ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1481/2011

Verificând admisibilitatea cererii de contestație în anulare de față pe baza lucrărilor dosarului constată următoarele: 1. Condamnatul B.V.C., aflat în Penitenciarul Rahova, prin cererea din data de 1 februarie 2011 – adresată instanței supreme ce a format obiectul dosarului nr. 875/1/2011 – a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 2946 din 11 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Prin decizia sus-menționată a fost respins ca nefundat recursul inculpatului împotriva deciziei penale nr. 114 din 21 martie 2005 a Curții de Apel Timișoara ce a menținut sentința penală nr. 49/P din 19 ianuarie 2005 a Tribunalului Timiș prin care inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor [victima fiind J.M.

în vârstă de 71 ani] la pedeapsa principală de 15 ani închisoare în a cărei executare se află în prezent. În promovarea cererii de contestație în anulare au fost invocate cazurile prevăzute de art. 386 lit. c) și d) C. proc. pen. [„când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f)-i) cu privire la care există probe la dosar („respectiv când împotriva un ei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă”). În cauză au fost depuse în copii xerox deciziile penale nr. 2946 din 11 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și nr. 38383 din 18 septembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, pe care se întemeiază cazurile de contestație invocate în cerere.

2. Înalta Curte efectuând verificări prealabile asupra regularității cererii pendinte de contestație în anulare potrivit dispozițiilor legale în materie constată următoarele: Dispozițiile art. 391 C. proc. pen. [având titlul marginal „Admiterea în principiu”] prevăd următoarele: „(1) Instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art. 386 lit. a), c) și e) fără citarea părților. (2) Instanța constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, ca motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invoca dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate”.

Contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) și e) C. proc. pen. - se arată în art. 388 C. proc. pen. poate fi introdusă „de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu 10 zile de la începerea executării(.)”, iar pentru cazul prevăzut de art. 385 lit. d) „poate fi introdusă oricând”. De precizat că incidente cazului prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., în interpretarea și aplicarea constantă aferentă cu jurisprudența, este limitată la hotărâri penale definitive separate prin care s-a soluționat fondul procesului cu privire la aceiași faptă. În speță, decizia penală nr. 2946 din 11 mai 20905 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost pusă în executare de îndată, termenul de 10 zile prevăzut de art. 388 alin. (1) C. proc.

pen. fiind împlinit cu mult anterior introducerii cererii de contestație pendinte ce a avut loc la 1 februarie 2011, respectiv 21 mai 2005. De asemenea, decizia penală nr. 3838 din 18 septembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, nu are caracter definitiv și nici nu a soluționat separat fondul cauzei întrucât nu această hotărâre, în recursul inculpatului B.C., s-a casat decizia penală nr. 148 din 10 aprilie 2003 a Curții de Apel Timișoara și sentința penală nr. 94 din 12 februarie 2003 a Tribunalului Timiș pronunțate în primul ciclu procesual – cauza fiind trimisă spre rejudecare la prima instanță [ocazie cu care în cel de-al doilea ciclu procesual au fost pronunțate hotărârile inițial arătate rămase definitive în fond prin decizia penală nr. 2946/2005].

Ca atare, în fond îndeplinite condițiile cumulative din art. 391 alin. (2) C. proc. pen., cererea de contestație se va respinge ca inadmisibilă. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.C. împotriva deciziei penale nr. 2946 din 11 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2247/2005. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 aprilie 2011.