ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4125/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 84 din 24 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Călărași s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul R.M. împotriva Sentinței penale nr. 66/2009 pronunțată în Dosarul 198/116/2009 al Tribunalului Călărași. A fost obligat contestatorul la 200 RON, cheltuieli judiciare către stat (din care 100 RON, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției). Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 3 mai 2012, Tribunalul Călărași a fost învestit, prin declinarea de competență (Sentința penală nr. 111/F/2012 a Tribunalului Ialomița) cu soluționarea contestației la executare formulată de contestatorul R.M., împotriva Sentinței penale nr. 66 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. 178/116/2009, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. A invocat contestatorul grave și multiple contraziceri și neconcordanțe cu privire la declarațiile martorilor, raportate la constatările organelor de poliție și ale lucrătorilor de la AMBULANȚA și spital dar și cu constatările I.N.M.L. cu ocazia necropsiei, toate acestea ducând la greșita sa condamnare pentru infracțiunea de omor calificat. În motivarea amplă a cererii invocă inculpatul că procesul-verbal de constatare încheiat de organele de poliție este întocmit în fals, nefiind semnat decât de un polițist, nu și de petent sau de vreun alt martor. Cu privire la declarațiile martorilor, petentul a făcut o analiză amănunțită a declarațiilor lor, arătând că pot fi combătute cu actele (susținând că vecinii, lucrătorii de pe ambulanță ar fi mințit în fața instanței).

Din actele medicale și raportul medico-legal a extras contestatorul concluzia că există contradicții cu privire la leziunile care au condus la decesul mamei sale. A susținut contestatorul că, în recurs s-au depus motive semnate de altcineva (în respectivul document fiind făcută o declarație de recunoașterea vinovăției care nu emană de la el). A mai criticat desfășurarea urmăririi penale în sensul că agentul șef care a întocmit actele preliminare ar fi "confecționat" o declarație a victimei (aflată în comă de gradul III). Aceleași motive au fost reluate și în memoriul depus în cauză la termenul din 24 mai 2012, solicitarea implicită a contestatorului fiind reanalizarea fondului cauzei și schimbarea încadrării juridice a faptei, pentru că, raportat la acte, leziunile care au provocat moartea victimei s-au produs după internare și examinarea cu computerul tomograf.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că solicitarea contestatorului condamnat nu evocă dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., potrivit cărora, constituie caz de contestație la executare "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare". Căutând să devolueze fondul cauzei sub aspectul circumstanțelor juridice a faptei, contestatorul a promovat, de fapt, încă o cale de atac împotriva hotărârii definitive de condamnare, nesemnalând vreun impediment la punerea în executare a hotărârii 66/2009 a Tribunalului Călărași (rămasă definitivă la 8 iunie 2011 prin respingerea recursului declarat de inculpat).

S-a constatat că niciunul dintre cazurile prev. de art. 461 alin. (1) C. proc. pen. nu se regăsește în prezenta cauză, hotărârea penală fiind pusă în executare fără vreun impediment. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul condamnat R.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei rețineri a situației de fapt de către procuror prin rechizitoriu. În acest sens contestatorul condamnat R.M. a făcut trimitere la actele medicale existente la dosarul cauzei în ceea ce o privește pe S.A. Examinând sentința atacată prin prisma motivului de recurs invocat precum și sub toate aspectele potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele: Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că R.M.

a solicitat pe calea contestației la executare analizarea probatoriului ce a stat la baza condamnării sale la pedeapsa de 11 ani închisoare, stabilită prin Decizia penală nr. 179/2009 a Curții de Apel București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3920/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-a precizat că, în primă instanță, R.M. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 66 din 30 aprilie 2009 de Tribunalul Călărași la pedeapsa de 15 ani închisoare, modificată de către Curtea de Apel București prin Decizia penală nr. 179/2009. În atare situație, cum în mod corect a constat și procurorul de ședință, contestatorul condamnat R.M. a solicitat instanței de recurs realizarea fondului cauzei și schimbarea încadrării juridice a faptei prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., cerere care excede dispozițiilor art. 461 C. proc.

pen. Așa fiind, Curtea în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat recursul declarat de contestatorul condamnat R.M. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul R.M. prin reprezentant Ș.D. Analizând cauza, prin prisma dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 385 1 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil, deoarece: Înalta Curte reține că prin Decizia nr. 1443/R din 18 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția l penală, s-a respins ca nefondat recursul promovat de către contestatorul R.M. împotriva Sentinței penale nr. 84 din 24 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, nu este una dintre hotărârile care să poată fi atacate cu recurs.

Potrivit art. 385 1 alin. (1) pct. e) C. proc. pen., se poate formula recurs numai împotriva deciziilor care au fost pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel, situație care nu se regăsește în cauza analizată, ceea ce face ca din acest punct de vedere, recursul promovat de către contestator să fie inadmisibil. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator R.M. prin reprezentant Ș.D. împotriva Deciziei penale nr. 1443/R din 18 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția l penală. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 decembrie 2012. Procesat de GGC - AA