ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4125/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4125/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 84 din 24 mai 2012
pronunțată de Tribunalul Călărași s-a respins contestația la executare
formulată de condamnatul R.M. împotriva Sentinței penale nr. 66/2009 pronunțată
în Dosarul 198/116/2009 al Tribunalului Călărași.
A fost obligat
contestatorul la 200 RON, cheltuieli judiciare către stat (din care 100 RON,
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avansat din fondurile Ministerului
Justiției).
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 3 mai
2012, Tribunalul Călărași a fost învestit, prin declinarea de competență
(Sentința penală nr. 111/F/2012 a Tribunalului Ialomița) cu soluționarea
contestației la executare formulată de contestatorul R.M., împotriva Sentinței
penale nr. 66 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul
nr. 178/116/2009, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c)
C. proc. pen. A invocat contestatorul grave și multiple contraziceri și
neconcordanțe cu privire la declarațiile martorilor, raportate la constatările
organelor de poliție și ale lucrătorilor de la AMBULANȚA și spital dar și cu
constatările I.N.M.L. cu ocazia necropsiei, toate acestea ducând la greșita sa
condamnare pentru infracțiunea de omor calificat.
În motivarea amplă a
cererii invocă inculpatul că procesul-verbal de constatare încheiat de organele
de poliție este întocmit în fals, nefiind semnat decât de un polițist, nu și de
petent sau de vreun alt martor.
Cu privire la
declarațiile martorilor, petentul a făcut o analiză amănunțită a declarațiilor
lor, arătând că pot fi combătute cu actele (susținând că vecinii, lucrătorii de
pe ambulanță ar fi mințit în fața instanței).
Din actele medicale
și raportul medico-legal a extras contestatorul concluzia că există
contradicții cu privire la leziunile care au condus la decesul mamei sale.
A susținut
contestatorul că, în recurs s-au depus motive semnate de altcineva (în
respectivul document fiind făcută o declarație de recunoașterea vinovăției care
nu emană de la el).
A mai criticat
desfășurarea urmăririi penale în sensul că agentul șef care a întocmit actele
preliminare ar fi "confecționat" o declarație a victimei (aflată în
comă de gradul III).
Aceleași motive au
fost reluate și în memoriul depus în cauză la termenul din 24 mai 2012,
solicitarea implicită a contestatorului fiind reanalizarea fondului cauzei și
schimbarea încadrării juridice a faptei, pentru că, raportat la acte, leziunile
care au provocat moartea victimei s-au produs după internare și examinarea cu
computerul tomograf.
Analizând actele și
lucrările dosarului, tribunalul a constatat că solicitarea contestatorului
condamnat nu evocă dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,
potrivit cărora, constituie caz de contestație la executare "când se
ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo
împiedicare la executare".
Căutând să devolueze
fondul cauzei sub aspectul circumstanțelor juridice a faptei, contestatorul a
promovat, de fapt, încă o cale de atac împotriva hotărârii definitive de
condamnare, nesemnalând vreun impediment la punerea în executare a hotărârii
66/2009 a Tribunalului Călărași (rămasă definitivă la 8 iunie 2011 prin
respingerea recursului declarat de inculpat).
S-a constatat că
niciunul dintre cazurile prev. de art. 461 alin. (1) C. proc. pen. nu se regăsește
în prezenta cauză, hotărârea penală fiind pusă în executare fără vreun
impediment.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs contestatorul condamnat R.M. criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei rețineri a situației de fapt
de către procuror prin rechizitoriu.
În acest sens
contestatorul condamnat R.M. a făcut trimitere la actele medicale existente la
dosarul cauzei în ceea ce o privește pe S.A.
Examinând sentința
atacată prin prisma motivului de recurs invocat precum și sub toate aspectele
potrivit art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Curtea a constatat
următoarele:
Din verificarea
actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că R.M. a solicitat pe
calea contestației la executare analizarea probatoriului ce a stat la baza
condamnării sale la pedeapsa de 11 ani închisoare, stabilită prin Decizia
penală nr. 179/2009 a Curții de Apel București, rămasă definitivă prin Decizia
penală nr. 3920/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a precizat că, în
primă instanță, R.M. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 66 din 30
aprilie 2009 de Tribunalul Călărași la pedeapsa de 15 ani închisoare,
modificată de către Curtea de Apel București prin Decizia penală nr. 179/2009.
În atare situație,
cum în mod corect a constat și procurorul de ședință, contestatorul condamnat
R.M. a solicitat instanței de recurs realizarea fondului cauzei și schimbarea
încadrării juridice a faptei prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și d) C.
pen., cerere care excede dispozițiilor art. 461 C. proc. pen.
Așa fiind, Curtea în
temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca
nefondat recursul declarat de contestatorul condamnat R.M.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs contestatorul R.M. prin reprezentant Ș.D.
Analizând cauza, prin
prisma dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc.
pen. raportat la art. 385
1
C. proc. pen., Înalta Curte constată că
recursul declarat este inadmisibil, deoarece:
Înalta Curte reține
că prin Decizia nr. 1443/R din 18 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția
l penală, s-a respins ca nefondat recursul promovat de către contestatorul R.M.
împotriva Sentinței penale nr. 84 din 24 mai 2012 pronunțată de Tribunalul
Călărași, nu este una dintre hotărârile care să poată fi atacate cu recurs.
Potrivit art. 385
1
alin. (1) pct. e) C. proc. pen., se poate formula recurs numai împotriva
deciziilor care au fost pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel,
situație care nu se regăsește în cauza analizată, ceea ce face ca din acest
punct de vedere, recursul promovat de către contestator să fie inadmisibil.
În temeiul art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de recurentul contestator R.M. prin reprezentant Ș.D.
împotriva Deciziei penale nr. 1443/R din 18 iulie 2012 a Curții de Apel
București, secția l penală.
Obligă recurentul
contestator la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat
din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 12 decembrie 2012.
Procesat de GGC - AA