și în administrarea domeniilor

statului și transmiterea acestora la cererea comisiilor județene, comisiilor

locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor

pentru persoanele fizice îndreptățite. Cercetând anexa 3 în care sunt cuprinse

aceste terenuri se constată că este vorba de un total de 181,31 ha la nivelul municipiului Oradea.

Apelantul a depus la dosarul cauzei

anunțuri publice prin care unitatea administrativ teritorială vinde la

licitație publică terenul din domeniul privat al acesteia, făcând astfel dovada

că există astfel de imobile care i-ar putea fi oferite prin compensare.

Administrația imobiliară Oradea a

comunicat instanței că nu deține imobile care să facă obiectul compensării în

condițiile art. 1 coroborat cu art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar

prin adresa nr. 103558 din 10 martie 2009 Primarul municipiului Oradea a

comunicat instanței că terenurile care sunt cuprinse în H.G. nr. 1087/2008 au o

destinație specială urmând a face obiectul reconstituirii dreptului de

proprietate pentru persoanele care se încadrează în prevederile legii fondului

funciar.

Față de această apărare, formulată

oral de reprezentantul Primăriei la un termen anterior – apelantul a precizat

că a solicitat acest teren și în temeiul Legii nr. 18/1991 și că cererea i-a

fost respinsă, fiindu-i respinsă și în temeiul Legii nr. 10/2001.

Mai mult, s-a făcut dovada depunerii

cererii la 19 martie 1991 și a revenirilor ulterioare dar, Primăria

Municipiului Oradea a arătat că cererea formulată în temeiul Legii nr. 18/1991

nu a fost soluționată deoarece terenul face obiectul Legii nr. 10/2001, aspect

care nu avea cum să fie cunoscut cu 10 ani în urmă.

În aceste condiții, văzând

eforturile pe care apelantul – reclamant le-a făcut din anul 1991 și până în

prezent prin care a solicitat restituirea în natură a unui teren care, a

precizat în fața instanței ca fiind suprafață de 200 mp, pe care îl solicită în

natură, fiind de acord cu acordarea de despăgubiri pentru diferența de 232 mp,

văzând destinația terenurilor cuprinsă în H.G. nr. 1987/2008 și faptul că

apelantul a făcut cerere și în temeiul Legii nr. 18/1991, instanța a admis

apelul în baza dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., a schimbat sentința

Tribunalului Bihor în sensul restituirii în natură a unei parcele de 200 mp în

intravilanul municipiului Oradea, urmând ca pentru diferența de 232 mp să se

continue procedurile de acordare a despăgubirilor.

Împotriva deciziei a declarat recurs

Primarul Municipiului Oradea care a susținut următoarele motive de nelegalitate

a deciziei recurate:

Se susține că în mod greșit Curtea

de Apel Oradea a dispus admiterea apelului, modificarea dispoziției nr.

612/2006 dispunând obligarea Primarului Municipiului Oradea la restituirea în

natură a unei suprafețe de teren de 200 mp pe raza Municipiului Oradea în

compensare pentru restul suprafeței de 232 mp, fiind menținută dispoziția

atacată, și continuarea procedurilor de acordare a despăgubirilor.

Se consideră că instanța de apel nu

a aplicat considerentele deciziei de casare, iar din înscrisurile depuse la

dosarul cauzei, rezultă că entitatea investită cu soluționarea notificării nu

are identificate bunuri care să poată face obiectul Legii nr. 10/2001.

Pe de altă parte, se susține că, în

cazul acordării măsurilor reparatorii prin compensare cu alte bunuri, acestea

din urmă trebuie să fie oferite de entitatea investită cu soluționarea

notificării, ofertă ce nu există în litigiul respectiv.

O altă critică vizează faptul că

terenurile identificate în H.G. nr. 1087/2008, la care face referire instanța

au o destinație clară și precisă, urmând a face obiectul reconstituirii în

temeiul legilor fondului funciar, neputând fi satisfăcute eventualele cereri de

compensare formulate în temeiul altor acte normative.

Se susține în drept aplicarea art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat prin

prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce

succed:

În mod corect Curtea de Apel Oradea,

prin decizia civilă nr. 50/A din 18 martie 2009 a admis apelul declarat de reclamantul C.V., împotriva sentinței civile nr. 556/C din 19

septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în sensul

admiterii acțiunii și dispunerii ca Primarul Municipiului Oradea să modifice

dispoziția nr. 612 din 28 februarie 2006 în sensul restituirii în natură, în

favoarea reclamantului C.V. a suprafeței de 200 mp teren în compensare în

intravilanul Municipiului Oradea, iar pentru diferența de 232 mp teren să se continue

procedurile de acordare a despăgubirilor.

Motivele de recurs invocate de

recurent, privind acordarea terenului în compensare nu se justifică.

Față de dispozițiile art. 10 și art.

26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, atunci când restituirea în

natură nu este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent constau în

acordarea în compensare cu alte bunuri sau servicii ori propunerea acordării de

despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Acordarea în compensare de alte

bunuri sau servicii este stabilită ca o obligație a unității deținătoare,

această reparație depinde însă și de existența în patrimoniul entității

respective a unor bunuri care să poată fi acordare în compensare.

Criticile recurentului Primarul

Municipiului Oradea privind neidentificarea unor astfel de bunuri care să poată

fi acordate în compensare și lipsa ofertei de către entitatea investită cu

soluționarea notificării, nu pot fi primite. Așa cum a reținut în mod corect

Curtea de Apel Oradea, prin decizia atacată, din adresa nr. 103558 din 10

martie 2009 Primarul Municipiului Oradea a comunicat instanței că terenurile

care sunt cuprinse în H.G. nr. 1087/2008 au o destinație specială urmând a face

obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele ce se

încadrează în prevederile legii fondului funciar.

Pe de altă parte, instanța de apel

nu a încălcat dispozițiile deciziei de casare, dimpotrivă a procedat la efectuarea

de demersuri pentru a clarifica aspectele subliniate de instanța de recurs, cu

atât mai mult cu cât pe parcursul soluționării apelului a fost adoptată H.G.

nr. 1087 din 10 septembrie 2008, iar prin art. 4 din acest act normativ s-a

aprobat trecerea în domeniul privat al statului a unor suprafețe de teren

aflate în domeniul public al statului și în administrarea domeniilor statului

și transmiterea acestora la cererea comisiilor județene, comisiilor locale

pentru stabilirea dreptului de proprietate privitor asupra terenurilor pentru

persoanele fizice îndreptățite. Instanța de apel corect a mai reținut că este

vorba de un total de 181,31 ha la nivelul Municipiului Oradea conform anexei 3

depuse la dosarul cauzei.

Nefiind incident motivul de

modificare a deciziei recurate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

deoarece instanța de apel a interpretat și aplicat în mod just dispozițiile

legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat

recursul declarat de Primarul Municipiului Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâtul Primarul municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 50 A din 18 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie

2010.