ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4073/2009

Deliberând asupra contestației în anulare, pe baza

lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

1.

Prin cererea înregistrată

sub nr. 6185/1/2009 din 16 iulie 2009 pe rolul secției penale a Înaltei Curți

de Casație și Justiție condamnatul B.C., aflat în Penitenciarul Giurgiu a

formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 2946 din 11 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 2247/2005,

invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen. [„când împotriva unei

persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceleași fapte” ].

Prin decizia penală contestată

pronunțată după casare cu

trimitere spre rejudecare în cel de-al II-lea ciclu

procesual a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva

deciziei penale nr. 114 din 21 martie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală, care a menținut sentința penală nr. 49 din 19 ianuarie 2005 a

Tribunalului Timiș, secția penală, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 15

ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d)

și e) C. pen. pe durata de 4 ani pentru săvârșirea în noaptea de 11/12 iunie 2002 a infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. având ca victimă pe numita J.M. în vârstă

de 71 de ani [în primul ciclu procesual prin decizia penală nr. 3838 din 18

septembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, s-a casat decizia

penală nr. 148/A din 10 aprilie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

și sentința penală nr. 94 din 12 februarie 2003 a Tribunalului Timiș, secția penală, cauza fiind trimisă spre rejudecare în fond la prima

instanță în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) raportat la art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.].

În motivarea cererii condamnatul a arătat

că invocă existența cazului de contestație prevăzut de art. 386 lit. d) C.

proc. pen. în raport cu decizia penală nr. 3838 din 18 septembrie 2003 a Curții

Supreme de Justiție, secția penală, pronunțată în recurs în primul ciclu

procesual.

pendinte, astfel motivată întemeiată pe cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C.

proc. pen., este inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare în baza art. 391

alin. (1) și (2) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

În conformitate cu prevederile art. 391

alin. (2) C. proc. pen. judecarea contestației în anulare este supusă

verificărilor prealabile pentru admiterea în principiu în cadrul cărora trebuie

să se constate printre alte condiții cumulative „că motivul pe care se sprijină

contestația este dintre cele prevăzute în art. 386”.

Cazul de contestație în anulare prevăzut

de art. 386 lit. d) C. proc. pen. – invocat în cerere de către condamnat –

presupune încălcarea autorității de lucru judecat prin pronunțarea împotriva

aceluiași inculpat, în cadrul unor judecăți separate, privind aceiași faptă a

două hotărâri definitive de condamnare în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc.

pen.

În speță, decizia penală nr. 3838 din 18

septembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, invocată ca prim

termen al contestației în anulare este o hotărâre intermediară pronunțată în

aceiași cauză prin care s-a dispus casarea cu trimitere în vederea rejudecării

acțiunii penale în fond de prima instanță și ca atare lipsită de pertinenta

funcțională sub aspectul autorității de lucru judecat.

În consecință motivul invocat nu se

încadrează în cazul invocat prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen., cererea

de contestație în anulare urmând a fi respinsă ca inadmisibilă potrivit

dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul condamnat la plata sumei

de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatorul condamnat B.C. împotriva deciziei penale nr. 2946

din 11 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 2247/2005.

Obligă

contestatorul condamnat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

decembrie 2009.