ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2907/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2907/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursurilor de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 170 din 15

decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, în baza art.

183 C. pen., cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost

condamnat inculpatul P.l., la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 180

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost

condamnată inculpata P.D.N., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 321

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a

fost condamnată inculpata P.D.N. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 33-34

C. pen., s-a dispus ca inculpata P.D.N. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv

3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 71

C. pen. li s-a interzis inculpaților P.l. și P.D.N. exercițiul drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. începând cu data rămânerii

definitive a prezentei sentințe și până la executarea pedepsei.

A fost menținută

starea de arest a inculpatului P.l. și s-a dedus din pedeapsa pronunțată perioada

reținerii și arestării preventive, de la 29 iulie 2011 la zi.

A fost respinsă

cererea formulată de inculpatul P.l. de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.

A fost admisă

cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență

Călărași și a dispus obligarea inculpaților, în solidar, către această parte civilă

la plata sumei de 209,65 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare

ocazionate de internarea victimei N.P.

S-a admis, în

parte, cererea de despăgubiri civile formulate de părțile civile N.A. și N.E.

A fost obligat

inculpatul P.l. la plata către părțile civile N.A. și N.E. a sumelor de 5.000 RON

cu titlu de despăgubiri civile și la 50.000 RON cu titlu de daune morale.

A fost obligată

inculpata P.D.N. către părțile civile N.A. și N.E. la plata sumei de 50.000 RON

cu titlu de daune morale.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de

pe lângă Tribunalul Călărași din 20 octombrie 2011, au fost trimiși în judecată

inculpații P.D.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe

și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și P.l.,

pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Din actele și

lucrările dosarului, respectiv declarații inculpat, declarații martori, raport medico-legal

de necropsie, procese-verbale de cercetare la fața locului, instanța de fond a reținut

că în seara zilei de 27 iulie 2011, victima N.P. împreună cu prietenul lui, martorul

C.L., au mers la barul K. aparținând SC Ș. SRL, situat pe strada B. la parterul

blocului K13, unde s-au întâlnit cu martorii C.C. și A.G. și s-au așezat toți patru

la una din mesele situate pe terasa barului. Pe terasa barului, în afară de masa

ocupată de persoanele arătate mai sus se mai aflau două mese, la una din ele aflându-se

martorii E.J., F.L. și angajata barului, respectiv S.A. Nu au putut fi identificate

persoanele aflate la cea de a treia masă.

Cei patru prieteni

au consumat băuturi alcoolice, respectiv o sticlă de 2 litri de vin cumpărată de

victima N.P. și martorul C.L. de la un magazin.

În jurul orelor

12:30, în zonă, a venit inculpata P.D.N. împreună cu soțul ei, inculpatul P.I.,

pentru a-l vizita pe tatăl ei, martorul C.L., care locuia în blocul K13, la parterul

căruia se afla terasa.

Văzând pe tatăl

ei la bar, consumând băuturi alcoolice, inculpata l-a chemat pe acesta și l-a certat,

cerându-i să plece acasă și să nu mai stea la bar. Inculpata a arătat că în urmă

cu câțiva ani, tatăl ei, martorul C.L., a suferit un accident vascular, de atunci

fiindu-i interzis de către medici să mai consume băuturi alcoolice.

După ce l-a certat

pe martorul C.L., inculpata împreună cu soțul ei, inculpatul P.I., s-au ascuns în

parcarea de la biserica Sfânta A., situată vis a vis de bar, de unde au urmărit

să vadă dacă tatăl ei îi urmează sfatul și pleacă acasă.

Deși promisese

că va pleca acasă, C.L. a revenit la masă la prietenii lui.

Văzând că victima

N.P. i-a întins sticla de băutură martorului C.L., pentru a bea, acesta din urmă

acceptând sticla, inculpata P.D.N. împreună cu inculpatul au venit în fugă către

masa victimei. Inculpata a început să țipe, să adreseze injurii persoanelor aflate

la masă, a luat sticla de vin și a vărsat-o peste acestea, apoi a început să adreseze

cuvinte jignitoare și obscene victimei N.P., reproșându-i că îi dă de băut tatălui

ei și, în continuare, a început să o lovească pe victimă cu palmele în cap.

Victima N.P. s-a

ridicat de la masă pentru a scăpa de atacul inculpatei, însă aceasta a continuat

să îl lovească, fără încetare, cu palmele în zona feței, adresându-i în același

timp cuvinte și expresii jignitoare.

În tot acest timp,

victima și-a ținut brațele ridicate și plasate în dreptul feței pentru a se apăra

de loviturile inculpatei, întrebând-o constant pe aceasta de ce îl lovește și spunându-i

că nu el îi dă de băut tatălui ei.

Victima N.P.,

în poziția descrisă mai sus a început să se deplaseze ușor cu spatele către stradă,

în tot acest timp fiind lovit cu palmele de către inculpată. Când victima a ajuns

pe stradă, inculpatul P.l., care până atunci a stat lângă soția sa, i-a aplicat

victimei o lovitură cu pumnul în față, în regiunea orbitală stânga, iar în urma

acestei lovituri, victima a căzut, lovindu-se cu capul de asfalt, rămânând stare

de inconștiență.

Inculpata a început

din nou să adreseze cuvinte jignitoare la adresa celor din jur, spunând că victima

este un bețivan și că nu are nimic, că doarme din cauza beției. Inculpata l-a lovit

cu piciorul în coaste, întrebându-l dacă se preface.

Martora F.L. a

replicat că nu se preface, că în mod evident victima nu se simte bine și mai bine

ar suna la Ambulanță.

Inculpata s-a

enervat, a început să-i adreseze cuvinte indecente și obscene martorei, spunându-i

că dacă o interesează atât de mult de soarta victimei să o ia la ea acasă; a luat

de pe terasă un scaun încercând să o lovească pe martoră, fiind oprită de către

inculpat.

Inculpata s-a

dus din nou la victimă, i-a ridicat capul de jos, după care a afirmat că nu are

nimic, că doarme și a trântit cu putere capul victimei înapoi pe asfalt.

În tot acest timp

inculpata a adresat cuvinte și expresii jignitoare tuturor persoanelor aflate pe

terasă, a proferat amenințări, spunând că i-a omorât pe toți, că sparge tot din

bar și alte astfel de manifestări care a indignat persoanele prezente.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații

P.l. și P.D.N. și părțile civile N.E. și N.A.

Parchetul a criticat

hotărârea instanței de fond în ceea ce privește latura civilă a cauzei, pe considerentul

că în mod greșit au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 209,65

RON reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu victima N.P., de către Spitalul

Județean de Urgență Călărași.

Inculpatul P.l.

a criticat hotărârea instanței de fond pe motivul greșitei individualizări a pedepsei

aplicate arătând că i-a aplicat victimei o singură lovitură, iar aceasta, pe fondul

consumului de alcool, s-a dezechilibrat și a căzut lovindu-se cu capul de asfalt,

leziunile astfel provocate au dus la deces. În ceea ce privește latura civilă a

cauzei, aceasta a fost greșit soluționată în sensul că în mod greșit a fost obligat

la plata sumei de 209,65 RON către Spitalul Județean de Urgență Călărași în solidar

cu inculpata P.D.N.

Tot nelegală și

netemeinică a fost pronunțarea instanței și în ceea ce privește acordarea de despăgubiri

civile către părțile civile N.A. și N.E., la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de

daune materiale, deoarece acestea nu au dovedit cu probe decât pentru suma de 1.200

RON, cum corect a reținut și instanța de fond.

În ceea ce privește

cererea părților civile de acordare a daunelor morale în sumă de 100.000 RON a susținut

că acestea nu au justificat necesitatea acordării lor.

În consecință,

inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate;

sub aspectul laturii penale, redozarea pedepsei aplicate de instanța de fond, să

se rețină circumstanțe atenuante rezultate din probe și să se aprecieze asupra modalității

de executare a pedepsei.

În ceea ce privește

modalitatea de executare a acestei pedepse, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor

art. 81 C. pen. cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind

un termen de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.

În subsidiar,

inculpatul a solicitat ca modalitatea de executare a pedepsei să fie mai restrictivă,

să fie făcută aplicarea art. 86

1

C. pen. și cu aplicarea unor măsuri

de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d) C. pen.

În apelul formulat

de inculpata P.D.N., a fost criticată hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În ceea ce privește

latura penală a cauzei, inculpata, prin motivele de apel, a solicitat achitarea

pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, invocând

dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

)

C. proc. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 18

1

C. pen., apreciind

că faptele comise nu prezintă un grad ridicat de pericol social al unei infracțiuni,

atingerea valorilor apărate de lege fiind minimă.

Prin decizia penală

nr. 63/A din 29 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală,

au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași

și inculpații P.l. și P.D.N. împotriva sentinței penale nr. 170 din 15

decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Călărași, a fost desființată în parte sentința

și rejudecând:

art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost

condamnat inculpatul P.l. la 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

Conform art. 86

1

alin. (1) și art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere

a executării pedepsei stabilite, pe durata unui termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte

la datele fixate de consilierul din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Călărași;

- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a atras atenția

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Conform art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

principale, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., a fost condamnată inculpata P.D.N. la 1 lună închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

În baza art. 321

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost

condamnată inculpată la 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

Conform art. 33

lit. a) - 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse mai

sus menționate și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3

ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

Conform art. 86

1

alin. (1) și art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere

a executării pedepsei stabilite, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de încercare

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte

la datele fixate de consilierul din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Călărași;

- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

I s-a atras atenția

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Conform art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

principale, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

S-a înlăturat

obligarea inculpatei P.D.N. la plata despăgubirilor către partea civilă Spitalul

Județean de Urgență Călărași și a fost obligat numai inculpatul P.l. la plata sumei

de 209,65 RON cu titlu de despăgubiri către această parte civilă.

S-a înlăturat

obligarea inculpatei P.D.N. la plata despăgubirilor către părțile civile N.A. și

N.E.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a dispus punerea

de îndată în libertate a apelantului inculpat P.l., dacă nu este reținut sau arestat

în altă cauză.

S-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului P.l., durata reținerii și arestării preventive de

la 29 iulie 2011 până la data punerii efective în libertate.

Au fost respinse

ca nefondate apelurile declarate de părțile civile N.A. și N.E.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut, sub aspectul individualizării judiciare

a pedepselor aplicate inculpaților, următoarele:

În ceea ce privește

cuantumul pedepselor, instanța de fond a aplicat inculpaților pedepse reprezentând

maximul special rezultat ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. deși circumstanțele comiterii faptelor și datele privind persoana

inculpaților nu impuneau aplicarea unor pedepse atât de severe.

Este de necontestat

că rezultatul produs ca urmare a săvârșirii infracțiunii de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., este grav însă în ceea ce-l privește

pe inculpat se impune a se reține că fapta a fost comisă cu intenție depășită, în

contextul în care acesta a intervenit dorind să-și sprijine soția și nu a prevăzut

că implicarea sa în conflictul generat de aceasta ar putea conduce la decesul victimei.

În mod evident, rezultatul mai grav decât cel prevăzut s-a produs din culpă.

În ceea ce o privește

pe inculpată, deși împrejurările comiterii faptelor impun o mai mare exigență în

stabilirea pedepselor, nu poate fi lipsit de semnificație faptul că atitudinea agresivă

față de victimă a fost favorizată de împrejurarea că tatăl său, martorul C.L., suferea

de anumite afecțiuni ori victima îl încuraja să consume băuturi alcoolice.

Totodată, trebuie

să se țină seama de faptul că după ce au realizat gravitatea faptelor, ambii inculpați

au însoțit victima la spital și i-au anunțat familia, manifestându-și regretul pentru

consecințele produse.

Sub aspectul datelor

personale, s-a apreciat că trebuie avută în vedere vârsta tânără a inculpaților,

faptul că își câștigau existența prin muncă, dar și împrejurarea că nu au mai comis

anterior fapte penale, circumstanțe pe care Curtea de Apel Ie-a apreciat ca fiind

pozitive și permit stabilirea unor pedepse într-un cuantum mai redus care să asigure

reeducarea acestora și în egală măsură prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Chiar dacă aplicarea unor pedepse reprezentând maximul special prevăzut de lege,

astfel cum a procedat instanța de fond, poate avea un efect inhibitoriu în ceea

ce privește săvârșirea de noi infracțiuni, ele pot avea, totodată, consecințe negative

asupra funcției de reeducare și a celei de reintegrare sociale a inculpaților, astfel

că o pedeapsă prea aspră poate limita perspectivele de reintegrare socială a acestora.

Pentru aceste

motive, Curtea de Apel a reindividualizat cuantumul pedepsei în raport cu datele

și circumstanțele menționate, aplicând inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare,

orientată către minimul special prevăzut de lege, iar inculpatei o pedeapsă de 1

lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, prev.

de art. 180 alin. (1) C. pen. și o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea

de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev.

de art. 321 alin. (1) C. pen.

Circumstanțele

personale favorabile invocate de inculpați în sensul că nu au antecedente penale,

au recunoscut comiterea faptelor, vârsta tânără, faptul că aveau un loc de muncă,

atitudinea pe care au avut-o după săvârșirea infracțiunilor au fost avute în vedere

cu prilejul individualizării pedepselor.

A reținut instanța

că datele personale favorabile inculpaților nu pot constitui automat, prin ele însele,

circumstanțe atenuante, dacă nu sunt coroborate cu alte elemente de fapt ce rezultă

din probe. Or, în raport cu natura și gravitatea faptelor comise, împrejurările

invocate de către inculpați, nu sunt de natură a diminua periculozitatea faptelor

comise, nu pot avea relevanța și nici consistența unor circumstanțe atenuante.

În privința modalității

de executare, contrar opiniei instanței de fond, a constatat că persoana inculpaților

și conduita acestora după comiterea faptelor constituie premise pentru realizarea

scopului pedepsei fără a fi necesară executarea ei efectivă.

Din această perspectivă,

Curtea de Apel a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea sub

supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților.

Astfel, cuantumul

pedepselor este în limita prev. de art. 86

1

alin. (1) lit. a) și

alin. (2) C. pen., inculpații nu au mai fost condamnați anterior și datele favorabile

privind persoana acestora conduc la concluzia că pronunțarea condamnării constituie

un avertisment și chiar fără executarea pedepsei nu vor mai săvârși infracțiuni.

Având în vedere

că ambii inculpați aveau loc de muncă, au realizat consecințele faptelor lor, pe

care le-au recunoscut și regretat, instanța de apel a considerat că au aptitudinea

subiectivă de a se îndrepta prin autoreeducare, și anume prin eforturi constante

pe care le pot face sub amenințarea pedepsei ce li s-a aplicat.

Prin urmare, pentru

a se asigura finalitatea procesului preventiv-educativ, a apreciat ca adecvată dispunerea

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în condițiile prevăzute de

art. 86

1

C. pen., cu fixarea măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

Totodată, s-a

apreciat că impunerea unor obligații stricte și supravegherea conduitei lor pe o

durată determinată, de către un organ specializat, reprezintă o măsură mai adecvată

imperativului realizării scopului preventiv-educativ al pedepsei, justificând astfel

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. în privința modalității de executare.

Împotriva deciziei

instanței de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

și recurentele părți civile N.E. și N.A.

Prin recursul

parchetului, s-a solicitat casarea în parte a hotărârilor atacate, în temeiul

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și reindividualizarea pedepsei, sub aspectul

modalității de executare, cu aplicarea art. 86

1

C. pen., dispoziții care

au fost nelegal aplicate. A susținut că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executare

pentru ambii inculpați, raportat la gravitatea deosebită și modalitatea concretă

de săvârșire, prin lovituri permanente asupra victimei care avea o atitudine defensivă.

Recurenta parte

civilă N.E. a criticat hotărârile sub aspectul pedepselor și despăgubirilor acordate.

Examinând cauza

în raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt,

în parte, fondate.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel a reținut corect faptele și vinovăția

inculpaților, însă nu au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, sub aspectul

modalității de executare a acesteia.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, instanța de apel a avut în vedere gradul de pericol

social deosebit de ridicat al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpații

au conceput și realizat infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, precum și datele

ce caracterizează persoana inculpaților (tineri, fără antecedente penale, au recunoscut

faptele comise) și a individualizat în mod just cuantumul pedepselor aplicate, însă

a apreciat în mod greșit, că, raportat la aceste criterii, reeducarea inculpatului

P.l. poate fi realizată fără executarea efectivă a pedepsei.

Instanța de apel

a dat eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere atât împrejurările

concrete ale săvârșirii faptei, cât și datele personale ale inculpaților, care sunt

tineri, își câștigau existența prin muncă, nu au mai comis anterior fapte penale,

iar ulterior comiterii faptei, au însoțit victima la spital și i-au anunțat familia,

manifestându-și regretul pentru consecințele produse.

Valorificând toate

aceste date, instanța de apel a reindividualizat cuantumul pedepselor în raport

cu datele și circumstanțele menționate și a aplicat, în mod corect, inculpaților

pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege.

În ce privește

modalitatea de executare a pedepselor aplicate, Înalta Curte reține că finalitatea

procesului preventiv-educativ poate fi realizat prin dispunerea suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei în condițiile prevăzute de art. 86

1

C. pen. doar pentru inculpata P.D.N., care a avut un comportament agresiv în contextul

în care victima îi oferea de băut tatălui său, care suferea de anumite afecțiuni

ce îi puneau în pericol viața prin consumul de alcool.

Înalta Curte apreciază

însă că, raportat la modalitatea concretă de săvârșire a faptei și la urmarea acesteia,

scopul pedepsei nu poate fi realizat fără o executare efectivă. Astfel, chiar dacă

activitatea inculpatului a constat într-un ajutor dat soției sale, prin aplicarea

unei lovituri cu pumnul în zona feței, victimei N.P., care a determinat căderea

și lovirea acesteia cu capul de asfalt, rezultatul acestei acțiuni a fost moartea

victimei. Prin săvârșirea faptei, chiar dacă inculpatul a acționat cu intenție depășită,

neurmărind rezultatul letal, s-a adus atingere relațiilor sociale care asigură respectarea

vieții umane în general, astfel că reeducarea inculpatului nu poate fi realizată

decât prin executarea în regim privativ de libertate a pedepsei.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursurilor declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de recurentele părți civile

N.E. și N.A. împotriva deciziei penale nr. 63/A din 29 februarie 2012 a Curții de

Apel București, secția a ll-a penală.

Se va casa, în

parte, decizia penală atacată și rejudecând, vor fi înlăturate dispozițiile

art. 86

1

-86

4

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., pentru

intimatul inculpat P.l.

Vor fi menținute celelalte dispoziții

ale hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de recurentele părți

civile N.E. și N.A. împotriva deciziei penale nr. 63/A din 29 februarie 2012 a Curții

de Apel București, secția a ll-a penală.

Casează, în parte,

decizia penală atacată și rejudecând, înlătură dispozițiile art. 86

1

-86

4

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., pentru intimatul inculpat P.l.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Onorariul apărătorilor desemnați

din oficiu pentru intimații inculpați P.l. și P.D.N., în sumă de câte 75 RON, reprezentând,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 septembrie 2012.