ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4073/2009

Deliberând asupra contestației în anulare, pe baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată sub nr. 6185/1/2009 din 16 iulie 2009 pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție condamnatul B.C., aflat în Penitenciarul Giurgiu a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 2946 din 11 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 2247/2005, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen. [„când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceleași fapte” ]. Prin decizia penală contestată pronunțată după casare cu trimitere spre rejudecare în cel de-al II-lea ciclu procesual a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.C.

împotriva deciziei penale nr. 114 din 21 martie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, care a menținut sentința penală nr. 49 din 19 ianuarie 2005 a Tribunalului Timiș, secția penală, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe durata de 4 ani pentru săvârșirea în noaptea de 11/12 iunie 2002 a infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. având ca victimă pe numita J.M. în vârstă de 71 de ani [în primul ciclu procesual prin decizia penală nr. 3838 din 18 septembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, s-a casat decizia penală nr. 148/A din 10 aprilie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, și sentința penală nr. 94 din 12 februarie 2003 a Tribunalului Timiș, secția penală, cauza fiind trimisă spre rejudecare în fond la prima instanță în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) raportat la art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen.]. În motivarea cererii condamnatul a arătat că invocă existența cazului de contestație prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen. în raport cu decizia penală nr. 3838 din 18 septembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, pronunțată în recurs în primul ciclu procesual. 2. Cererea de contestație în anulare pendinte, astfel motivată întemeiată pe cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen., este inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare în baza art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. În conformitate cu prevederile art. 391 alin. (2) C. proc. pen. judecarea contestației în anulare este supusă verificărilor prealabile pentru admiterea în principiu în cadrul cărora trebuie să se constate printre alte condiții cumulative „că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386”.

Cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen. – invocat în cerere de către condamnat – presupune încălcarea autorității de lucru judecat prin pronunțarea împotriva aceluiași inculpat, în cadrul unor judecăți separate, privind aceiași faptă a două hotărâri definitive de condamnare în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. În speță, decizia penală nr. 3838 din 18 septembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, invocată ca prim termen al contestației în anulare este o hotărâre intermediară pronunțată în aceiași cauză prin care s-a dispus casarea cu trimitere în vederea rejudecării acțiunii penale în fond de prima instanță și ca atare lipsită de pertinenta funcțională sub aspectul autorității de lucru judecat.

În consecință motivul invocat nu se încadrează în cazul invocat prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen., cererea de contestație în anulare urmând a fi respinsă ca inadmisibilă potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat B.C. împotriva deciziei penale nr. 2946 din 11 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2247/2005. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2009.