ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2200/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.94/PI din 12 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 927/2002, în baza art. 174 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, iar prin decizia penală nr.148 din 10 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.148 din 10 aprilie 2003 s-a respins ca fiind nefondat apelul inculpatului. Curtea Supremă de Justiție, prin decizia penală nr. 3838 din 18 septembrie 2003 pronunțată în dosarul nr. 2145/2003, a admis recursul inculpatului B.C.

împotriva deciziei penale nr.148 din 10 aprilie 2003, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, respectiv Tribunalul Timiș. Prin cerere depusă la data de 29 martie 2004 în dosarul nr.10948/2003 și respectiv cererile depuse la 9 aprilie 2004 și 13 aprilie 2004 în dosarul nr.2912/2004 al Curții de Apel Timișoara, inculpatul B.C., a solicitat recuzarea tuturor judecătorilor de la Tribunalul Timiș. Curtea de Apel Timișoara, prin încheierea nr. 407/PI din 15 aprilie 2004 a respins ca fiind nefondată cererea de recuzare. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul care a susținut că respingerea cererii de recuzare nu este fondată, întrucât această instanță nu oferă suficiente garanții de imparțialitate, s-au sustras probe din dosar, nu i se acordă dreptul la apărare, nu se iau în considerare cererile depuse la dosar, iar declarațiile unor martori sunt mincinoase.

În aceste condiții dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a fi soluționată cererea de recurs așa cum prevăd dispozițiile art. 52 alin. ultim. C. pen. Verificând actele și lucrările dosarului Curtea consideră că motivele invocate de recurent nu sunt fondate. Curtea de Apel Timișoara, a apreciat în mod corect că motivele de recuzare invocate nu se încadrează în nici unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 46 – art. 49 C. proc. pen. astfel că potrivit dispozițiilor art. 52 C. proc. pen. a respins cererea de recuzare. În consecință, urmează ca în conformitate cu art. 385 15 pct.1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul ca fiind nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc.

pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul inculpat B.C. împotriva încheierii nr.40/PI din 15 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 2912/P/2004 al Curții de Apel Timișoara. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 23 aprilie 2004.